Sâmbătă,
29.01.2022
Parțial Noros
Acum
-2°C

Cum ar trebui – la ora actuala!

La ora actuală – adică în vara lui 2013, în România, la zeci de ani de la înlăturarea dictaturii scorniceștene, multe stări de lucruri, aspectul așezărilor și relațiile între oameni, comunități și grupuri de interese AR TREBUI SĂ ARATE CU TOTUL ALTFEL!

De la această simplă constatare se poate ajunge la fel de simplu la faptul că există vinovați - cu nume,prenume și CNP - care au făcut ca drumul țării spre „cum ar trebui” să fie mult deviat, către „cum vrem noi, vinovații” ….Pentru a lămuri lucrurile, după ce am văzut atâtea exemple pozitive din țări foste „colege” de lagăr comunist-rusesc, merită să analizăm cum ar trebui să fie stările de lucruri pe-aici, aproape de noi măcar.

În Sibiu, toate platformele industriale aflate în interiorul zonei centrale, deci în jurul râului Cibin și a căilor ferate, puteau să treacă la tehnologii nepoluante, să rămână în funcție și să disponibilizeze terenuri numai pentru construcții ce lipseau în 1990 – birouri, sedii-expoziții de firme, spații pentru învățământ de toate gradele, zone verzi.

Trebuiau interzise pe toată aria metropolitană (cca 30 km. în jurul orașului ) orice hale comerciale, orice mall-uri și spații de alimentație publică solicitând parcări mari. Această arie metropolitană trebuia utilizată în primul rând pentru zone verzi de agrement urban, zone de limitare a dezvoltării construcțiilor între localități și, cel mai important, realizarea de ferme agricole (inclusiv cu sere ptr. iarnă) ce să poată aproviziona constant orașul și suburbiile cu cca 80% din necesarul de hrană pe cca. 80% din perioada anului ! Restul procentelor se poate acoperi mai ieftin din zonele sudice ale țării și, absolut minimal, din import. Cu o astfel de strategie și cu oameni responsabili în conducerea ministerelor, România ar fi trebuit să poată inunda piața alimentară europeană cu alimente ieftine și de bună calitate, eliminând mare parte din exporturile turcești și chinezești…

Orașul, prin conducerea sa județeană, ar fi trebuit să poată gestiona amenajarea teritoriului proxim, prin programe de lungă durată. Tocmai ca să poată echilibra dezvoltarea teritorială a județului, azi lăsată de izbeliște… La ora asta, Păltinișul trebuia să fie o stațiune de iarnă mult mai dezvoltată decât Vidra-Voineasa, Azuga, Predeal sau Arieșeni – conform Planului Urbanistic General din 1996, care, nefiind luat în seamă, a permis transformarea arealului de cotă 1400-1200 în cartiere de vile suburbane, iar a celui de cotă 2000-1500 în viitor parc industrial eolian! Pentru perioada verii, Păltinișul nu și-a realizat strategia de puncte de interes care să atragă zeci de mii de turiști și riscă să piardă patrimoniul construit și natural de care se poate lega o asemenea strategie…                         

 La ora asta Ocna-Sibiului ar fi trebuit să fie o stațiune de vară cel puțin de valoarea Călimăneștiului, Govorei, Sovatei sau Băilor Felix ! În halul în care funcționează azi, atrage tot mai puțini turiști și iarna e sezon mort… Pentru cei care au în vedere un plan strategic în zonă, trebuie spus că studiile pleacă de la analiza subsolului, apoi se fac proiecte teritoriale pentru sistemul de localități și apoi se fac proiecte urbanistice zonale și în detaliu!  Dar se pare că până atunci, stațiunile ungurești din pusta panonică își vor stabiliza definitiv clienții…

Coborând de la Păltiniș, văile afluente ale Cibinului din Munții Cindrel (spre Sadu, Cisnădie, Rășinari, Poplaca, Sibiel etc.) ar fi trebuit să aibă regulamente urbanistice la fel de stricte ca în satele protejate UNESCO, pentru a feri peisajul, apele și biodiversitatea (plante+animale) de orice degradare prin construcții haotice, prin lipsa rețelelor edilitare, prin drumuri trasate primitiv… Ca să nu vorbim de „stilul” construcțiilor ce au împânzit aceste văi! Pentru că în lipsa unor reglementări inteligente și a unor poliții de mediu/construcții/peisaj, lucrurile s-au degradat la modul în care le avem astăzi. Și aceeași situație se „dezvoltă” pe văile submontane ce coboară din Munții Făgăraș spre Țara Oltului – reglementări slabe, construcții haotice până la a deveni niște cartiere de oraș plantate sub munte, poluarea apelor și sonoră etc. Ca să nu vorbim despre lipsa de dotări specific turistice, comerciale, edilitare – ca și când acolo totul trebuie să depindă de automobil și de o localitate adevărată, aflată mai în aval…

Iar în ceea ce privește zona satelor de colonizare germanică (văile Târnavei, Hârtibaciului, Secașelor, Visei), vina nu este numai a instituțiilor și cetățenilor sibieni, dar aceștia ar fi putut să acționeze în virtutea bunului-simț și să ceară ajutor de specialitate, măcar gândindu-se la propriile avantaje, la patrimoniul ce-l aveau în grijă, la relațiile cu populația neinstruită ce a „preluat” zestrea abandonată de germani/sași.

 

Probabil că o mică parte dintre locuitorii județului Sibiu ajunge să cunoască zone din țări mai grijulii cu patrimoniul lor natural și construit. Probabil că și mai puțini dintre acești sibieni descoperă în drumurile lor prin Europa locuri ce seamănă, ca peisaj, ocuparea teritoriului și stilul construcțiilor, cu cele din zona noastră. Mă gândesc că, dintre aceștia, mai nimeni nu are o tresărire de genul „ AȘA AR TREBUI SĂ ARATE ȘI LA NOI, LA ORA ASTA!!!” – altfel e inexplicabilă lipsa de atitudine a concetățenilor noștri față de mizeria materială și morală în care zac comorile zonei sibiene!

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus