Neagu: Iohannis a fost unul din motivele pentru care in 2008 am parasit PDL

Vicepreședinte PNL Sibiu, senator și mulți ani lider al PD Sibiu, Nicolae Neagu mărturisește că apropierea de Klaus Iohannis i-a provocat, alături de alte motive, despărțirea de PDL în 2008. Despre el s-a vorbit că ar putea fi unul din viitorii consilieri prezidențiali. Apropiat de Iohannis, Neagu vorbește despre campania pentru alegerile prezidențiale și face un profil al viitorului consilier prezidențial: om înțelegător, cald, bun, conștincios, tăcut și liniștit.

 

Rep.: Ce așteptări aveți de la președintele Iohannis în privința echipei pe care o va chema?

N.N.: Sper să facă o selecție corespunzătoare a celor cu care se va înconjura.

 

Rep.: A început selecția?

N.N.: Sper că da. Nu am avut o discuție pe această temă, înțeleg ce reprezintă funcția nouă, e limpede că intră într-o altă dimensiune, înțeleg că au fost lucruri pe care mi le-am permis a le comunica cu domnia sa în calitate de primar al Sibiului, ulterior președinte al PNL, dar acum altă măsură și având altă măsură și eu trebuie să am altă măsură.

 

Rep.: V-ar tenta?

N.N.: Să dau, dacă pot, sfaturi utile în planul domniei sale, cu siguranță da.

 

Rep.: Dar nu înregimentat.

N.N.: Nu. Dacă pot să-i fiu util într-o formă sau alta în acest plan, cu siguranță da. Nu neapărat extrem de vizibil. Va fi o problemă asupra vizibilității, pentru că el va reprezenta o instituție a așteptării, o instutție a speranței de bine, care s-a transformat în acest tip după instituția negației. A venit acolo pe negație, el transferă negația ca așteptare, se încarcă de așteptare, de încredere. Eu l-am sfătuit să nu dea foarte mare încredere înapoi, ci gradual și cu chibzuință. Pentru că de regulă, atunci când se fac astfel de transferuri, ca o apă învolburată ies din nou la suprafață fel de fel de... Cu siguranță și voi ca presă veți supraveghea cât se poate supraveghea. E bine totodată să apară și oameni noi, personal nu cred că are nevoie de cei mai buni oameni într-un anumit domeniu ca și consultanți sau sfătuitori, nici nu i-aș recomanda dacă m-ar întreba serios.

 

Rep.: De ce are nevoie?

N.N.: Cred că are nevoie de oameni apropiați, înțelegători, în definiție oameni calzi, buni și înțelegători, nu reci și răi. Are nevoie de conștincioși, tăcuți, liniștiți, nu învolburați, nu cu o presiune materială pe ei sau pe anturajul lor. Pe măsură ce acest grup se va forma, în următorul pas se va echilibra într-o anumită unitate de timp. Timpul merge în favoarea dmniei sale. El este acolo unde trebui să fie în acest moment.

 

Rep.: E consumat PSD?

N.N.: Nu ca partid, nu.  

 

Rep.: Asta e o discuție acum.

N.N.: Nu. Și e și periculos să fie cosnumat.

 

Rep.: Pentru cine e periculos?

N.N.: Pentru oricine. Inclusiv pentru Iohannis ar fi periculos. Se spune că atunci când crești un munte, o vale coboară. Trebuie să fii atent până la ce nivel crești, pentru că dacă tu ești decidentul coborârii văii, tu trebuie să fii conștient că tu ești echilibrul. Altfel, ajungi într-un orizont al neînțelegerii. Se poate păstra echilibrul prin ce a comunicat mai devreme în acel interviu publicat în La Repubblica: e nevoie de un guvern care să aplice măsuri de centru-dreapta, dar el nu a spus că trebuie să fie de centru-dreapta. A spus de măsuri de centru-dreapta și un conținut din această zonă. Putem înțelege multe de aici. Eu înțeleg de la Iohannis mesajul că aș lucra cu un premier prietenos ideilor mele, nu unul pe care să-l constrâng în ideile mele, pentru că am pârghii constituționale. Un act corect al premierului ar fi să înțeleagă că trebuie să se retragă în ograda denumită politic PSD și să fi venit onest la președinte, să-i comunice: ”domnule președinte, pe data de 21 sau 22 decembrie, când intrați oficial în activitatea dumneavoastră, demisia mea este pe masa dumneavoastră. Dar cred că trebuie ținut cont și de votul din 2012...

 

Rep.: Nu e târziu să o facă acum?

N.N.: Eu cred că e foarte târziu.

 

Rep.: Ioan Cindrea spunea că a fost cea mai grea campanie electorală. 

N.N.: Îl cred. Chiar îl cred. 

 

Rep.: Pentru dumneavoastră a fost la fel?

N.N.: Nu. Pentru mine a fost cea mai plăcută. Cea mai plăcută. 

 

Rep.: Finalul poate...

N.N.: Nu, de la început a fost cea mai plăcută. Dincolo de sentimentul politic de a aparține la curentul liberal, am avut în față un om în care am crezut. Și am crezut de mult timp, nu a fost o descoperire sau o re-descoperire. A fost o confirmare.

 

Rep.: Julio Iglesias spunea în 2007 că Iohannis va deveni președinte. Dvs. când v-ați dat seama?

N.N.: Nu pot spune acum din ce an. Dar pot mărturisi că am avut multe discuții. Poate chiar din 2001 l-am simțit capabil de și mai mult decât atât și mi s-a demonstrat și ăsta a fost și motivul pentru care am avut anumite rezistențe, când am fost în PD, vis-a-vis de atitudinea mea față de domnia sa. Nu toți colegii acceptau asta, eram chiar ușor criticat că eram prea apropiat, adică ce are una cu alta? L-am văzut ca un actor mai important decât un miez politic îngust. Ced că am fost dintre cei care l-am încurajat chiar dacă știam că va fi foarte dificil să aibă un raport corect cu Traian Băsescu. Cel puțin în perioada 2007 Traian Băsescu venea des în Sibiu și speranțele unora dintre noi erau ca Iohannis să fie folosit mai mult decât era folosit în acel moment și primeam acest sentiment că așa va fi. Și nu a fost așa. A fost și unul din motivele pentru care în 2008 am și părăsit PDL. Unul dintre motive, au fost și altele cu siguranță.

 

Rep.: Nu vă plictisiți în funcția de senator?

N.N.: Nu. Dar trebuie să avem o privire de ansamblu. Dacă ne rezumăm la chestiunea ”oare dacă va intra cineva pe site-ul meu, va vedea câte inițiative legislative am, câte interprelări, ce prezență și luări de cuvânt?”, atunci vă zic că nu e consistent. Nu mi se pare că e treaba bună pe care ar trebui să o facă parșlamentarul. Noi votăm la Senat, în principiu, în două ședințe pe săptămână, 20-30 de inițiative legislative făcute în marea majoritate de guvern, adică duse de fel de fel de instuții ale statului. Înmulțiți asta cu patru să vedeți câte sunt pe lună, apoi înmulțiți cu 12 și vedeți câte sunt pe an și înmulțiți cu 25 să vedeți la ce sumă ajungeți. Și când vedeți nebunia aia de cifră, puneți problema ce minte umană o poate cuprinde. Un calculator, poate. Dar nu cumva e prea mult. De asta are nevoie sistemul, națiunea?  Atunci e limpede că dacă e mult, atunci sunt și multe erori. Dacă e mult, fiecare instituție a statului își ia interesul ei și ne pândim unii cu alții, cu reprercusiuni care mai de care mai tragice. Ce fac magistrați în hățișul acestor legi? În parlament va trebui să–i avem pe acei oameni necălcători de lege. Un om care încalcă legea poate fi un bun legiuitor? E greu să faci această selecție, pentru că cine recunoaște? Știți vreun hoț care să zică că a furat?

