Presedintele OAR - filiala Sibiu-Valcea: Haosul imobiliar din jurul Sibiului, prezentul incert din centru si viitorul urbanistic

03 Noiembrie 2014 01:14

Alexandru Găvozdea este președintele Ordinului Arhitecților din România, filiala Sibiu-Vâlcea. Adică îi conduce și reprezintă inclusiv pe o parte din arhitecții care realizează proiectele din imobiliare de la marginea Sibiului, cele din prelungirea Bulevardului Mihai Viteazu, de pe câmpul dintre Sibiu și Cisnădie sau pe cele din zona Ștrand. Prin urmare, am început prin a-l întreba cum vede dumnealui aceste noi zone de dezvoltare ale Sibiului.

Alexandru Găvozdea: Prima caracteristică la care mă gândesc este dezlânat. Lipsa aceasta de coerență este cauzată în primul rând de deschiderea cu care administrațiile din jurul Sibiului primesc dezvoltatorii și investitorii, fără a impune restricțiile necesare și normale pentru a asigura o coerență și o dezvoltare sănătoasă. De fapt, nu se realizează o integrare a acestei dezvoltări ”urbanistice”, pentru că nici măcar nu putem vorbi despre o dezvoltare urbanistică ci, mai degrabă, de o creștere a suprafeței de locuințe. Iar această dezvoltare nu se completează cu o necesară infrastructură medicală, de transport, de servicii și așa mai departe. Practic, de fapt sunt niște forme noi, contemporane, ale fenomenului care s-a produs în perioada comunistă, cartierele dormitor. Sunt niște zone în care oamenii merg să locuiască, să doarmă și cam atât. Toate celelalte servicii de care au nevoie și pe care le consumă le găsesc în oraș, în Sibiu. Nu în Șelimbăr, nu în Cisnădie, nu în Cisnădioara, nu în Șura Mare, Șura Mică și altele. Pe lângă faptul că aceste zone nu sunt foarte grozave ca imagine și ca dotări, în felul acesta se generează și un trafic enorm de navetă. Din punctul acesta de vedere este foarte problematică atitudinea administrațiilor învecinate. Lipsește, din ceea ce ar fi trebuit să fie o zonă metropolitană, colaborarea dintre administrațiile învecinate și polul în jurul cărora gravitează toate acestea, Sibiul. Fiecare comună face cum crede mai bine iar primăria Sibiu nu prea poate face nimic. Așa se întâmplă fix ceea ce îi interesează pe ei, crește suprafața impozabilă, aparent foarte bine și frumos, aparent foarte bine și pentru Sibiu pentru că există un necesar de locuințe și de dezvoltare care trebuie acoperit. Dar felul în care se face este complet dezlânat.

Rep.: N-o să ne pară rău mai târziu?
A.G.: Cu siguranță! Și problema este că o dată ce oamenii respectivi au primit dreptul de a construi acolo și au construit ceva, încep să plătească impozite pe clădirile intabulate în acele locuri și devin cetățeni cu aceleași drepturi ca orice alt cetățean din oraș. Trebuie să-i susții, să-i ajuți, să-i sprijini și să le creezi condiții. Întotdeauna presiunea există, întotdeauna dezvoltatorii vor vrea să facă în locul cel mai vandabil, cu o priveliște frumoasă, lângă o pădurice, lângă un curs de apă, lângă ceva care acel imobil mai vandabil decât unul care nu are acele calități. Asta nu înseamnă că administrație trebuie să și permită orice dezvoltatorilor. O parte din vină o poartă și specialiștii, adică noi, arhitecții și urbaniștii implicați în aceste procese înainte ca ele să se materializeze efectiv. Eu nu știu de vreo situație în țara asta în care să se fi demolat o construcție majoră, nici măcar după o sentință definitivă și irevocabilă a Curții Supreme. Specialiștii aceștia implicați în fazele premergătoare sunt fie nu foarte bine specializați, fie nu foarte responsabili într-o perspectivă pe termen lung. Realizează că încă 50 de ani de acum încolo zona aceea va fi compromisă? Astfel de situații produc și precedente care sunt mult mai greu de oprit decât un prim exemplu.

Rep.: Mie-mi vine în minte acum proiectul din capătul Bulevardului Mihai Viteazu.
A.G.: Reglementările impuse de primăria Sibiu se opresc la limita administrativă a Sibiului, care în zona de sud este Valea Săpunului. Acele blocuri de dincolo de Valea Săpunului sunt pe teritoriul comunei Șelimbăr. Neexistând niciun fel de colaborare între primăria Sibiu și primăria Șelimbăr pe linie de dezvoltare metropolitană, sau măcar să-i zicem urbanistică, au apărut toate acele aberații de cartiere de locuit, cu case individuale în spatele magazinului XXL, și cu străzi de o lățime aproape suficientă să intre o mașină de pompieri dacă nu sunt mașini parcate. Nu mai vorbim de calitatea spațiului, de confortul pe care îl ai când ieși din casă la plimbare. Nu ai unde. Ești forțat să te urci în mașină și ajungem la aceeași poveste. Lipsa colaborării a dus și la alte exemple, cel mai notoriu care-mi vine acum în minte fiind blocul de lângă magazinele din capătul bulevardului Mihai Viteazu.

Rep.: Dar cum vedeți atunci celălalt capăt al bulevardului, unde a început construcția unor noi blocuri?
A.G.: Acolo, ca idee, era prevăzută închiderea frontului de dinainte de PUG-ul actual. Orice principiu de urbanism sănătos presupune găsirea unui echilibru între interesul public și interesul privat. Interesul public în acea zonă este de a închide acel front de stradă cu ceva cât de cât coerent, că avem acolo limite laterale de bloc neterminate, calcane fără ferestre și alte lucruri apăsătoare și neplăcute. În afară de suport de reclame nu servesc altui scop. Pe de altă parte trebuie dată Pieței Aurel Vlaicu o oarecare coerență, sau măcar o neutralitate. Interesul privat este cel imobiliar.

Rep.: Venind mai spre centru, ce așteptări ar trebui să am eu, ca simplu trecător, legate de viitorul Cazărmii 90 și zona Berăriei?
A.G.: Sunt cel puțin zece ani de când se vorbește destul de vehement despre acest subiect, chiar dacă mai sunt momente de acalmie. Trebuie să vă spun că nu este un fenomen anormal. În general, un loc cu acest potențial nu se ocupă imediat, foarte ușor, nicăieri în lume. Este nevoie de timp pentru a incuba ideile care se vehiculează. Există și presiune foarte mari care trag în cu totul altă direcție decât o dezvoltare firească și atunci avariile încetinesc un pic procesul. Prefer să dureze mai mult pentru a se lua o decizie dintre cele mai bune, decât să ne grăbim să facem ceva și apoi să ne batem cu pumnii în cap. Este destul de clară, și asta a definit-o PUG-ul Sibiului în urma studiilor de fundamentare care l-au precedat, vocația pentru zona respectivă de centru multifuncțional, zonă de cultură, business, centru de congrese și spectacole. Au existat niște intenții, și chiar documentații de urbanism aprobate pentru fosta berărie, unde fiind proprietate privată proprietarul a inițiat un proces de studiu urbanistic pentru un centru predominant comercial. Omul probabil și-a făcut un plan de afaceri profitabil pentru el, însă nu cred că ar fi fost cel mai bun lucru pentru oraș. Trebuie să ne uităm puțin și la ce se întâmplă în jur și cum funcționează și cum a evoluat acest model al mall-ului urban. În ultimii 20-30 de ani acest model este împins tot mai la margine pentru că este nevoie de tot mai mari platforme logistice pentru a deservi fluxul de transport-livrare marfă. E mult mai ieftin să faci asta în afara orașului, eu dacă tot mă urc în mașină mă pot duce fără probleme la marginea orașului. Pe de altă parte trebuie să ne gândim că astfel de proiecte, în oraș, nu fac decât să videze o zonă așa cum ar trebui să fie pietonala Nicolae Bălcescu. În esență, de la bun început, această stradă a fost gândită ca una comercială.

Rep.: În încheiere, ca să ajungem la o concluzie, spuneți-mi cum vedeți din punct de vedere urbanistic viitorul Sibiului în următorii 5-10 ani?
A.G.: Cred că depinde foarte mult de rezultatul alegerilor (râde n. r.). Glumesc, dar de ce nu, este și acesta un argument. Este firesc, așa cum s-a întâmplat și în alte zone din țară, o dată ce ai reprezentanți din orașul respectiv în administrația centrală de vârf, inevitabil se concentrează mai multe investiții în zona de origine. Cred că asta ar putea fi o șansă pentru Sibiu. Apoi, Sibiul a avut parte de multe investiții pe filieră germană, ceea ce l-a și făcut atractiv ca loc de muncă pentru atâția imigranți din interiorul țării. Cred că orice dezvoltare care s-ar putea amplifica, și în ultimul an a început să se redreseze piața construcțiilor, trebuie făcută coerent și integrat. Nu putem doar să creăm locuri de muncă fără să oferim oportunități de educație, fără să creăm spații de locuit, și pe lângă asta tinerii pe care vrem să-i ținem în Sibiu au nevoie și de servicii integrate, au nevoie și de grădinițe, școli, spitale, magazine, spații de joacă, spații pentru sport, de o circulație sănătoasă a mașinilor. Până la urmă, după ce rezolvi problema fundamentală de securitate a traiului, începi să urmărești calitatea. O dată ce ai un loc de muncă stabil și o locuință începi să cauți parcuri, spații de petrecut timpul liber într-un mediu sănătos, locuri de unde pot cumpăra mâncare de calitate și așa mai departe. Pe măsură ce dezvoltăm orașul, lucrurile acestea vor fi din ce în ce mai mult cerute. În general, se pare că așezările urbane tind să se comprime, ele nu mai cresc, preferă să se îndesească și să-și păstreze un spațiu liber în jur mai mare, unde să-și poată desfășura activitățile, dar și pentru a face superflue mașinile, transportul în comun pe alocuri, totul dimensionându-se la distanțe pe care le poți străbate cu pasul, sau cu bicicleta, sau cu transportul în comun într-un timp rezonabil. Amenajarea teritoriului începe să nu mai fie gândită în termeni de trafic auto individual, ci în termeni de trafic eficient. Spre asta tindem și, chiar dacă sunt puțin utopic, trebuie să fim conștienți că lucrurile merg înspre o direcție și dacă noi, acum începem să pornim într-o altă direcție, unde alții deja au stabilit că nu este bine, o să fim cam de cealaltă parte a dezvoltării.