Efectele nefericite ale concurentei

”Ioane, adu, băăă, geanta aia odată că pleacă fără tine! Băăă, lasă, bă, ^%^% și $#%^% că pierdem tot!”. Papornițe și genți. Călători și navetiști în țări cu salarii mai bune. Mame și iubiți. Autocare și remorci. Și mai multe genți și geamantane. Țipete și lacrimi. Of-uri și speranțe. O singură cafenea și o singură toaletă. Nevoi multe. Unii în spatele blocului. Plecări. Sosiri și mai multe. Mai multe plecări. În țară. Sau în străinătate. Peste tot. Și mai multe autocare. Motoare ambalate peste bagaje înghesuite. Nervi și fum și cafea. Discuții și agitație. Vara, iarna, primăvara. Agitație tot mai multă, claxoane către șoferii care nu înțeleg că ”acolo nu parchează decât autocarele, băăă!”. N-au nici acestea loc. Se încalecă peste sensuri și peste șantierele ce răscolesc străzile. Un singur coș de gunoi. Săli de așteptare? Condiții civilizate?

În cazul în care nu v-ați dat seama, este vorba de parcarea de lângă Hotelul Parc. Parcare ce a primit numele de autogară. Q7. Autogara Q7. A apărut și pentru că cei care dețin autogara de lângă stația CFR (Transmixt) nu s-au mai înțeles cu unii transportatori, așa că Dacos-ul, Lauer, Balint și alte zeci de nume de transportatori de toate felurile își dau drept punct de oprire Autogara Q7. Spre disperarea oamenilor care locuiesc în zonă. Ce liniște, ce ore de somn? În autogară viața nu cunoaște pauze de odihnă.