Test drive in Sibiu: masina, bicicleta, scuterul si autobuzul, episodul II

Acum doi ani, echipa Turnul Sfatului alegea cinci trasee de-a lungul și de-a latul orașului, pentru a descoperi cel mai eficient/convenabil mijloc de transport dintre autoturism personal, scuter, bicicletă sau autobuz. De atunci, din multe intersecții au dispărut semafoarele, s-au delimitat mai multe piste pentru biciclete, s-au înmulțit sensurile unice. Dar au și apărut noi șantiere care țin închise străzi importante. Comparând timpii de deplasare de acum cu cei înregistrați în urmă cu doi ani, concluzia e că ”se circulă mai rapid”, în unele cazuri.

Trei dintre trasee au fost păstrate ca și acum doi ani: str. Zaharia Boiu – parcarea magazinului Obi, apoi de la Obi la Grădina Zoologică și, cel de-al treilea traseu, de la Zoo în Piața Mare. Ultimele două, cele modificate, au făcut legătura între Piața Mare și parcarea Shopping City, de unde, ultimul traseu a fost cel înapoi, pe strada Zaharia Boiu.

Regulile au rămas aceleași: pornim împreună din fiecare punct, nu încălcăm regulile de circulație, nu forțăm limitele, căci nu e concurs. Mai mult, aceeași patru redactori ai Turnului Sfatului ”utilizau” aceleași mijloace de transport și acum. Și, la fel ca și acum doi ani, din parcarea Obi am renunțat să mai așteptăm colega ce venea cu autobuzul: dura prea mult.

Testul a fost făcut în după-amiaza unei zile de joi. Câștigător la cronometrare e scuterul, care a ajuns primul la destinație în trei din cinci curse. 

Pe scuter, în două stiluri

Cu scuterul poți merge în două feluri: ca un scuterist de până în 20 de ani sau ca un om cu niște responsabilități acasă. Am mers cât se poate de legal în primele două etape ale micului nostru periplu prin oraș și mi-am făcut de cap în ultimele trei. Cu tot ce se poate deduce de aici: slalom printre mașinile oprite la semafor, depășirea autovehiculelor care mergeau cu o viteză de sub 50 de kilometru pe oră, depășirea coloanelor de mașini prinse în trafic. Făcând o comparație între timpii obținuți în cele două metode de condus, pot aprecia o diferență de câteva minute.

În etapa a doua, de la Obi la Grădina Zoologică, am mers la fel de prevăzător, ba mai mult, am și oprit la o benzinărie să fac plinul: 17 lei. Cu toate acestea, mașina  ajuns în fața mea cu două minute.

Stilul de condus s-a schimbat de la etapa a treia: Grădina Zoologică – Piața Mare. Am profitat din plin de traficul plin de pe Calea Dumbrăvii și am lăsat în urmă mașina. Am reușit să mă strecor printre mașini, am evitat și statul la semafor, înaintând printre automobilele staționate, am depășit mașinile ”de școală” care îngreunau și mai mult traficul. În consecință, m-am plictisit în Piața Mare, până am așteptat să vină mașina. Am dat o tură pe la căsuțele aflate în pregătire pentru Târgul de Paște, și într-un final a ajuns și șoferul. După șase minute.

Concluziile după a doua ”excursie” prin Sibiu sunt următoarele:  sunt mult mai puține mașini, iar traficul este mult mai fluid datorită sensurilor giratorii. În cazul relației șoferi-scuteriști, concluzia este ”ești respectat, dacă respecți”. În momentul în care m-am avântat pe banda de biciclete sau am tras să ajung primul la semafor, am observat că șoferii tind să-ți răspundă la fel: te depășesc ”la intimidare”și îți taie calea ori de câte ori au ocazia.

N-ai de ce să renunți la bicicletă

În ciuda protestelor colegilor mei, trebuie să menționez că în ziua ”test drive-ului” eram doar la a treia sau a patra zi din acest an de când am renunțat la mașină în favoarea bicicletei. Prin urmare: lipsă totală de formă.

În primul traseu, către Obi, m-am încăpățânat să iau direct sub roți șantierele străzilor av. Ilie Măcelariu și strada Ocnei, în ideea în care mai scurtez din traseu. Decizie puțin inspirată, pentru că deși ambele străzi sunt scurte, e plin de utilaje, iar prin îngustele poteci făcute de pietoni e tot înghesuială.

Pe tot traseul, am întâlnit doar două mașini parcate pe pista pentru biciclete, ambele în fața sediul E.On, de pe Rusciorului. De altfel, referitor la pistele pentru biciclete, cele mai lejere sunt cele de pe strada Milea: late, fără mașini parcate pe dreapta. La polul opus, cele mai ”înfricoșătoare” sunt cele de pe bulevardul Victoriei: înguste, încât cei care te depășesc aproape te ating, lipite de mașinile parcate în dreapta, astfel încât tot timpul trebuie să urmărești oglinzile mașinilor oprite, să ”prinzi” eventualele mișcări ale cuiva dinăuntru ce ar vrea să-ți deschidă brusc o portieră în față.

Plăcerea maximă rămâne pe pista din Parcul Sub Arini, unde (dacă le ignor pe mama și două fiice ce s-au proțăpit bovin cu fața la mine pe toată lățimea pistei) pedalatul este divin. Și e și plin de fete ce au trecut pe la iVelo mai întâi.

Dincolo de aceste detalii, timpii scoși de colegii mei nu m-au convins să renunț la bicicletă: diferențele sunt mici, poți alege întotdeauna scurtături inaccesibile mașinii și chiar și scuterului, iar costurile de deplasare sunt zero.  Detalii tehnice: am pedalat pe mai bine de 25 de km în 75 de min și 12 secunde, cu o viteză maximă de 40,7 km/h înregistrată pe traseul Obi – Zoo. Cea mai mare viteză medie am înregistrat-o pe primul traseu (15,3 km/h), iar cea mai mică pe traseul II (Obi  - Zoo) – 9,9 km/h.

Învins, de la început

Cum poți să pornești într-o cursă pe care ești conștient că nu ai cum să o câștigi? Am pornit la drum la 12:57 și am ajuns la ultima destinație la 15:16,  iar în autobuz efectiv am petrecut o oră și 24 de minute, restul timpului fiind consumat în așteptarea autobuzului sau alergând spre cea mai apropiată stație. Cel mai obositor s-a dovedit a fi traseul Obi - Cimitir, respectiv Grădina Zoologică, lung drum, întortocheat traseu și o aglomerație de toată frumusețea.

Aproape plăcute, cu trasee drepte, s-au dovedit drumurile spre Piața Mare și cel spre Promenda Mall, când deja călătoream de dragul cursei, după ce am aflat, încă pe când așteptam autobuzul spre centru, că atât scuterul, cât și mașina și bicicleta, deja terminaseră cursa. La fiecare stație mai urca un grup și aducea și informații proaspete. Nici pe scuter, nici pe bicicletă, nu aș fi putut afla cum unui fotbalist i-a fost devastată locuința pentru că a semnat cu alt club sau că „trăim vremuri în care Real mai are o șansă, dar Barsa nu prea”, și că anul acesta “chiar nu se mai poartă costumul de baie din două piese”.

Dincolo de o ceartă a unui șofer cu un domn care i-a blocat întrarea în stația de la Obi, discuțiile despre fotbal și fete ale adolescenților ieșiți de la școală și convorbirile urlate la telefon în mijlocul aglomerației tipice orelor de vârf, călătoria a decurs lin. Am fost, prin urmare, ultima la destinația finală.

Problemele pe patru roți: școli de șoferi și TIR-uri

Am făcut aproape zece minute de pe Zaharia Boiu până la magazinul Obi - în condițiile în care am prins un TIR care tocmai blocase toată strada Zaharia Boiu. Am mers pe la Gară și drumul a fost destul de lejer, n-am întâmpinat vreo problemă. Scuterul n-a fost nevoit să stea după TIR, l-am prins din urmă pe strada Constituției și l-am depășit - din motive legale – abia la podul spre Mediaș.

Situația a fost cu totul alta când am plecat de la Zoo spre Piața Mare. Am prins coloană de mașini aproape tot traseul și am mers încet. Noroc cu locul de parcare prins pe strada Mitropoliei, aproape de Piața Mare. Problemele au apărut când am plecat de aici. În Orașul de Jos m-am încurcat în numeroasele străzi închise pentru reabilitare, a trebuit să întorc, apoi să ocolesc pe strada Târgul Fânului, să ies pe Bâlea, Ștefan cel Mare etc.

Înapoi spre Zaharia Boiu am mers prin parcarea de la Kaufland, am stat vreun minut să intrăm pe Rahovei, și am prins o mașină de ”Școala” pe Bulevardul Mihai Viteazu, care ne-a încetinit foarte mult.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului