Centru istoric, plastic, termopane, amenzi, dosare penale. Cine-i "bau-bau"?

E blogger și se chinuie să înfrumusețeze orașul cu ajutorul unei asociații. De-un timp e directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Comun de unde se luptă cu morile. Nu cu cea de lângă prefectură, pentru că a fost demolată, ci cu cele construite de legi. Răzvan Pop ne spune cum se pot da amenzi degeaba și de ce (nu) funcționează în urbanism vorba frumoasă. Interviul se termină cu regionalizare: ”Nu văd de ce Sighișoara trebuie să facă parte din județul Mureș”. Poftim război!

 

Reporter: Sunt în continuare multe clădiri istorice renovate prost de către proprietari. Ce faceți?

Răzvan Pop: În primul punct, prima mare problemă este că o fac fără aviz sau fără certificat de urbanism. Sunt foarte mulți proprietari care spun că nu știau că se află în zonă istorică sau în zonă protejată și atunci fac fără niciun aviz astfel de modificări. Că cineva își face o renovare, până la urmă este casa lui și asta e, dar dacă se gândește să schimbe forma apartamentului, să dărâme un zid, atunci avem o problemă. Asta în interior. În exterior, dacă vedem termopane de plastic, la fel, sunt probleme. A doua problemă este cea în care proprietarul are o idee fixă sau a cumpărat deja un produs, de exemplu un termopan de plastic, și el știe că trebuie să vină cu acte și deși îi spunem că nu are voie cu acel geam de plastic, sau cu acea tablă pe acoperiș, el totuși o face, pentru că deja a cumpărat-o și din nou avem o problemă. A treia problemă și să spunem că e cea mai puțin gravă este că ei vin cu acte la noi, dar sunt lucrări greșite din punct de vedere legislativ sau din punct de vedere al protecției. Noi pe legea 422, despre care se spune că este Legea patrimoniului nu avem ce face decât să atenționăm. 

 

Rep.: Și amenzi?

R. P.: Pe monumente istorice putem da amenzi, dar nu este făcută procedura de către minister și atunci orice amendă este contestată în justiție și pierdem, pe procedură, pe notificare și așa mai departe. 

 

Rep.: Știți câte cazuri sunt de acest fel? 

R. P.: Până să vin eu nu. Eu m-am blocat cu doi oameni. Dar ce se întâmplă, dacă vorbim de o localitate sau oraș, noi sesizăm patru instituții: atenționăm poliția locală sau serviciul de urbanism care de obicei au oameni abiliați în acest sens, atenționăm inspectoratul în cosntrucții care au oameni abilitați și chiar pot opri șantierul pe lege și atenționăm de obicei Inspectorul Județean de Poliția, care are un departament, Poliția monumentelor. Aici este zona cea mai sensibilă pentru ei, pentru că deși nici ei nu pot acorda direct amenzi, ei pot începe procedura de cercetare penală. Dacă procurorul dă neînceperea urmăririi, atunci poliția sau procurorul pot decide o amendă, dar pe noi nu ne interesează neapărat ca omul să primească amendă, ci să fie obligat să readucă la forma inițială acea clădire, ori dacă se începe urmărirea penală, atunci... Aceasta este procedura. Știm cum funcționează birocrația în România și merge destul de greu. Sunt cazuri în care după un an, doi, trei se reacționează. În mod normal, după ce se face o atenționare, șantierul se oprește. Din păcate, noi am încercat să dicutăm cu unii propritari, am încercat noi să găsim soluții, au făcut tot ce au vrut ei și atunci nu am mai avut ce face...

 

Rep.: Ați câștigat sau ați pierdut procesele cu celebrele termopane?

R. P.: Eu zic că în momentul acesta ”războiul” nu este finalizat. Au fost câștigate bătălii și de unii și de ceilalți. Problema cea mai mare este că propritarii nu înțeleg, dacă un geam e deteriorat, și casa este în zonă protejată sau este monument istoric, omul poate să-și schimbe geamul. E adevărat, că trebuie să vină un expert care să spună dacă da sau nu. Dar nu e nimeni absurd să vină să spună că nu poate să schimbe și că poate să vină cu o structură de geam termopan, dar ramele să fie din lemn. Am dat un exemplu care nu poate fi considerat reclamă, cele două instituții publice, Consiliul Județean și Primăria, când și-au schimbat geamurile la sedii au pus termopan, dar este din lemn toată tâmplăria. Sau ce face Universitatea Ion Mincu de pe Dealului, unde se corectează greșelile făcute pe când funcționa liceul și refac acu, tâmplăria din plastic cu termopan din lemn. Interesul nostru ca instituție este să se păstreze forma. Nu poți să pui la un geam cu patru goluri unul cu un singur gol. Trebuie să-și mențină forma inițială. 

 

Rep.: Pentru ei poate fi mai complicat...

R. P.: Da, este o problemă financiară, dar eu aici am ridicat destule semnale de alarmă, trebuie găsit un program de finanțare, eventual precum cel de anvelopare a blocurilor, prin care, de exemplu, diferența asta de preț să fie suportrată de stat. Dacă omul are bani de plastic, măcar statul să-l ajute să pună lemn. Să se arate și implicarea statului. Acum, statul este văzut ca un polițist care doar vede neregularitățile, dar nu înceracă să ajute.

 

Rep.: Pe de alte parte, în alte state, nu toată lumea are proprietate în centru. Cine nu are bani, poate să vândă și să cumpere în altă parte, mai ieftin.

R. P.: Da, dar nu-i poți obliga în România. Știm care a fost procesul în timpul comunismului, de a aduce în centru oameni care nu aveau forța necesară de a întreține o casă, dar ei trebuiau să trăiască într-un anumit confort, atât cât educația lor le permitea să înțeleagă ce însemană confortul. Și de aici, intervențiile din perioada 50 și chiar până în 2000 sunt extrem de grave. Nu-i poți da afară cu forța, pentru că nu suntem la colectivizare, dar dacă ne uităm la centrul Sibiului vedem că ușor, ușor, proprietățile încep să se diferențieze. În Piața Mare erau case în care stăteau oameni cu resurse financiare foarte precare și iată că ei au vândut și au venit oameni cu forță financiară. Dar și aceștia din urmă sunt de condamnat, evident, nu toți, pentru că ei ar avea forța necesară să respecte o anumită legislație și să-și respecte orașul, pentru că lumea nu vine în Sibiu să vadă termopane. Lumea asta nu înțelege: cu cât suntem mai permisivi, o să ajungem în cîțiva ani, e drept noi o să murium toți și n-o să fie o problemă , dar copiii noștri vor mai avea un centru de protejat doar Piața Mare și Piața Mică. Dacă nu suntem atenți.

 

Rep.: Ați făcut niște centre și în afara orașelor, centre în mediul rural, în care le-ați arătat oamenilor ce au voie și ce nu au voie să facă. 

R. P.: Noi nu ne-am așteptat ca dintr-o dată după ce am anunțat aceste puncte de lucru să curgă cu solicitări să vină lumea, dar am încercat să convingem lumea că nu suntem acel ”bau-bau” al Statului Român, ci suntem oameni cu care se poate discuta și dacă nu ești sigur de un lucru, poți să pui o întrebare. Este și mai greu acolo, pentru că în Sibiu sau Mediaș lumea circulă, vede, e ușor să observi dacă se fac modificări, dar dacă urmărești ce se întâmplă bine sau rău în Jina sau în Iacobeni, ca să dau niște exemple aleatorii, atunci... Asta încercăm, să arătăm că există o deschidere și că au unde să pună o ăntrebare.

 

Rep.: Există un program pentru casele din orașul de jos, pentru că acolo se renovează și nu ar fi indicat ca și oamenii să beneficieze de subvenții?

