Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula răspunde la alte trei întrebări propuse de cititorii Turnul Sfatului. Părintele vorbește despre orele de religie din școli, despre activitatea socială a Bisericii Ortodoxe, despre asemănările și deosebirile dintre biserica evanghelică, lutherană și cea ortodoxă.
Vă așteptăm să postați întrebări părintelui Necula la secțiunea comentarii. La 3 întrebări, părintele va găsi 3 răspunsuri, în fiecare săptămână.
Întrebarea 1
Ce părere aveți despre decizia pe care a luat-o Curtea Constitutionala cu privire la statutul disciplinei Religie în școli?
Constantin Necula:
Eu nu pot discuta asupra unor decizii date de Curtea Constituțională. Dar văd că această Curte dezvoltă componențe care nu sunt în fișa de post afișată. A fixa curricula unei materii ține de pedagogie și politică educațională. Mă întreb: au competențe în creativitatea pedagogică membrii Curții, au lucrat în școli, au ascultat oamenii sau aplică tehnologic o lege care poate fi întoarsă oricând împotriva oricărei materii de învățământ? Dacă eu, ca Biserică, aș cere un referendum în școli pe criteriul stabilit de Curte aș întreba astfel: Copii, vreți să mai faceți matematică? Dacă da, de care? (Aici se înșiră anapoda, în stil românesc, toate subculturile matematicii). Dar chimie, dacă da, de care, la ce anume să renunțăm... Discernerea unor direcții educaționale în viața copiilor nu ține de sentințe. În fond, ora de religie a fost scoasă din școală tot prin decizia unei Curți și a Tribunalului Poporului. Unii au fost condamnați, chiar și la moarte, pentru că au continuat predarea religiei. Și media vremii susținea efortul de de-creștinare a școlii.
De fapt, materia „religie ortodoxă” mereu a fost la „semnătura” părinților. Știu din experiență proprie că acolo unde părinții s-au opus, uneori în numele copilului care nici nu fusese întrebat, profesorii de religie au încheiat media generală fără materia religie. Excesul de emoție s-a creat pe fondul speculațiilor unui site care vorbește despre părinți informați. Și care scria cum s-a aprobat noul statut al orei de religie în Camera Deputaților, când de fapt Senatul este cel chemat să dea „verdictul”, iar acolo nu a ajuns încă pe ordinea de zi. Campania de dezinformare nu este de azi de ieri. Trebuie să spun că Biserica știe să gestioneze excluderea ei din societatea civilă. A mai stat la colțul societății în repetate rânduri, inclusiv din 1948 până în 1989. Acum e îngenuncheată pe coji de nucă pornindu-se și de la ideea că a manipulat mase la alegeri. E vizibilă gogorița prin rezultatul din teren! Cine crede astăzi că preoților le poate fi manipulată conștiința civică prin hoărâri aleatorii se înșeală amarnic. Personal cred că atacul necontenit din ultimii 25 de ani la ora de religie este furibund și discriminator, afectând singura conștiință care poate salva o națiune care se va învecina curând cu un imperiu de altă credință decât al lăudatei Europe a drepturilor omului: conștiința creștină. Nici o filozofie din lume nu crează premisele unei vieți jertfelnice pe valori autentice, singurul care poate schimba și menține vieți în progresie ascendentă este Iisus Hristos. Mă întreb, cu adâncă smerenie, de ce oare nu merg portanții libertății religioase să activeze în Siria, Pakistan, India sau în Statul Islamic, acolo unde sunt vădite încălcările de care ne acuză pe creștini. Aici pot s-o facă tocmai, pentru că sunt creștin, educat de Biserică la dialog și toleranță! Fără creștinismul meu funciar ca român, nici nu ar fi putut deschide subiectul. De la Hristos am învățat să accept provocarea rezistenței prin mărturie. Uneori chiar condamnat de o Curte care dacă este Constituțională nu poate fi anti-evanghelică. Vom muri și vom vedea...
Întrebarea 2
Părinte Necula, recunosc că sunt un susținător al lutheranismului, care nu este văzut deloc cu ochi buni de către biserica ortodoxă, dar nu ar fi oare totuși lucruri pozitive de învățat de la această confesiune? Cum ar fi de exemplu, o activitate a comunității care să îi aducă laolaltă pe oameni și în afara liturghiei? Eu știu, un cerc de discuții, întâlnire de făcut turtă dulce, de băut cafea, activități pentru tineri. Da, în centrul trăirii ortodoxe stă sărbătorirea lui Dumnezeu, dar cred că este loc și pentru alte activități, care să se desfășoare în sânul bisericii, care să nu aibă în mod direct de-a face cu activitatea religioasă, ci doar să aducă la un loc oamenii în spirit creștin.
