Sabin Adrian Luca se află la conducerea Muzeului Național Brukenthal din primăvara anului 2006. Timp în care a schimbat fața instituției. Iar acum tocmai i-a expirat contractul. De ce mai vrea un nou mandat la conducerea muzeului și ce își propune să mai facă, ne spune chiar el.
Reporter: De ce doriți să ocupați în continuare această funcție, dacă de mai multe ori ați spus, chiar și în conferințe de presă, că nu curge tocmai lapte și miere în muzeu: personal puțin, funduri insuficiente…?
Sabin Adrian Luca: Dacă priviți în jur vedeți că totul a fost refăcut aproape de la zero. Aici s-a creat un brand. A apărut un anume comportament expozițional, unic în România. S-a creat un anume comportament în interiorul muzeului, adică oamenii au cam fost puși acolo unde le este locul și unde și-
au cerut. S-a început un schimb de generații masiv. Prin anii 1970, când s-a reformat muzeul, s-a angajat o generație întreagă la aceeași vârstă și noi acum suferim, pentru că în doi-trei ani aproape toți ies la pensie. Am refăcut echipe și le-am modelat după cum gândesc eu, nu după cum erau gândite înainte.
Acum muzeul este un organism funcțional. Legat de viitor, un singur gând am în minte: să reușim să organizăm celebrarea celor 200 de ani de funcționare publică a muzeului. Este al treilea muzeu din lume ca funcționare. Mă iertați, dar acesta este gândul unui intelectual și al unui manager mândru de un lucru
foarte important pentru Sibiu, România și Europa.
Rep.: Pe acest gând vă bazați?
S. A. L.: Dacă te iei după Napoleon, sigur că fiecare are un baston de mareșal în geantă, fiecare poate să vrea să organizeze el lucrul acesta. De aia sunt concursuri. Dar, în același timp, cel care vrea asta trebuie să arate ce a făcut anterior. Eu am arătat! Dacă arată unul că a făcut mai mult și poate mai mult,
Dumnezeu să-i ajute! Dacă nu, să înceteze bâzâiala! A devenit prea persistentă.
Rep.: Ce alte idei de viitor legate de muzeu aveți?
S. A. L.: Eu ce pot să spun este că, dacă ar fi să-ți răspund sincer la întrebarea asta, mi-aș lua singur din șansele la concurs. De pregătirile pentru anul 2017 îți pot spune pentru că proiectul a parcurs deja un an, a trecut de Consiliul de Administrație, de Consiliul Științific, de un an de zile vorbesc despre temele principale, căile de realizare. Noi aici am învățat că o expoziție importantă se contruiește în trei ani, iar un proiect de genul acesta tot cam acolo ajunge, ca pregătire.
Rep.: Atunci vă întreb altfel. Expoziția ”Salvador Dali” este parte din acest proiect?
S. A. L.: Nu, nicidecum. Expoziția Dali este un rezultat a ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, adică lumea din Occident a început să ne caute. Sigur că sunt lucruri complicate, mai ales financiar, dar când ajungem la o înțelegere, profităm de ea. Și o să vedeți, va fi o expoziție extraordinară. Apropo de asta, sunt mulți, în muzeu în primul rând, pentru că muzeul este ca un stup care zumzăie, dar și din afara muzeului, care s-au găsit să critice că lucrările din expoziție sunt niște făcături, niște copii…
Rep.: Eu n-am auzit așa ceva, dimpotrivă, am auzit numai reacții pozitive.
S. A. L.: Bine, în lumea intelectuală… Eu vă spun de acum că nu sunt făcături, sunt o sută de piese extraordinare. O să vedeți!
Rep.: Revin la idei și proiecte. Prin 2006, dacă țin eu bine minte, vorbeați de o grădină botanică, despre un Muzeul al Transporturilor, ce s-a întâmplat cu ele?
S. A. L.: Am depus proiectul pentru grădina botanică a Sibiului acum câțiva ani, când s-a lucrat la Planul Urbanistic Zonal al orașului. Stabilisem inclusiv categoriile de plante, era foarte detaliat, dar sunt lucruri care nu mai depind de noi. Iar proiectul cu locomotivele este făcut, sunt planuri, este tot. De fiecare dată când ajung la Ministerul Transporturilor se schimbă ministrul. Proiectele sunt, avem și hala desenată pentru locomotive, este identificat locul, am avut discuții, am căutat, am vorbit inclusiv la Independența…
Rep.: Nu a fost clasat recent ca monument istoric? Nu vă ajută?
S. A. L.: Da, a fost clasat la a doua încercare, s-a anulat, acum iarăși este proces, nu-i deloc o situație simplă. Problema la astfel de proiecte, în general, este că ele sunt create în echipă, dar duse înainte de un om. O echipă nu poate duce înainte un proiect mare pentru că sunt prea multe idei. Este nevoie de o săgeată care să străpungă și apoi să vină cu echipa și să implementeze.
Rep.: Găsiți pe cineva.
S. A. L.: Câte proiecte ai auzit în Sibiu, începute și făcute, în afară de cele pe care le propun eu? În aria mea, mă refer. Eu le semnalez, le propun și aștept să fiu chemat.
Rep.: Și în condițiile astea, cum mai aveți timp și de arheologie?
S. A. L.: Am timp de multe. M-a ajutat Dumnezeu să pot munci și să-mi meargă mintea. Nu mă autoproclam eu geniu, dar pot lucra foarte mult. Noaptea circul între locații, ca să pot fi dimineața la București. Fac o mie de kilometri frecvent cu mașina, pe zi, în România. Dar asta-i alichimia.
Rep.: În cei aproape opt ani de când sunteți la conducerea Muzeului…
S. A. L.: Nu, sunt opt ani și trei luni.
Rep.: În cei opt ani și trei luni de când sunteți la conducerea Muzeului Brukenthal, care este lucrul de care sunteți cel mai mulțumit?
S. A. L.: Muzeul! Am recreeat un muzeu. Și muzeul nu este un lucru. Muzeul are multe elemente: oameni, obiectele neînsuflețite, relații, idei, căi, pe toate le-am făcut să explodeze.
”Trebuie să înțelegem că există o lege a managementului cultural. După evaluarea finală a activității managerului se organziează concurs, conform legii. La acest concurs managerul poate participa daca activitatea sa este considerată de cei care o evalurează drept bună. Munca mea a fost deja evaluată cu rezultate bune și am dreptul să mă prezint la concurs. Eu apreciez că am pornit niște programe foarte importante pentru muzeu, care trec peste durata unui mandat. Mă prezint și dacă merit voi rămâne în continuare în funcție” - Sabin Adrian Luca.
Urmăriți-ne pe
Instagram /
Facebook /
YouTube
Administrație
Telefon:
0724 605 815
Ultimele comentarii
Acum 12 ore
Tov.Escu
Acum 13 ore
Emil
Acum 13 ore
@Aci Dutu
Acum 13 ore
Emil
Acum 13 ore
???