Unde ne aflam pe arena

De foarte multe ori ne trezim în situația de a avea nevoie să ne precizăm poziția față de evenimente, tendințe sau chiar în situații de dialog cu oameni din alte țări. Poziția noastră ca persoane, ca membrii ai unui grup profesional, etnic, național, ca împărtășind o filosofie de viață sau alta. Uneori simțim o nevoie de repoziționare a propriilor convingeri, dată fiind viteza cu care ne asaltează noutățile și se modifică contextele.

Cei care și-au încheiat studiile înainte de 1990 au avut ocazii nenumărate de a-și vedea multe dintre informațiile de bază, pe care le-au sedimentat în timpul școlii, trecând pe alte planuri sau devenind anacronice, ajungând la nevoia de a-și construi rapid alte eșafodaje intelectuale... Ca să nu mai vorbim de cultura generală geografică și a hărții politice, stabilite înainte de anii *90, și care a trebuit majoritar schimbată, pentru că toată arena internațională s-a modificat accelerat. Datorită atâtor călătorii și emigrări ale prietenilor, cunoscuților, am aflat nenumărate lucruri noi despre comunități și țări străine, despre mentalități, produse și afaceri de succes – drept care un întreg sistem de valori și repere ni s-a modificat pe nebănuite.

Stă în firea omului să facă topuri, comparații și balanțe teoretice... Chiar și cei mai neșcoliți dintre concetățenii noștri, ajunși pe meleaguri străine, au început să-și realizeze propriile clasamente valorice, marcând (în sus sau în jos) noi poziții ale comunităților din care au plecat, ale regiunii natale și ale țării. Probabil că un contact mai îndelungat cu realitatea de peste granițe asigură un grad mai corect de apreciere, dar și informarea de pe internet, din mass-media, contribuie la a ne preciza poziția noastră pe această nouă arenă internațională. Pentru că TOTUL ESTE O COMPETIȚIE. Am învățat că nimeni nu face cadouri (sunt puține excepții), cel mai adesea producătorii, distribuitorii, țările însele, sunt competitori încrâncenați! De aceea și spionajul economic, militar, se află la mare preț...

Ceea ce mulți dintre noi, unii muncind în occident, am ajuns să afirmăm despre țara noastră, despre organizarea ei pe toate palierele, despre mentalități și soluții, s-a precizat cu timpul într-o realitate sumbră: ne aflăm pe ultimele locuri în toate clasamentele europene ale eficienței, costurilor, nivelului de trai, și pe primele locuri în clasamentele birocrației, corupției, criminalității economice (de ex. locul doi în lume la periculozitatea hackerilor pe internet !). Sigur că dacă am considera rezultatele economice și de inovație ale celor ce lucrează în occident (unii ajunși foarte sus pe scara profesională ), lucrurile s-ar modifica, însă majoritatea acelora nu mai vor să știe de țara de origine și contabilizează ei-înșiși succesele pe seama noii patrii...

Așa se face că noi, cei rămași în România, trebuie să ne mulțumim cu noua poziție degradantă a națiunii față de celelalte de pe arena internațională, să luăm seama în toate relațiile cu alții (fie și pe mail, ori skype) ! Degeaba majoritatea dintre noi am încercat, timp de 23 de ani, să ne alegem conducători cât mai buni... Am mers din prost în mai prost!

Dar să vedem și latura cealaltă a problemei: Ceilalți, - mă refer la instituții și organizații europene sau intercontinentale, - cum ne-au considerat, deci cum ne-au tratat pe arena instituțională, economică, politică ?? Iată, în mai toate ocaziile, (nota bene – oficiale), România este practic considerată înafara „clubului lor”, de cele mai multe ori se aplică DUBLA MĂSURĂ, deși ne-au „băgat” în Uniunea europeană... Am devenit deci consumatori ai produselor scumpe, cu toate veniturile noastre de zece ori mai mici, iar resursele noastre naturale nu mai au „voie” să ne facă viața mai ușoară... Orice afacerist obscur sau ascuns în spatele a zeci de scheme corporatiste (gen Gabriel Resources –Gold corporation...) consideră țara asta ca pe un stat din America Latină, acolo unde companiile occidentale zburdă nepedepsite, exclusiv în situații penale, inacceptabile pentru orice altă țară normală!

Vocea comunității civice, oneste și informate, care mai există în România se face tot mai greu auzită, mai ales de către concetățenii care dovedesc o periculoasă delăsare, nevrând să conștientizeze că-și fac singuri viața mai grea prin neaderarea la cauzele civice firești! 

Da, în România mai există persoane cărora li „se rupe inima” când văd cum se distruge patrimoniul țării, cel natural, cel construit și cel imaterial (tradiții, valori identitare și morale etc.)! Mai există un mod de a gândi și a trăi cu dragoste de locurile natale, de tradiții și de neam! Astea nu apar în mass-media și pe internet, sau dacă apar li se lipește imediat o coadă de comentarii cu „bășcălie”...

Sunt oameni pentru care distrugerea naturii, a monumentelor ce ne atestă istoria, constituie tragedii, atât pentru ei, cât și pentru întreg poporul !! Avem acum problemele provocate de trădarea conducătorilor țării (a câta oară ??!!), prin cedarea resurselor de metale prețioase și rare, de gaze de șist și celor din Marea Neagră, către companii absolut dubioase și în condiții mizerabile pentru copiii și nepoții noștri !! Urmează distrugerea stațiunilor balneo-climaterice, a peisajului cultural montan (cel cu monumente istorice), a crestelor pe care se propune instalarea turnurilor eoliene, tocmai zonele care pot oferi viață economică prin resursele lor blânde tuturor locuitorilor de-acolo, și venituri durabile statului român !! Se ascunde mereu faptul că la Roșia Montană se pregătește o CATASTROFĂ UMANĂ, ECOLOGICĂ, CULTURALĂ ȘI ECONOMICĂ, prin acel uriaș șantier care va disloca munți întregi, va lăsa libere otrăvuri și radiații nocive pe sute și mii de ani, va alunga definitiv o populație de cca 10 000 de oameni, lăsând în mijlocul unor MUNȚI LOCUIȚI un deșert mineral și uman...