Societatea maraie

Pe când politicienii se hârâie între ei prin tabere de vară, spre toamnă, societatea nu-i lasă în pace și în sfârșit îi aduc cu picioarele pe pământ. Un copil de patru ani a murit sfâșiat de o haită de câini. Unii zic că păzeau o curte, alții că era o haită flămândă. Cert este că opinia publică se înfierbântă din nou pe un subiect care de fapt nu s-a stins niciodată. Ce facem cu câinii vagabonzi?

Un coleg s-a apucat să-i șteargă de pe facebook pe toți cei dau anunțuri de primit câini și pisici în gazdă, încă de dinainte de evenimentul nefericit. Un  prieten ia act și concretizează extrem de tăios pe aceeași rețea de socializare: ”Eu cu câinii bagabonți nu am nimic. Sunt undeva la fundul lanțului trofic și sunt niște prăpădite de animale. Am, multe, în schimb, cu babele nenorocite care îi hrănesc (deși ele nu prea au ce mânca), cu asociațiile penibile care luptă pentru drepturile maidanezilor (și care nu fac nimic, de fapt) și, în general, am câte ceva cu toți deștepții / deșteptele care tratează maidanezii ca pe un membru al familiei. Apoi dacă e așa, de ce nu îi luați pe toți acasă? Asta apropo de copilul de 4 ani omorât de maidanezii din bucale. Sunt precis, copilul era de vină...”, spune un amic pe facebook. Sper să nu se supere că i-am preluat frazele. 

După japonezul mort după ce a fost atacat de câini, cazul copilului sfâșiat pune capac acestei probleme. Dar nu cred că este sezonul politic pentru o măsură concretă. 

Sunt alte subiecte care încarcă agenda publică. Roșia Montană. Un subiect care mocnește de prin anii 2000, însă niciodată neluat cu adevărat în serios. Poate acum, când înb sfârșit trebuie să se ia o decizie va avea cineva tupeul de a-și exprima clar părerea. Sau poate nu.

Două subiecte vechi, importante, care puteau clarificate cu mulți ani înainte, rostogolite însă în timp de către clasa politică. Așa cum omul de rând ăși tot rostogolește datoriile pe termen nelimitat, tot așa politicianul aflat la putere amână la nesfârșit o decizie clară, asumată. Până când?