R. P.: Cine să dea aceste subvenții? În mod normal, primăria ar trebui să fie cea care ar trebui să le acorde, dar dacă mai venim acum să cerem primăriei aceste lucruri, după ce a primit școli, spitale, de unde atâția bani? Cu toate acestea, să se înțeleagă că Sibiul arată așa pe banii primăriei și ai contribuabililor. Noi am primit mult mai puțini bani decât a primt de exemplu Alba Iulia pentru centrul istoric. Dacă s-ar putea să existe niște bani guvernamentali transferați pe plan local sau să se întâlnească undeva la mijloc aceste instituții. 

 

Rep.: Înainte de a fi director, deja erai cunoscut ca președinte al Asociației pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu, ca bloger.. Cum se împacă toate acestea?

R. P.: Păi blogul e on-line și funcționează, legea îmi permite să fiu membru al asociației și activez strict ca memebru. Facem proiecte foarte frumoase, care sper eu să aducă un plus acestui oraș. Eu cred că dacă dorești să faci ceva constructiv, poți să faci. De exemplu și în direcție, banii sutn foarte puțini, dat tot am făcut o școală devară, am făcut seminarii, pentru că se pot găsi soluți.

 

Rep.: Te înjură lumea pe blog?

R. P.: Nu mă mai înjură.

 

Rep.: Nu te mai?

R. P.: Nu, la început mă mai înjurau, dar dacă perseverezi... Oricum, blogul meu a luat-o pe această linie de istorie, cultură și lumea nu mai e chiar atât de entuziastă. Nu am avut comentarii politice, pentru că acestea, întra-adevăr, strâng înjurături.

 

Rep.: Ești un susținător al Sibiului în lupta pentru capitală regională. Cu ce argumente?

R. P.: Eu nu văd de ce s-ar face acest calcul Sibiu sau Brașov. Argumentele Sibiului sunt mult mai mari. Da, e adevărat că Brașovul intră in discuție pentru că s-a creat o impresie în perioada comunistă că e orașul mare din zonă, și mai ales pentru că știm că în România negocierea se face politic. Dar știm că Sibiul din toate punctele de vedere nu are elemente comparative în dauna sa. E drept, Brașovul are 300.000 de locuitori și Sibiul are 150.0000, dar ăsta nu e un argument. Și New York-ul a mai mare decât Washington-ul și nu e capitală, sau Canberra în Australia. Se spune că Sibiul nu e atât de aproape de București. Fals, ajungi aproape la fel de repede din Sibiu în București, ca și din Brașov. Deci nu există argumente din acestea. Dacă e să găsim argumente istorice, avem destule. Sibiul este a doua capitală a Transilvaniei ca durată în timp după Alba Iulia, că Sibiul de cînd s-a format, a a vut un rol administrativ în statul de care a aparținut, Doar în perioada comunistă s-a stabilit că trebuie să ne subordonăm Brașovului. Toată lumea spune că Sibiul nu se compară cu Clujul sau Iașul. Cu toate acestea,  150.000 de locuitori, Sibiul se bate cu Clujul și Iașul. Noi ne ridicăm la nivelul unor orașe care au un avantaj în plus, cel al populației. Și se bate de la egal la egal. Se spune în economia mondială de tigrul asiatic, eu chiar cred că Sibiului este tigrul României. 

 

Rep.: La modul sincer, credeți că va fi o bătălie politică sau se vor lua în calcul argumentele?

R. P.: Un mare rol îl va avea negocierea poltică, dar eu chiar cred că vor prima și niște argumente de ordin economic, social, istoric. Pe de altă parte, eu cred că nu trebuie să ne cramponăm în aceste euroregiuni și nu trebuie să ne cramponăm în județe. Eu, de exemplu, nu văd de ce Sighișoara trebuie să facă parte din județul Mureș. Că Sighișioara tradițional ar trebui să facă parte ca și cultură, tradiție ori în Brașov, ori în Sibiu. Eu nu cred la fel că regiunile trebuie să fie de o anumită suprafață sau o anumită populație. De ce să nu trecem și Carpații, de ce trebuie să ne închidem pe Carpați cu regiunile?