În anul în care Sibiul devenea Capitală culturală europeană, un mic grup de cercetători reunit într-o sală aflată vizavi de Parcul Astra demara un studiu extrem de curajos. Sub titlul ”Demnitatea și sărăcia omului în România”, grupul format din specialiști în teologie, sociologie, psihologie, ştiințe juridice și asistenţă socială încerca să afle ce trebuie să mai pui lângă bani, pentru a ajuta o comunitate săracă să își depășească paupera condiție. Studiul a fost definitivat anul trecut. Acum, echipa pregătește extinderea studiului la nivel est-european.
Fără a se preocupa de popularizarea lucrării lor, grupul de lucru format din sibieni și clujeni, în special, și-au publicat primele rezultate în limba engleză, la o editură din Germania. ”Echipa s-a născut destul de spontan, în cadrul unei conferințe. Cu persoanele cu care am găsit această idee ne-am mai gândit la alte două-trei persoane, cu care am luat legătura, care au fost entuziaști și am pornit. Am lucrat patru ani 2007 – 2010. Apoi am evaluat cercetările empirice, cu ajutorul unei fundații din Elveția fără de ajutorul căreia nu am fi putut termina”, povestește acum profesorul Stefan Tobler, cel care conduce și Centrul de cercetare ecumenică de la Sibiu și care coordonează proiectul.
Cercetarea empirică la care face el referire înseamnă un imens studiu asupra populației sărace din șapte regiuni ale României și din Republica Moldova. Au fost chestionate aproximativ 850 de persoane, fiecare din acestea oferind, în medie, cam 130 de răspunsuri. ”Am pornit de la o realitate ușor de măsurat, adică faptul că mulți români trăiesc sub pragul sărăciei. Întrebarea noastră este de ce, după 25 de ani, nu am reușit să ieșim din această stare. Bine, s-au alocat bani pentru combaterea acestui fenomen. Mulți, puțini, unii au și dispărut cu această corupție, dar s-au alocat sume pentru astfel de programe de eliminare a sărăciei. Ceea ce ne interesează pe noi și a fost ipoteza de start este ca un ajutor financiar, pentru a avea succes, trebuie să țină cont de mai multe dimensiuni ale vieții umane”, arată acum Stefan Tobler.
Sărăcia nu poate fi tratată fără demnitate
Din cunoștințele cercetătorilor implicați în studiul emanat de la Sibiu, deocamdată nu a fost efectuat niciun studiu care să pună în același creuzet sărăcia și conceptul de demnitate. ”Omul are multe fețe, multe dimensiuni. O spune și istoria Europei: acolo unde omul este cu adevărat respectat în ființa lui profundă, acolo are și posibilitatea de a se dezvolta. Acest lucru a fost transpus și în drepturile omului, în spatele căruia se află conceptul de demnitate umană. Cu alte cuvinte, un proiect de dezvoltare care nu ține cont de demnitatea umană nu are succes, nu are rezultat”, vorbește Tobler despre una din ideile care a stat la baza acestui studiu.
Studiu în urma căruia, cercetătorii din cele cinci zone ale cunoașterii umane au atribuit demnității umane cinci dimensiuni. ”Am construit un fel de diagramă cu cele cinci dimensiuni ale demnității omului. Poate este cel mai important rezultat că am dezvoltat și adâncit prin cercetare empirică aceste cinci dimensiuni: libertatea, relaționarea, nivelul de trai, creativitatea și valorile. Acestea sunt cele cinci dimensiuni influențate de factori interni sau externi care împiedică sau susțin dezvoltarea”, arată Tobler.
Mai practic…
După cum recunoaște și teologul care de 11 ani s-a mutat din Elveția la Sibiu, ideile generate în urma cercetărilor trebuie să și poată fi implementate într-o formă sau alta în combaterea sărăciei. Prin urmare, prin intermediul chestionarului aplicat în România și Republica Moldova, cercetătorii au încercat să ”operaționalizeze ideile lor”. ”Deci am făcut o bază de date foarte serioasă asupra căreia mai trebuie să lucrăm. 850 de chestionare cu 130 de variabile este o cercetare mare. Am pus accentul pe zonele mai sărace ale României, adică mai mult pe cele din mediul rural. Am ales și niște zone de risc, sate din jurul Sibiului, unde populația este majoritar romă. Studiul acoperă toate vârstele. La fiecare dintre cele cinci dimensiuni ale demnității am legat câteva întrebări, iar unele ne-au și indicat anumite rezultate”.
Așa au ajuns cercetătorii să abordeze chestiunea sărăciei din două perspective: cea interioară și cea exterioară. ”Sărăcia este o chestiune internă și externă. Cea externă se manifestă și intern, cea internă are relații cu cea externă. Adică există și o cultură a sărăciei, omul s-a resemnat uneori că așa este viața, deci trebuie să se schimbe ceva și interior, altfel ajutoarele venite din afară nu îl vor mai schimba”.
Încrederea. O primă cheie
Studiul grupului inițiat de la Sibiu recunoaște că demersul de a ”găsi leacul sărăciei” trebuie continuat și după etapa încheiată prin publicarea unei prime cărți. Dar, din acești primi pași, cercetătorii au identificat deja ”unde mai trebuie lucrat” pentru a găsi cu ce mai trebuie ”băut” panaceul sărăciei, în afară de bani. ”O bănuială? Un punct pe care l-am evaluat drept unul cheie este încredere. Am văzut că încrederea în ceilalți este foarte scăzută, chiar ne-a speriat cât de puțină încredere au oamenii săraci în ceilalți. «Să te ferești de ceilalți», aceasta este ceea ce majoritatea oamenilor săraci gândesc. Cum poți să dezvolți o viață economică dacă nu ai încredere în ceilalți? Deci aici am găsit o cheie. Legat de această idee am încercat să măsurăm și încrederea în sine, cu ajutorul echipei de psihologi. Și am descoperit că încrederea în sine, respectul față de sine, nu este atât de jos. Deci încrederea în ceilalți lipsește oamenilor săraci”, arată Stefan Tobler.
Primele mici proiecte
În cadrul studiului încheiat prin publicarea cărții de anul trecut, au fost sprijinite și unele proiecte sociale, pentru a vedea modul în care cercetările specialiștilor pot primi și o formă operațională.
”Am sprijinit și un mic proiect social, ca un fel de test. Am făcut chiar un concurs, în care am pus la dispoziție o sumă și din zece proiecte depuse am ales să finanțăm unul. La țară, cu copii de romi. Este un proiect asemănător altora implementate în țară: ce pot face copiii după școală, dacă nu au un sprijin în acest sens acasă. Proiectul a fost implementat la Cața și la Homorod, în apropiere. Doi preoți ortodocși au implementat proiecte prin care să nu dai doar o masă, ci să și faci activități cu copiii, să creezi un comportament pro-social, să dezvolți încrederea în societate. Copiii săraci erau învățați să se lupte pentru o bucată de pâine, nu să coopereze. Proiectul se desfășoară deja de trei ani, punem accentul pe o formare completă a persoanei, a tuturor dimensiunilor. Și copiii observă că există și alte modele, atunci poți vedea la copii că au încredere că se poate și altfel”, arată Tobler.
Finalitatea
Pentru a nu rămâne doar un demers lăudabil, echipa de cercetători are în vedere viitorii pași ai acestui studiu. ”Vrem să ajungem la o scurtă descriere care să exprime care sunt elementele de care trebuie să țină cont finanțatorul unui program de protecție socială. Statul sau fundații, de exemplu. Fundația care a sprijinit realizarea acestui studiu exact asta vrea: o serie de criterii care completează pe cele deja existente. Adică o serie de recomandări, despre cum să fie investiți mai eficient banii pentru dezvoltarea unei comunități sărace”, dezvăluie Tobler.
Pentru viitoarele demersuri, echipa s-a lărgit deja cu specialiști din Austria, Germania, Polonia, Slovacia și din Croația, iar prima întâlnire a avut loc în luna martie a acestui an, la Sibiu. La următoarea discuție, programată pentru anul viitor în Slovacia și-au anunțat prezența și cercetători din Ucraina și Rusia.
”Vrem să lărgim acest studiu pe plan internațional, pentru a face o comparație, să vedem ce este specific românesc, să găsim colegi din alte țări cu alte perspective”.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 354
Ultimele comentarii
Acum 26 minute
Popa
Acum 50 minute
Un oarecare
Acum 53 minute
Trubadur
Acum 1 oră
T.
Acum 1 oră
Noboby