Vom avea (si) o "duminca neagra?"

Calculul hârtiei la lumina rezultatelor primului tur de scrutin prezidenţial par a ne conduce spre o „Duminică Neagră” al celui de al II-lea tur, mai cu seamă dacă avem în vedere alianţele lui Ponta cu alde Tăriceanu,Vadim, Dan Diaconescu.  Poate vom trăi şi minunea înfrăţirii UDMR-iştilor cu Vadim în ideea lui Ponta de a ne uni pe toţi sub acelaşi stindard. Care o fi acesta, nu este greu de ghicit.

Se poate observa o linie roşie trasată de Ion Iliescu pe politica postdecembristă a României, urmată cu fidelitate de învăţăceii lui, între care la loc de frunte Năstase şi Ponta. Anume, politica compromiterii la nivel naţional în scopul acaparării şi menţinerii puterii.

Care este aportul specific al lui Ponta pe această orbită?

Două momente se disting şi îi creionează orientarea de fond, anume, tentativa de lovitură aplicată democraţiei în vara lui 2012 şi încercarea de repetare a acesteia în „Marţea Neagră”a lui 2013: o idee constantă cu şanse sigure de reuşită dacă n-ar fi intervenit forurile europene. La care mai putem adăuga tendinţa de folosire a legii şi instituţiilor statale în acelaşi scop al acaparării şi menţinerii puterii precum şi cheltuirea banului public în scopul cumpărării sprijinului politic.

Sintetizând, pe cei doi candidaţi îi despart două orientări diametral opuse, abstrase din proiectul lor de ţară. Iohannis pune accentul pe muncă pentru a obţine valorificarea potenţialului şi resurselor ţăriiinclusiv în scopul satisfacerii optime a nevoilor sociale, ceea ce presupune efort şi responsabilitate din partea fiecăruia, pe când Ponta pune pe prim plan satisfacerea nevoilor sociale la nivelul sărăciei suportabile, din taxe, impozite şi împrumuturi, alături de tolerarea hoţiei ca sursă de promovare, îmbogăţire şi bunăstare. Primul vrea să spargă tiparul, să asigure premisele dezvoltării şi progresului, al doilea se cantonează în canoanele gândirii social-comuniste a minimei rezistenţe.

 Cea de a doua orientare diferită se situează în domeniul valorilor. Primul aşează adevărul ca valoare supremă la temelia construcţiei democratice, a statului de drept şi independenţei justiţiei pe când al doilea promovează minciuna ca mijloc de degradare a relaţiilor sociale interumane, de manipulare şi inducere în eroare asupra realităţii. Gândirea-i duală, ascunsă, este uşor sesizabilă la cea mai uşoară observaţie psihologică: una îi rostuiesc vorbele, alta îi exprimă privirea.

Rezultatele primului tur de scrutin arată o Românie tranşant divizată în privinţa aprecierii celor doi candidaţi precum şi a prestaţiei lor. Comparativ cu „Duminica Orbului”(20 mai 1990) Transilvania şi-a îmbunătăţit aprecierea politică respingând pomenile şi promisiunile mincinoase. În schimb România extracarpatică a cedat şi de această dată, rămânind încremenită în linţoliul roşu. Nu că de o parte sau cealaltă n-ar exista segmente care fac excepţie, dar aceasta este la modul general impresia şi constatarea generată de primul tur. În aşa măsură încât iată, i-a dat prilejul lui Ponta să mai arunce în luptă o gogoaşă mincinoasă, cum că Iohannis ar urmări separarea Ardealului de restul ţării. O jignire profundă nu numai la adresa lui Iohannis ci apăsat, la adresa ardelenilor, al căror devotament patriotic şi naţional nu trebuieşte pus de nimeni sub semnul îndoielii.

Din nefericire, cea mai mare parte a populaţiei, preponderent a populaţiei amorfe, cade pradă cântecelor de sirenă. Ne paşte pericolul real al unei „Duminici Negre”. Uşor se poate întrevedea cum, în caz de victorie roşie, pas cu pas, insidios, vor fi schimbaţi conducătorii principalelor instituţii democratice, va veni legea amnistiei şi graţierii, vor fi puşi la adăpost de neplăceri profitorii şi sprijinitorii. Vă amintiţi? În 2009, seara dinaintea turului al II-lea, când era sigur pe victoria lui Geoană, Sorin Ovidiu Vântu jubila: „ de luni, toată lumea râde, cântă şi dansează”. Sigur, lumea lui, lumea lor, de care e plină şi ograda de susţinători ai lui Ponta.

S-ar putea evita, de ultim moment, o astfel de evoluţie? Greu, dar nu imposibil. Speranţa ar fi în ieşirea din tranşee a absenteiştilor, a nehotărâţilor. Motivaţia lor este lipsită de substanţă, de temei. Fie că e vorba de profund dezamăgiţii prestaţiei politice de până acum, fie că e vorba de indiferenţă şi nepăsare, răspunderea cade deopotrivă şi pe umerii lor ca membri ai corpului social căruia i s-a încredinţat spre gestionare democraţia. Nu se schimbă nimic stând de o parte, ci punând umărul. Cine nu participă la acest deosebit de dificil proces de structurare şi perfecţionare democratică, abzice de la cea mai importantă îndatorire cetăţenească. Este de presupus că balanţa s-ar inversa dacă fie şi numai 10-15% dintre absenteişti s-ar prezenta la vot.

Cum se spune, vom trăi şi vom vedea. Oricum, asul este în mâna alegătorilor într-un moment şi pe o perspectivă încărcată cu unele dintre cele mai grele probleme, interne şi internaţionale, din frământata noastră istorie.   

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Gavril Dejeu