Constantin Necula:
Nu cred că cineva poate fi doar „susținător” al unei confensiuni. Merg mai degrabă spre termenul de trăitor. Ideea că Ortodoxia nu vede bine lutheranismul e un clișeu. Dovadă este că la Sibiu dispunem de proiecte și centre de cercetare comune, avem acțiuni în comun, ne criticăm pozitiv când greșim și corectăm împreună - mereu și mereu, relația noastră. Nu vorbim aici de biserici bau-bau una alteia, ci de un proces necesar de dialog și cunoaștere reciprocă. Ideea cu oamenii laolaltă după Liturghie este specifică Bisericii primare, Ortodoxia fiind mult mai aproape ca timp și structură de momentul Rusaliilor. Un teolog român, profesor la Sibiu o vreme, Părintele Ion Bria, a denumit aceasta ca fiind „Liturghie după Liturghie”. Să fim bine înțeleși, cred că Liturghia, la modul cum o propune Ortodoxia este un tezaur deplin inclusiv pentru Lutherani. Cum Scriptura creștină nu avea cum ajunge pe masa lui Luther fără efortul Bisericii de a o alcătui și conserva în canonul ei „editorial”. Ideea unei continuări a rugăciunii prin părtășie și socializare nu este specifică lutheranismului. Noi nu o vedem în Țară pentru că fugim la biserică și de la biserică, prinși de alte preocupări. Pentru cei așezați în viața liturgică a Bisericii, Liturghia nici măcar nu se încheie... În orice parohie care se respectă comuniunea continuă și în astfel de întâlniri post-liturgice. Ortodoxia, cel puțin în Ardeal, a reușit să mențină colective catehetice vii, dispuse la efort și împreună-lucrătoare. Parohii din Sibiu, și nu le numesc să nu uit vreuna, au cantine sociale, centre de meditație gratuită, centre socio-medicale sau sprijină prin credincioșii lor, o serie de proiecte dinamice. Nu sunt vizibile, pentru că știrile noastre nu le încap. Persoanele care dinamizează lucrurile sunt credincioșii, tineri de toate vârstele. Oricum, Bisericile nu sunt în concurență decât în mintea celor cred că prin concurență se mântuiesc.
Întrebarea 3
Părinte Necula, ce părere aveți de munca diaconică a bisericii evanghelice? Nu ar fi oare posibil, ca în spiritul ecumenismului să colaborați cu această instituției și să dezvoltați și Dvs. mai multe programe diaconice? În momentul de față există într-adevăr câteva proiecte, pe care le cunosc, dar din punctul meu de vedere, luând în considerare anvergura mult mai mare a Bisericii Ortodoxe, este loc de mult mai mult.
Constantin Necula: Loc de mai mult este tot timpul. Eu sunt președintele „Crucii Albastre” din România, cu acreditare internațională. Este un proiect lutheran de secol XIX, preluat pentru lucrarea ecumenică a secolului XXI. Vicepreședintele, Părintele Dietrich Galter, și parte din angajați și voluntari sunt lutherani. Personal cred că asistența socială nu este spațiul impunerii confesionalismelor noastre. Omul în nevoie nu are confesiune, ci nevoi. Poate că știm prea puțin despre munca Bisericii și proiectele ei. Sunt câteva consemnate în presa locală, altele în cea națională. De exemplu, cel mai amplu proeict pentru reducerea abandonului școlar aparține Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia în colaborare cu World Vision și apoi de una singură: „Alege Școala”. Cu toate că au participat la proiect, ca beneficiari, peste 18.000 de copii, sute de familii și parohii, sute de școli și profesori ecoul în media, deci și ajungerea la urechile cârcotașilor de serviciu, a fost foarte redus. Dar copiii și Dumnezeu știu bine despre ce este vorba. Biserica oricum nu se poate substitui Statului. Când apare excesul de socializare și sociologizare a teologiei se pierde caracterul eclesial al acțiunii. Și se idolatrizează modele nu se dezvoltă oameni!
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula este cadru didactic la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu. Autor a peste 50 de volume, Constantin Necula este unul din cei ”ascultați” preoți ortodocși, cu peste 300 de conferinţe, pe diverse teme şi în diverse spaţii culturale şi religioase.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Statul Islamic , Camera Deputatilor , Constantin Necula , Turnul Sfatului , Andrei Șaguna , Crucii Albastre , Alege Școala , Bisericii Ortodoxe Române , Curtea Constituţională , Părintele Ion Bria , World Vision România , Cum Scriptura , Părinte Necula , Iisus Hristos , Părintele Dietrich Galter , Tribunalului Poporului
Vizualizari: 1013
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Aci Duțu
Acum 2 ore
Margelatu spala vase
Acum 2 ore
Mirela
Acum 2 ore
Tudor
Acum 3 ore
Chirica