 

Rep.: Din 300 de parlamentari, câți sunt hoți?

N.N.: Nu știu. E o treabă pe care trebuie să și-o definească fiecare. Dacă ar fi un pic de bun sumț, lumea ar zice e timpul să fac altceva, nu e musai să fiu demnitar al statului român. Ar trebui să-și însușească aceste chestiuni și cei care vor să fie lideri de partide, începând de la plan local, până la planul național. E o chestiune a moralei și cred că lucrul acesta se va întâmpla. Aceasta este o așteptare după care tânjesc oamenii. 

 

Rep.: Cine va conduce PNL Sibiu?

N.N.: Când vom avea alegeri, vom ști numele și prenumele persoanei. Până atunci, azi sunt doi copreședinți.

 

Rep.: A funcționat vreodată o structură cu două capete?

N.N.: În niciun caz.

 

Rep.: Și atunci?

N.N.: Așa a fost definit. Există diferențe ideologice, oamenii intră în zona unei filozofii, teologii, ideologii. În rest, sunt tot alte tipuri de dispute. În aceste două partide nu ai probleme de ideologie, ci doar individuale. A fost nevoie de o perioadă de decantare, ei trebuie să se cunoască, să se recunoască. În Sibiu, sper ca lucrurile să funcționeze lucrurile, să nu apară dispute de ego, eu mai bun, tu ești mai puțin bun decât mine. 

 

Rep.: Asta e senzația de acum?

N.N.: Senzația mea e că între cele două formațiuni nu există fricțiuni majore, decât că sunt așteptări mari. O parte din vechiul PNL pare mai ancorată în deziderate. La vremea cînd au fost alegeri, a existat un plan, și față de planul ce era considerat necesar s-au cam atins scopurile. Venirea domnului Iohannis a dat un plus de forță PNL. 

 

Rep.: Cum va intra PNL în alegerile parțiale de la Primăria Sibiu?

N.N.: Nu știu de alegeri parțiale în acest moment. La Consiliul Local Sibiu, printr-un vot al majorității, a fost încredințat mandatul viceprimarului FDGR. Până la finalul mandatului PNL trebuie să continue în această formă până la alegerile locale din 2016. De ce am crea o pozibilă discuție, când nu e momentul discuției? Nu cred că e momentul discuției acum. PNL se va unifica atunci când va exista un singur schelet. Singurul schelet definit în noul statul este 2016.

 

Rep.: Ce vă propuneți pentru 2016 (n.r. anul alegerilor locale și parlamentare)?

N.N.: Să fiu viu, sănătos, să nu mă rătăcesc, să rămân în echipa liberală. Dacă or fi pe ici pe colo izbucniri, să pot echilibra. Și când ne pregătim de 2016, trebuie să facem o radiografie corectă asupra așteptărilor noastre, a membrilor PNL, în raport cu ce așteaptă populația, în raport cu cei care vor candida, masa aceea mare. Cu siguranță se va găsi cea mai bună soluție pentru majoritate. Sunt senator, trebuie să-mi fac mandatul așa a vrut poporul, așa trebuie să fie.

 

Rep.: Cine va candida pentru șefia PNL Sibiu?

N.N.: Nu știu să se exprime cineva în interiorul partidului. E timp...

 

Rep.: V-ar tenta?

N.N.: Nu! 

 

Rep.: De ce?

N.N.: Cred că din când în când trebuie să ne amintim de chibzuință. Eu am fost președinte de partid. Cu bune, cu rele, cu vârsta pe care am avut-o atunci. Chiar dacă aș aconsidera că unele lucruri, îndreptându-mă, le-aș putea îndrepta și pe ele, poate aș reuși. Dar poate aș reuși și dacă nu aș fi președinte. Deci aș putea fi activ și util și fără să conduc. Am o vârstă. Mă văd util nu doar aici pentru PNL, pot fi util în multe alte direcții.