Joi,
18.07.2024
Cer Senin
Acum
20°C

Tinerii frumosi ai altor vremuri: calfele calatoare

Au doar două rânduri de haine, o pălărie și un toiag. Merg prin toată lumea, trăiesc doar din meseria lor și nu au voie să se apropie la mai puțin de 50 de km de casă. Sunt tineri fierari, dulgheri, tâmplari, lăcătuși sau pietrari, iar Sibiul este singurul loc unde se întâlnesc în România.

Calfele călătoare au o istorie de câteva sute de ani în Europa: tineri ce termină o școală profesională și care - fie intrând într-o asociație, fie ”independenți” - pornesc într-o călătorie inițiatică, în care trăiesc exclusiv de pe urma meseriei pe care au ales-o. Nu au telefoane mobile, nu au mașini, nu au card-uri sau GPS-uri și nu au voie să apeleze la ajutorul familiei. Cară doar niște unelte și două rânduri de haine: unul de lucru și altul de sărbătoare. Costumele cunoscute sub numele de ”Kluft” sunt croite după același model de sute de ani: pantaloni evazați, cămașă albă, vestă și o tunică ce are foarte multe buzunărașe. În acest moment, în Europa călătoresc între 700 și 800 de calfe călătoare.

Sibiul, printre cele patru locuri din lume

Pe una din cele mai pitorești străzi din centrul istoric al Sibiului – strada Cetății – Kirsten și Maximilian povestesc la umbra unui zid, iluzorie zonă scăpată de caniculă. Ea are 28 de ani și este tâmplar, pornită în călătorie drept calfă independentă, pe când Max, la 20 de ani, este membru al Frăției lui Roland. Ambii sunt din Germania și au plecat de acasă de mai bine de un an. ”În afară de România, am mai muncit în Bulgaria, Serbia, Bosnia, Croația, Ungaria, Italia, Austria, Elveția, Olanda și, bineînțeles, Germania. Înainte de a pleca în călătorie, am vândut tot ceea ce aveam – telefon, mașină, calculator, tot – și am făcut o petrecere pe cinste”, povestește Max.
Nu poartă mare lucru cu el, la fel ca și Kirsten, fata ce călătorește de un an și jumătate. ”Cu cât ai mai puține lucruri, cu atât ești mai fericit. Am devenit, în sfârșit, liberă”. Amândoi sunt extrem de deschiși și, pentru ei, fiecare zi e o nouă aventură. ”Habar nu am ce o să fac mâine. Voi vedea”.
La fel ca și celelalte calfe călătoare, au venit la Sibiu pentru a participa la evenimentul dedicat lor:  Sibiul, alături de doar alte trei orașe din Europa, este locul de întâlnire al calfelor din toate asociațiile, alături de cele independente.

”Să îmi cunosc sinele”

Calfele călătoare provin în special din Germania, dar și din Franța, Elveția sau Austria, de exemplu. Sunt tineri care au terminat școala profesională, care – spre diferență de România, de exemplu – înseamnă lucru zilnic, în paralel cu școala. ”Nu ești obligat să călătorești, dar eu știam acest lucru și îmi doream să plec. Am căutat șantiere în care erau calfe la muncă, am cunoscut și calfe libere și așa am decis să fiu și eu. Costumul e cumpărat, încă nu mi-am permis unul făcut la comandă la croitor”, povestește un tâmplar ce repară o masă dezlipită. Cum strânge banii necesari, își va comanda un Kluft. ”Cel mai important, însă, este să mă cunosc pe sine”, vorbește filosofal tânărul tâmplar pentru care numele nu este important. Asemenea lui, majoritatea calfelor se arată detașate de cele lumești: de evenimentele zilei, de moda zilei, de stresul zilei. Râd cât mai mult, petrec cu fiecare ocazie, se împrietenesc cu oricine e dispus.

Fierărița artistă

Doi pași mai încolo, pe 40 de grade la soare, în costumul specific și cu pălăria obligatorie pe cap lucrează Ramy. E fierăriță, dar s-a axat pe latura artistică a acestei meserii. În dreptul unei menghine pilește o za de lanț. ”De doi ani sunt plecată. Am câștigat mai multă experiență de viață, iar pentru că am călătorit în toată Europa am învățat mult în meseria aceasta. Ce m-a surprins cel mai mult? Oamenii! Poți întâlni oameni neașteptat de deschiși și prietenoși”. Lucrul după care tânjește cel mai mult nu este televizorul, computerul sau mașina (calfele se deplasează mai ales cu autostopul), ci patul. ”Mi-e doar câteodată de patul meu. Și, desigur, câteodată simți nevoia unor noi haine”, zâmbește Ramy în ciuda caniculei. La gât nu poartă nicio cravată, semn că este calfă independentă.

Casa calfelor

Evi einh. Scmiedin FBS. Adică Evi, care a încheiat călătoria, este fierăriță și membră a Grupării de calfe Freier Begegnungsschacht. Ea a revenit la Sibiu după ce în 2007 a organizat prima ediție a evenimentului ”Transfer european de cultură şi cunoştinţe prin intermediul calfelor călătoare”. Un nume lung pentru un eveniment de o lună, în care calfe din toată lumea și toate asociațiile vin la Sibiu pentru a munci în stradă spre studiul oricui dorește. Evi a fost martora anului în care, pentru prima dată, calfele călătoare au primit drept donație o casă din partea Bisericii Evanghelice. Casă care să adăpostească pe tot parcursul anului calfele aflate în călătoriile lor: tinerii învățăcei nu au voie să stea mai mult de trei luni într-un loc. ”Am pornit în călătorie pentru că am vrut să văd lumea. Acum, că am terminat-o, pot spune că sunt mult mai deschisă spre oameni, spre lucruri noi și am mult mai puține idei preconcepute. În afară de o meserie bine studiată, am mai învățat și franceza”, râde Evi, privind către calfele ce încă poartă Kluft-ul.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

1 comentarii

SIBIANUL

Acum 10 ani

Calfele sunt MESERIASI si nu carpaci...CINSTE lor! Sigur iubesc meseria pe care o practica si vor sa fie cei mai buni. Sunt mandru ca Sibiul gazduieste Calfele Calatoare.Breslele sunt atestate la Sibiu din 1361
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus