Sibiu, 1989. Primele zile de libertate: "Am zis s-o facem tot cu garda veche"

Au așteptat zile întregi, să vină câțiva anti-comuniști, alături de care să preia conducerea județului. În lipsa lor, s-au decis să o facă ”tot cu garda veche”. Este mărturisirea fostului senator, consilier județean și director al CNM ASTRA, Corneliu Bucur, aflat în zilele revoluției sub paza armatei: ”Ori accepți președinția FSN, ori de aici nu mai ieși”. 

Șirul evenimentelor de la sfârșitul lui 89 au fost rememorate de câteva personaje principale: Mircea Tomuș, primul președinte al FSN Sibiu și Corneliu Bucur. Cei doi, alături de Nicolae Nan și Gavril Dejeu sunt printre cei care au condus județul în primele zile de libertate, după Revoluția din 1989. Cei patru s-au întâlnit din nou, după mulți ani, la ședința festivă a Consiliului Județean, defășurată la sfârșitul săptămânii trecute, la Sala Thalia.

 

”Soldații m-au încadrat, am ieșit de pe stradă”

 

Mircea Tomuș a rememorat momentele în care a fost dus sub escortă militară în biroul fostului prim-secretar, Nicu Ceaușescu. ”În ziua de 24 decembrie 1989, pe la amiază, mă aflam în sediul de pe strada dr. Rațiu, al revistei Transilvania, al cărei redactor șef eram din 1972, când a reapărut această publicație. La un moment dat, în camera în care eram strânși toți redactorii, a intrat o patrulă de soldați în frunte cu un locotenent care avea un bilet în mână. Și din care a descifrat destul de greu numele meu. Atunci m-am ridicat de la birou și am zis ”eu sunt”. Mi-a zis, ”vă rog să mă urmați”. Nu mi-a zis unde, nu mi-a zis de ce, soldații m-au încadrat, am ieșit de pe stradă și am mers la sediul fostului Comitet Județean de Partid unde este Tribunalul acum. Era înconjurat de o mare de solicitanți, și-au făcut loc prin mulțime, și m-au condus la etajul întâi, unde fusese cabinetul primului secretar. Acolo mă aștepta maiorul Crăciun, care m-a poftit fără niciun cuvânt în cabinetul respective, care era plin de diferite persoane”, a început relatarea evenimentelor scriitorul Mircea Tomuș.

 

Aici se face FSN. Intrați?

 

Luat din sediul redacției Transilvania, Tomuș a fost pus în fața unei decizii ce trebuia luată în trei secunde. ”Stând încă în pragul acelei încăperi, maiorul Crăciun mi-a spus ”v-am chemat aici unde funcționează FSN ca să vă întreb dacă vreți să participați și dumneavoastră, să faceți parte din acest organism”. L-am întrebat cât timp de gândire îmi dă? Mi-a răspuns ”trei secunde”. M-am uitat în jur, pe unii din cei prezenți i-am cunoscut, l-am cunoscut pe prietenul meu Corneliu Bucur, pe prietenul meu Alexandru Bacaci, mai erau câțiva pe care îi știam din vedere cu bune, mai erau alții pe care îi știam din vedere cu multe rele, și erau și foarte mulți necunoscuți. Și am zis atunci în sinea mea, nu am ce face și trebuie să accept. Și am acceptat”, a relatat Tomuș.

Echipa de conducere a județului a fost completată cu Nicolae Nan, proaspăt întors din Germania, Romeo Trif, cel care avea sarcina de a rezolva problemele legate de alimentarea cu energie electrică, Gavril Dejeu, cel care dădea sfaturi juridice celor care au preluat puterea în județ.  ”Cred că am făcut bine că am asigurat viața cât de cât normal în județ. Apovizionarea, pacea liniștea. Mergeam foarte des la București la ședințele FSN și din cele mai multe județe apăreau alți și alți președinți. Sibiul a  fost printre puținele județe care și-a păstrat structura până la sfârșit. În al doilea rând, e important faptul că în scurt timp am reușit să îmbogățim componenta Consiliului Județean. În primul rând, ni s-a alăturat domnul Nicolae Nan, care fusese plecat în Germania într-o împrejurare tragică și în al doilea rând am reușit să eliminăm niște intruși care veniseră cu hei-rupul în organismul respective. Unii erau chiar dați în urmărire penală și nu ar fi meritat această onoare și această funcție. Cred că cea mai importantă realizare a fost înființarea Universității. Ea s-a înființat ca urmare a unei adrese a FSN pe care prietenul Cornel Bucur a dus-o la București și apoi am insistat la președintele Iliescu însuși, la premierul Petre Roman și în martie 1990 s-a semnat titlul de înființare al Universității din Sibiu. (…) Mi-l amintesc pe domnul Nicolae Nan, fără a cărui experiență fără simț pragmatic și decizie în hotărâri nu ne-am fi putut descurca, vă spun. Noi eram niște intelectuali, niște visători, dânsul a fost cel care a știut să pună lucrurile la punct. Îl amintesc și pe Romeo Trif care și-a stabilit un birou într-o cămăruță, înconjurat cu multe planșe și care a asigurat funcționarea fluxului energetic în județ pe tot acest parcurs. Îl aminstesc pe domnul ministru Dejeu, care ne-a servit drept îndrumător în privința legilor și dreptului. Era un fel de minsitru de justiție, care ne spunea ce este și cea ce nu este în spiritul legii”, a mai spus Tomuș. 

 

”Ori accepți președinția, ori de aici nu mai ieși”

 

La scurt timp după relatarea fostului lider al FSN Sibiu, Corneliu Bucur i-a mărturisit lui Mircea Tomuș cine i-a scris numele pe biletul cu care soldații au dat năvală la Revista Transilvania. Chiar el. ”M-a luat Dragomir și am zis vreau să vorbesc și eu. Am vorbit o jumătate de oră și toată adunătura a început să strige că pe tovarășul Bucur îl vream președinte. Am spus că nu pot fi președinte, pentru că am o soție bolnavă, copii… La care, Dragomir m-a dus în camera alăturată, a luat doi elevi miliatari, i-a pus cu pușca îndreptată asupra mea și m-a lăsat acolo: ”Ori accepți președinția, ori de aici nu mai ieși”. 

Am plecat cu imaginea lui Mircea Tomuș în memorie, și în momentul în care am vrut să scap de Dragomir am zis ”am un om și mai bun decât mine”. Și l-am propus pe Mircea Tomuș. Și așa a apărut pe bilețel”, a povestit Bucur în aplauzele foștilor și actualilor consilieri județeni prezenți la reuniunea festivă de la Sala Thalia.

 

”Am zis s-o facem tot cu garda veche”

 

Corneliu Bucur a explicat și cât de greu i-a fost să găsească oameni noi, alături de care să facă echipă în conducerea județului. În lipsa lor i-a cooptat tot pe cei vechi. ”În momentul în care am primit dreptul să-mi aleg colaboratorii, m-am dus la Maxim, car era primar și i-am zis ”dă-mi 10-20 foști pușcăriași, anti-comuniști convinși, oameni ai democrației, stâlpii statului de drept”. ”Domnule Bucur stai să mă gândesc”, mi-a zis. Îți dau 12 ore i-am răsspus. ”Dă-mi 24. M-am dus după 24 de ore mi-a spus ”n-am nici unul”. După trei zile de așteptare, mi-a dat un inginer agricol care a zis ”eu vin la voi la ședințe, dar numai să vă ajut să nu greșiți”. Unul Popa. A și plecat după două zile. Și după aia, amintindu-mi ce relații de bună colaborare am avut la Muzeu cu domnul Nan, șeful planificării, am zis s-o facem tot cu garda veche. Și atunci am stabilit împreună cu cine colaborăm, pe cine aducem și nu mai intru în alte amănunte”, și-a încheiat povestirea Corneliu Bucur.

 

Ce e FSN?

 

Frontul Salvării Naționale (FSN) a fost o formațiune politică, înregistrată în registrul partidelor politice în 6 februarie 1990, urmare a transformării în partid politic a Consiliului Frontului Salvării Naționale, organ provizoriu al puterii de stat rezultat după revoluția română din 1989, al cărui președinte a fost Ion Iliescu. Doar o parte din membrii Consiliilor Frontului Salvării Naționale care se formaseră atât la nivel central cât și în fiecare județ și localitate, au devenit membri ai partidului FSN. Prima dată, FSN a anunțat ca nu este un partid politic și ca nu va nominaliza candidați pentru alegerile care urmează. Silviu Brucan a lansat conceptul unui partid mare și a sprijinit transformarea organizației într-un partid politic. Unii membrii, ca Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Andrei Pleșu, Dan Hăulică, Gabriel Liiceanu și Doina Cornea au demisionat înainte ca FSN să se transforme în partid.

La 6 februarie 1990, FSN s-a transformat într-un partid politic, pentru a putea candida la viitoarele alegeri. Cu excepția câtorva ziare, noua formațiune controla toată presa românească, în particular televiziunea controlată de stat, TVR. (sursa: wikipedia)