Vineri,
27.05.2022
Acum
0°C

"Cand apare Maica Domnului cu bigudiuri, Biserica reactioneaza imediat"

Propunerea a fost următoarea: ce răspunde un cleric celor care nu mai cred. Despre biserici, moaște, slujbe în boxe, preoți, tatuaje, lumânări, impozite, monopolul Bisericii, icoane sfințite, Ucraina și tineri, într-un interviu cu pr. Conf. Dr. Constantin Necula, Consilier Misionar-Pastoral și de Imagine, al Mitropoliei Ardealului.

Reporter: Ajung musulmanii în rai?
Constantin Necula: E problema lor (râde). Asta e o chestie pe care o rezolvă de obicei Dumnezeu. Adică a împărți oamenii în ceea ce crezi tu că s-ar putea să se întâmple e scenariu și Dumnezeu nu lucrează după scenarii. E greu în orice caz...

Rep.: Asta ar putea spune și un creștin, botezat ortodox, care în timp s-a îndepărtat de credință. Dacă ăia intră în rai, eu de ce să-mi fac griji?
C. N.: Problema e că dacă ajunge în raiul lor, acolo nu e decât pilaf. Să ia Coranul să citească, nici nu e cazul să discut pe tema aceasta. Dacă promisiunea visată e acolo... eu personal, m-aș abține. Personal mă abțin, eu nu-mi doresc alt rai, decât raiul lui Dumnezeu.

Rep.: Sunt moaștele o industrie a Bisericii Ortodoxe?
C. N.: Numai în condițiile în care o folosesc industriașii. Când le folosesc credincioșii și preoții adevărați, atunci nu e.

Rep.: Este adevărată vorba ”fă ce zice popa, nu ce face popa?”
C. N.: Este secolul XVII, în Ardeal, atunci când au venit preoții protestanți și spuneau credincioșilor noștri ”măi faceți ca preotul, că se poate”, iar credincioșii spuneau, ”nu, noi facem numai ce spune popa, nu ce face el” pentru că preotul ortodox, spre deosebire de cel protestant, sfințea pâinea și vinul și le făcea trupul și sângele lui Hristos, sfințea apa, conducea înmormântările, vindeca de păcat, lucruri care la ceilalți nu mai erau valabile de mult. Și a rămas așa până azi.

Rep.: Dar vorba a rămas totuși...
C. N.: A rămas ca multe altele, pentru că de exemplu în expresia ”Doamne miluiește, popa prinde pește” nimeni nu mai știe că în grecește, pește se traduce ”ichtis” și se referă la domnul Iisus Hristos Mântuitorul și atunci, într-adevăr, preotul îl prinde pe Iisus Hristos Mântuitorul și ți-l dă ție, că e pescar.

Slujba la difuzoare, un fel de wake-up

Rep.: De ce trebuie să cânte slujba în boxe, la biserică?
C. N.: Nu trebuie să cânte nimic. E o soluție practică la o problemă urbană.

Rep.: Nu deranjează?
C. N.: Pe cine?

Rep.: Pe cei care vor să doarmă dimineața.
C. N.: Aia e altceva. Un fel de wake-up. Trebuie să înțeleagă și oamenii că nu e rea-voință în a asculta slujba ori în a transmite slujba.

Rep.: Dar o slujbă poate deranja pe unul care nu crede în slujbă.
C. N.: Să fie sănătos. Nici eu nu pot comenta când îmi strigă bețivii pe centru și când îmi cântă fanfara. Vreau, nu vreau, sunt situații în care la 12 noaptea îmi ard artificiile în centrul orașului și nu m-a întrebat nimeni dacă nu-mi sperie copiii, dacă nu-mi tulbură liniștea. Asta e! O oicumenă înseamnă a păstra echilibrul în ceea ce faci și să nu deranjezi foarte tare pe cineva.

Rep.: Deci e o discuție de putere, de wați...
C. N.: Da. Chiar.

Rep.: De ce trebuie să plătim pentru o înmormântare?
C. N.: Pentru că în principiu, biserica se autofinanțează în foarte mare parte dintre lucruri. Trebuie să înțelegem că nu este salariul preotului în joc acolo, este vorba de autofinanțare în câteva situații. De exemplu, biserica plătește curentul electric ca un producător industrial.

Rep.: E un caz singular, față de cum se aliniază Biserica la standardele societății. Și mă refer și la impozite aici.
C. N.: Dar impozitele se plătesc acolo unde se produce ceva. De exemplu, toată lumea a sărit pe noi cu vinul bisericesc, dar au uitat să zică cum e produs în condiții reale, cu plata impozitelor. Oricum, nu există accize sub anumite grade la alcool, asta au uitat să spună. Biserica nu trăiește din vin, iar producția de lumânări e impozitată la sânge. Biserica e impozitată, pentru aia Biserica are propriile SRL-uri. Pentru lucrurile celelalte, serviciile, sumele sunt stabilite prin Consiliul parohial, el e producătorul principal de contribuții la salariul real al preotului, care nu ia de la stat decât o mică parte. Oricum, noi suntem singura profesie cu dublă impozitare. Se impozitează ce primim de la stat și se impozitează ce primim în plus, încă o dată. Nu cred că există o altă profesie unde salariul e dublu impozitat ca la noi.

”Niciun medic serios nu ar cumpăra ață de cusut de la un boschetar”

Rep.: De ce face Biserica monopol pe obiectele de cult?
C. N.: Ca să nu ajungă kitsch-uri, ca să nu ajungă bătaie de joc. Toată lumea crede că Biserica vrea să obțină profit din asta. Pe de-o parte, iconografia este o chestiune de învățătură, de credință. Când apar tot felul de icoane, una mai sucită decât alta, una mai cosmetizată decât alta, Maica Domnului cu bigudiuri, Biserica reacționează imediat. Dorința Bisericii de a oferi ea astfel de obiecte, înseamnă că arată ceea ce ar trebuie să fie aceste obiecte: obiecte sfințite într-o casă. Asta niciun comerciant din lume nu poate să facă.

Rep.: Cum sunt sfințite icoanele?
C. N.: În general, în cadrul unei slujbe speciale, stropite cu aghiasmă mare...

Rep.: Mai trebuie să stea 40 de zile în altar?
C. N.: Depinde asta de evlavia credinciosului. Unii chiar cer asta și chiar le prinde bine.

Rep.: Nu arată ciudat să pui o ștampilă pe un obiect de cult pe care să scrie ”Sfințit”?
C. N.: Eu nu am ștampilă de pus, eu personal nu am și nici colegii mei. În general, mănăstirile mai folosesc, dar asta e în situațiile în care sfințesc 700, 800, 900 de icoane, ca să nu le încurce ei. Dar pe de altă parte, eu cred că niciun medic serios nu ar cumpăra ață de cusut de la un boschetar. Nu cred că e firesc. Dacă vrei unelte ca să-ți vindeci rănile, trebuie să le iei de unde se fac medicamente pentru vindecarea rănilor.

Rep.: Se poate vorbi de icoane de firmă?
C. N.: Sunt și icoane de firmă. Sunt și unele care nu încalcă canonul bisericesc. Dar mă întreb ce evlavie pot avea față de o icoană făcută de un pipaș tocmai trezit dintr-o beție și care acum își dă drumul la aparatul de făcut icoane.

Rep.: Preoții nu beau? Nu se îmbată?
C. N.: Beau cu echilibru, iar cei care se îmbată sunt supuși de regulă canonului și noi îi recuperăm. Dar asta e problema noastră.

Rep.: Și cam care e procentul de recuperare?
C. N.: E foarte mare. Mult mai mare decât la celelalte persoane, pentru că există și râvnă pentru Dumnezeu.

Rep.: Poate există un fond pe care l-au uitat...
C. N.: Nu, nu l-au uitat. Ca toți oamenii și preoții sunt ispitiți și lor nu le iese. Dumnezeu e mare și când e înfrânt.

”Sibiul stă deocamdată pe școlile bisericii”

Rep.: De ce sunt două biserici pe aceeași stradă?
C. N.: Pentru că fiecare are propria întindere geografică, ține de o nevoie absolut necesară. Noi am făcut o diagnoză a spațiilor pe care le avem și în continuare cred că nu știu dacă acoperim 20% din populația Sibiului de intrare duminica în spațiul de cult. Cam 70% sunt în afara spațiului de cult, duminica. Și dacă le-am umple până la capăt și tot ar rămâne. Bineînțeles, nu sunt la fel de importante ca o autostradă care înlocuiește un oraș, ca un mall trântit la capătul orașului, nu e la fel de importantă ca un stadion, ca o construcție inutilă de cele mai multe ori...

Rep.: Ca o școală?
C. N.: Școala e oricum a bisericii, îmi pare rău că trebuie să o spun, dar Sibiul stă deocamdată pe școlile bisericii. Pe clădirile ridicate de biserică. În Sibiu, Statul Român încă n-a egalat numărul de clădiri ridicate de Biserică.

Rep.: Știți că există pe internet o comparație în diferite localități cum arată școala și cum arată biserica?
C. N.: Este problema lipsei de management a Inspectoratelor Școlare Județene. Eu cunosc cazurile din Moldova, unde s-au construit niște școli ultramoderne în care nu mai există niciun copil. Când biserica atrăgea atenția, ”nu mai avortați că nu mai sunt generații de elevi”, nimeni nu mai gândea așa. Acum, când vedem că nu mai avem ce băga în școlile pe care le construim...

Rep.: Ce se întâmplă cu bisericile noi, în care nu e nimeni înăuntru?
C. N.: N-am văzut așa ceva. Încă așa ceva n-am văzut. Și după ce se sfințește, lăcașul este al lui Dumnezeu, nu este al meu. Dar lăcașuri fără credincioși n-am văzut nici în vârful muntelui, unde s-au făcut schituri. Asta e una dintre marile probleme ale societății civile: nu calcă în biserică, dar știe foarte bine ce se întâmplă acolo. E și școală de presă. Achtung!

”E nevoie să vorbim germană în România ca să fim acceptați ca și constructori de biserici?”

Rep.: Când vom avea preotese...
C. N.: Păi, soția mea e preoteasă!

Rep.: Care să și slujească într-o biserică...
C. N.: Dar nu le oprește nimeni. Nu cred că avem nevoie de treaba asta, să nu mai spun că dogmatic nu există niciun fundament. Evanghelia nu poate fi încălcată. Cine a inventat preoții – femei a încălcat toate regulile din Evanghelie. La noi, spre deosebire de Occident, unde a venit nevoia asta de a avea femei – preot, noi avem maicile din mănăstiri, care sunt suficient de multe. Până la urmă, mănăstirile mari din România fac mult mai multe decât micile catedrale occidentale, care nu stau în gât nimănui, remarc eu. E nevoie să vorbim germană în România ca să fim acceptați ca și constructori de biserici? Sau să vorbim maghiară?

Rep.: Sau engleză...
C. N.: Nu, o spun exact cum o spun acum. Trebuie să devenim minoritari, ca să avem drepturi egale? Deci în niciun caz femeia nu este minoritară în biserică. Și mai e o treabă, în altarul bisericii e o femeie în permanență: Maica Domnului.

Rep.: Deci vom avea vreodată?
C. N.: Nu cred. Nu. Dar nu văd rostul. Asta e un scenariu, nu e o realitate nici evanghelică, nici duhovnicească.

”Stalin era un artist...”

Rep.: Care e poziția Bisericii față de tatuaje și tăieturile pentru inelele ce sunt prinse de corp?
C. N.: Orice batjocorire a corpului uman atrage după sine...

Rep.: Ei spun că e o artă.
C. N.: Păi și pornografia a ajuns artă și împușcatul în cap a ajuns artă. Putin face o artă din ocuparea Crimeei. Stalin era un artist, să trimiți atâția oameni la moarte și să nu te tragă nimeni la răspundere este totuși o artă. Trupul uman, batjocorit nu poate fi niciodată o artă.

Rep.: Cine stabilește asta? Cine face diferența?
C. N.: Însuși trupul uman, care nu e făcut să fie tapetat. Trupul refuză de obicei. Pe mine personal nu mă deranjează cei care fac treaba asta, dar o fac pe răspunderea lor, nu mi se pare un capăt de țară. Dar să faci din asta o modă mi se pare puțin exagerat.

Rep.: Cum ar trebui să vadă Biserica Ortodoxă ce se întâmplă acum în Ucraina, unde un ortodox se bate cu un ortodox.
C. N.: Vezi, e  problema lor, pentru că atunci când am atras atenția că Biserica ortodoxă este națională și poporul dintr-o singură graniță trebuie să se supună unui mitropolit primat, care să aibă conducerea ca atare, toți ne-au râs în nas. Acum se vede. Nu știu cum se simte Patriarhul Ucrainei, când colegii lui din Sfântul Sinod al Bisericii Ruse au binecuvântat tancurile rusești care au intrat în ei. Asta e dilema mare. Și dilema mea cea mai mare este cine ne va îngădui vreodată să ne batem joc de evanghelie într-atât, fără să nu plătim pentru asta?

”Iisus Hristos spune că e ortodox”

Rep.: Când va fi ales un patriarh unic al Ortodoxiei?
C. N.: Cred că nu avem nevoie. Nu avem nevoie când Mântuitorul Iisus și-a ales 12 ucenici, nu a avut nevoie de unul singur, să fie primat. Ideea cu primatul lui Petru e deja puțin depășită, inclusiv pentru catolici este o dilemă depășită. Cred că e nevoie de articulații de genul acesta și așa cum merge acum ortodoxia este excelent. Și autonomie și naționalitate și unitate și diferență acolo unde e cazul. Mi se pare foarte important să avem păreri unitare mari și să fim atenți întotdeauna să ne de-conflictualizăm când avem nevoie.

Rep.: De ce avem atâtea biserici și un singur Dumnezeu?
C. N.: Pentru că oamenii împart confesiunile, Dumnezeu în mod sigur este ortodox. Iisus Hristos spune că e ortodox, el spune ”sunt calea, adevărul și viața”.

Rep.: Asta o poate spune și un catolic.
C. N.: Când ai un papă stai să te gândești câte adevăruri ai, atunci când îl subordonează pe Dumnezeu priorităților sale. E una dintre marile dileme ale filosofiei catolice moderne. Hans Küng a spus-o prima dată și de la el au mai spus-o și alții.

Rep.: Vom putea vorbi vreodată de unirea bisericilor creștine?
C. N.: Ele sunt unite în duhul lui Dumnezeu.

Rep.: Mai mult decât atât?
C. N.: Mai mult decât atât, numai în condițiile în care vom ști să ne deșertăm de slavele noastre deșarte și să facem din Biserică ceea ce este Biserica: trupul tainic al lui Hristos, așa cum a spus Hristos despre ea că este ”corabia mântuirii”. Când vom ști să stăm pe corabia mântuirii, furtunile nu se vor mai abate asupra noastră.

Rep.: Cum vedeți noile generații? Mai apropiate sau mai îndepărtate de credință?
C. N.: Mult mai apropiate. Mă întreabă oamenii, de când umblu prin țară la conferințe, ”părinte nu prea avem tineri în biserică”. Și le spun ”îmi pare rău, de pe poziția din care stau eu în biserică, văd numai tineri în biserică”.

Rep.: Tineri cu sufletul.
C. N.: Nu, nu. Foarte mulți tineri. Când merg în centrele universitare, sunt aulele pline. Există o mare sete după Dumnezeu.

Rep.: Asta ce înseamnă, disperare?
C. N.: Nu, nu. Credința echilibrată și duhovnicească nu are nicio treabă cu disperarea. Ortodoxia nu este apocaliptică, e un mod de viață teofanic.

Rep.: E ultima speranță a vieții pământene?
C. N.: Dumnezeu e ultima speranță a vieții pământene. În Împărăția lui Dumnezeu putem să-l vedem pe Dumnezeu încă din viața aceasta și asta face să fim ortodocși și frumoși.

”Sunt și bogați care se mântuiesc”

Rep.: Cu cât ești mai bogat, cu atât te depărtezi de credință?
C. N.: Depinde, sunt și bogați care se mântuiesc. Ăia care știu că bogăția lor vine de la Dumnezeu și trebuie să se întoarcă la Dumnezeu.

Rep.: Sunt multe cazuri în Sibiu?
C. N.: Foarte multe. Și multe neștiute. Uite, sunt multe pe care nici voi de la presă nu le știți, na. (râde) Pe ei îi știu duhovnicii și Dumnezeu. Important e ca omul să aibă și duhovnic, pentru ca niciodată să nu se ispitească să creadă că el e Dumnezeu.

Rep.: Și ce se întâmplă când duhovnicul se crede Dumnezeu?
C. N.: De obicei e amendat de Dumnezeu. Nu prea ai de unde, pentru că duhovnicul tot timpul spune ”iar eu, vrednicul preot, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg... Desigur, puterea e dată de Dumnezeu.

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

15 comentarii

Aaa

Acum 8 ani

\'\'Sibiul sta deocamdata pe scolile bisericii\' .... Da\' biserica, saraca, de unde o avut atatia bani? De unde are atatea proprietati? Ca doar n-or munci preotii pt ele! Tot din banii nostri, ai comunitatii, le-au cumparat pe toate!!!!
Raspunde

Aaa

Acum 8 ani

Rusine bisericii romane pt ceea ce a ajuns, in frunte cu seful lor, cel \'poleit cu aur\' (la propriu, nu la figurat)
Raspunde

Textul complet

Acum 8 ani

Doamne miluiește / Popa prinde pește / Peștele a fugit / Popa s-a beșit /
Raspunde

biserica romana, pt. Aaa

Acum 8 ani

8888
Raspunde

Ptr. Pr. Nicula

Acum 8 ani

\"Când ai un papă stai să te gândești câte adevăruri ai, atunci când îl subordonează pe Dumnezeu priorităților sale\". Nu vi se pare ca mintiti, exact in Postul Mare? Aveti un exemplu cat de cat rezonabil? Si nu dati unul filosofic.
Raspunde

@5

Acum 8 ani

Șezi tranchil, cine se uită-n gura ăstuia? Biserica (oricare), geamia, templele îs țepe date prostiimii de clericii fomiști.
Raspunde

maxentiualin

Acum 8 ani

Necula e un papagal comunist camuflat in pupincuristul de serviciu al mitropolitului fariseu micinos. Popa de maidan care se vrea \"de gasca\", poate, poate asa reuseste sa mai ciripeasca mitropolitului cate ceva, ca sa-l tina in continuare in preajma lui.
Raspunde

cititor

Acum 8 ani

Explicatii superbe pentru inceput de Saptamana Mare. Pe intelesul oricarei persoane sanatoase si cu bunavointa. Cei care nu inteleg (sau se fac ca nu inteleg) din pacate au de rezolvat inca probleme personale (boli, dureri, frustrari, dependente si chiar lipsa de educatie), pana sa ajunga la acest nivel de intelegere si bunavointa. Doamne ajuta!
Raspunde

gogu

Acum 8 ani

Fiecare va da seama pt. greselile sale! Dar nu huliti ca e Saptamana Mare! Fiti mai toleranti macar acum!
Raspunde

Ioan

Acum 8 ani

Va mulțumim Parinte Constantin pentru clarificările si precizările făcute. Va respectam si va iubim ca vrednic slujitor al Bisericii lui Hristoas.
Raspunde

ion

Acum 8 ani

bravo parinte!
Raspunde

Andreea Preda

Acum 8 ani

Curios cum cei care il batjocoriti pe parintele in Saptamana Patimilor, nici macar nu-i cunoasteti numele. NECULA! Nu Nicula. Iti suna tie Nicula cunoscut, ca poate ai avut norocul sa intri intr-o manastire. Preotul \"de gasca\" despre care vorbiti este singurul pe care\"gasca\" de studenti il asculta cu gura cascata ore in sir. E cel care m-a cununat in Biserica si cel care mi-a impartasit tatal inainte sa moara si cel care mi-a fost mereu alaturi la bine si mai ales la rau! Si ca sa fiu si eu \"de gasca\", n-as avea nicio problema sa va sparg dintii celor care sunteti de o nesimtire crunta. Da, chiar si in Saptamana Mare…
Raspunde

nordortodox

Acum 8 ani

***adevarulascuns.webs.com/ ***cunoasteadevarul.webs.com/
Raspunde

Dilemachis

Acum 8 ani

Dilema cea mare pentru mine este cum poti sa te numesti duhovnic cand cand esti un popa care el insusi se lasa ispitit de ochiul dracului,care umbla numai dupa bani si ii sticlesc ochii cand ii vede in pomelnice? Oare nu s-a spus ca nu poti sluji la doi stapani deoadata,si banul si pe Dumnezeu? In mod sigur,Legile Universale nu permit nimanui sa-si bata joc de Evanghelie fara sa plateasca pentru asta d-le Nicula.Nu e nici o dilema.Si deja platiti ptr ca va bateti joc de Evanghelie,ca ati ascuns adevarul Evangheliei de si voi l-ati uitat,de ati ajuns sa spuneti numai non-sensuri.Pentru ca ati ascuns cheile de la portile cunoasterii,voi nu ati intrat si nu i-ati lasat nici pe altii sa intre.Iar faptul ca va irositi timpul umbland numai dupa bani,dupa non-valori, si ii atrageti si pe alti credinciosi naivi in goana dupa lucruri desarte dupa care umblati si voi,este chiar plata pe care o platiti.Iar aici nu judec preotii.Doar fac niste observatii triste.Si nu recomand nimanui sa practice judecata.Pentru ca judecand pe altii ne judecam pe noi.Asta conform Evangheliei Adevarului:Nu judeca pentru ca sa nu fi judecat.Pentru ca ceea ce faci altora,tie iti faci.
Raspunde

Hampu Marioara

Acum 8 ani

De la intrarea Domnului în Ierusalim până la Patimile Mântuitorului nu sunt decât puţine zile, atunci ca şi acum, în toată acestă perioadă şi până la sfârşitul veacurilor, au fost şi vor mai fi persoane care vor striga ,,Răstigneşte-L\" . Este perioada proprice ,,de a face bine sau a face rău\".Citiţi versetul (Luca 10, 16).
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus