Ocolul Cisnadiei in 2 minute 40

Voi știți că la doar doi pași de Sibiu e un sat, pardon, un oraș pe nume Cisnădie? L-am descoperit și eu de curând. Sunt surprins. Pentru o secundă am crezut că am descoperit mașina timpului și m-am întors în 1900. Mi-era foarte foame, altă scuză nu găsesc. Nici acum nu îmi imaginez de ce nu am întors mașina înapoi spre Sibiu. Pentru că muream de foame, de aia. Așa că m-am strecurat printre semne de circulație pe care numai în Cisnadie le vezi și după două ture pe lângă"principală" am tras undeva pe dreapta și am pornit în căutare. Chiar și după ce am sunat connaisseuri cisnădieni am descoperit doar două locante cu pretenție de restaurant, Casa Măgura și Il Padre. Prima părea mai de Doamne ajută din stradă. Am intrat într-o curte lugubră, am urmat indicatorul până am dat de niște scări ce nu pot duce decât spre un laborator de amfetamine. N-aveam chef de traficanți așa că am făcut cale întoarsă și am intrat la Il Padre. La cum arăta am fost maxim surprins de lipsa păcănelelor și a înțeleptului satului în fata unei "cinzăci". Dar cum să dau înapoi când alternativa arăta ca un laborator de droguri? La 10 lei meniul zilei am ales din start a la carte. Hahaha, cum sună asta în Cisnadie, a la carte. Ciorbă de văcuță și pui umplut cu legume recomandat de o frumusețe de fată, îmbrăcată ca CC Catch, vestuță îmblănită și teniși cu ștrasuri, semn că la Cisnadie disco is not dead. Noroc cu ea. Singura amintire plăcută. Ciorba de văcuță e o risipă de resurse naturale. După ce că nu au apa de prea mult timp, cisnădienii o mai și batjocoresc. O bagă în exces în ciorbe. Pe fundul vailingului, și nu exagerez, niște vagi urme de legume și un animal ce aduce a vacă. Probabil una subnutrită și renegată de propriile-i surate. Crescută în penibil și miștocarită "o să ajungi ciorbă la Il Padre, fă!". Puiul, și el un repetent al grupului. Tare ca piatra, noroc că am dinți puternici. Singura salată de murături din meniu s-a rătăcit pe cei doi metri dintre masă și bucătărie, așa că m-am mulțumit cu sosul de ciuperci. La câtă făină avea e clar că morăritul rămâne o activitate de bază a cisnădienilor, pe lângă crescutul animalelor. Chiar și asa, după zama chioară care l-a precedat a fost o binecuvântare. Am mâncat tot din farfurie și am început să mă rog să nu mi se facă rău de la sosul de ciuperci. Apoteotic, finalul a fost compus din 2 clătite cu ciocolată. Clătitelor nu am ce să le reproșez, dar asta ar fi fost chiar culmea, să nu facă nici măcar clătite cum trebuie. Nu știu ce să vă recomand. Dacă aveți sânge, intrați la amfetamine. Daca nu, chinuiți-vă și voi la Il Padre. Cel mai bine, totuși, ar fi să intrați la Penny-ul din giratoriu. Un croissant, Fornetti, nu contează. Dar cel mai bine, mâncați acasă dacă știți că plecați în căutarea Insulei Misterioase și ajungeți în Cisnădie. Chiar, știați că în Cisnădie există chiar și un supermarket? De 32 de lei cât am plătit primiți chiar și actele de proprietate pe clădire.

Jules Verne

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului