Miercuri,
07.12.2022
Parțial Noros
Acum
4°C

Interviu cu “Spartanul" Izidor Bunea: “Sportul acesta ȋl faci cu inima, daca nu ai inima aceea de luptator, nu rezisti"

“Spartanul” Izidor Bunea de la Kudokai Sibiu, unul dintre cei mai cunoscuţi şi carismatici luptători de MMA din România, a acceptat să ne vorbească, într-un interviu, despre luptătorii săi preferaţi, trecerea de la K1 la MMA, accidentări, superstiţii, greutăţi, perioada de la Sibiu şi obiectivele din acest an.  R.: Eşti la Sibiu de aproape trei ani. Cum ți se pare perioada petrecută aici, în comparaţie cu experienţele de la Cluj-Napoca, Timişoara sau Gherla?

Izidor Bunea: Pot să zic că e perioada cea mai bună din cariera mea, ţinând cont că eu luptam pe K1. Mi-am făcut debutul la Sibiu ȋn MMA , aici am crescut mult ȋn imagine şi ca nivel de pregătire.

R.: Cum sunt antrenamentele la Kudokai, alături de antrenorul tău Adrian Mihai?

I.B.: Sunt foarte intense. Exact ceea ce ȋi trebuie unui sportiv, la celelalte cluburi nu era chiar așa de intensă pregătirea. Aici facem ȋn parc, avem niște circuite pregătite de antrenorul meu, de staff-ul nostru. Cu cauciuri, de tot felul, o sanie cu prowler, așa se numește. La prowler se zice că e singurul aparat care ȋți oferă starea de vomă, de greață. Noi avem o vorbă: antrenează-te greu ca să lupți ușor. În pregătire trebuie să duci starea din meci. Dacă nu o duci ȋn meci e ceva nou pentru tine, dar așa ești obișnuit cu starea aceea. Condițiile sunt foarte bune. Acum ni se pregătește și o sală nouă, modernă, cu cușcă. O să fie ceva nou pentru sibieni.

R.: Până să vii la Sibiu, practicai kickboxing-ul. Cum ai hotărât să treci la MMA?

I.B.: A fost o ȋntâmplare, cam așa pot s-o numesc. La Timișoara mai făcusem sparring-uri pe MMA, dar niciodată nu mă gândisem că o să lupt ȋn MMA. A fost o gală la ȋnceputul lui 2013, o gală de MMA la Sibiu. Atunci antrenorul mi-a propus mie ȋmpreună cu Bogdan Stanciu, dacă vrem să luptăm. A fost o provocare nouă ca sportiv și nu am putut să zicem nu. Am ȋnceput pregătirea, am văzut că merge, am făcut tot  mai multe lupte la sol. A fost ceva diferit, kickboxing-ul faţă de MMA e cu totul diferit. Este sportul pretențioșilor, trebuie să fii complet, degeabă eşti bun striker, dacă nu știi la sol, și invers. E foarte greu la sol, sunt multe tehnici, sunt alte stări când obosești, pentru noi strikerii e mai greu. Deja de trei ani am peste 13-14 meciuri în MMA. Am avut meciuri foarte grele, cu adversari foarte buni și am prins experiență, mai mult din meciuri am prins experiență. Depinde de adversarul pe care ȋl ai, unii preferă lupta la sol alții nu. Fiecare unde excelează, acolo unde e mai bun fiecare vrea să ducă meciul.

R.: Care au fost cele mai dificile partide în MMA?

I.B.: Cel contra unui cecen, Arbi Agujev, băiatul acela după vreo 2-3 luni de la meciul nostru a semnat cu UFC. Am mai avut o partidă grea, cu Pascu, dar el ȋncă nu a ajuns în UFC. Cu ei au fost cele mai grele meciuri ale mele.

R.: Ai avut vreodată trac când ai intrat în cuşcă, să-ţi fie teamă că ţi s-ar putea întâmpla ceva rău?

I.B.: Singurul lucru la care mă gândesc este să nu dezamăgesc lumea. Nu sunt o persoană emotivă deloc. N-am emoții, n-am frică ȋn mine. Sunt relaxat ȋnainte de meciuri, mă axez pe ceea ce fac. Eu când intru ȋn cușcă ȋmi asum toate riscurile, orice s-ar ȋntâmpla. Cu voia mea semnez ȋnainte de meci. Important e să câștig. Poți câștiga să te huiduiască lumea, poți pierde să ridici sala ȋn picioare, sunt două feluri. După ce se ȋnchide cușca numai la bătaie ȋmi stă capul, să joc cât mai bine, să ridic sala ȋn picioare. Cam astea sunt obiectivele noastre.

R.: Ai tendinţa de a începe mai în forţă pentru a-i impune respect adversarului?

I.B.: Depinde de adversar. Sunt luptători pe care-i iei mai tare și se pierd, dar alţii nu. E ca o joacă, care are temele făcute mai bine. Prima repriză e de tatonare, ȋl simți cum e, cum lovește, la ce e bun. E ca un joc, eu ȋl lovesc el mă lovește.

R.: Dintre toți antrenorii cu care ai colaborat, de la care ai învăţat cele mai multe lucruri?

I.B.: Fiecare antrenor a fost bun. De la fiecare am avut ceva de ȋnvățat, că a fost mai puțin, că a fost mai mult, nu contează. Și-a pierdut timpul cu mine și mi-a ȋmpărtășit din cunoștințele lui. Dacă aici am stat cel mai mult, ȋnseamnă că la Sibiu am învăţat cel mai bine. Dacă nu era așa, nu mai eram aici, eram ȋn altă parte, la un alt club. Chiar ziceam, mi-aş dori să mă stabilesc aici, îmi place mult Sibiul.

R.: Ai vreun luptător favorit? Atât din ţară, cât şi din străinătate.

I.B.: Favoritul meu e Eric Diaz, ȋmi place foarte mult aroganța sa și faptul că e foarte lejer în execuţii. E un sportiv caruia îi place bătaia, mie nu-mi plac sportivii care fug de bătaie. Eu zic că ȋntr-un anumit fel ne asemănăm. Din țară, nu știu ce să zic, Pascu, pentru că el e cel mai cunoscut, şi Sandu Lungu. Avem luptători foarte buni fraţii Stoica, Benny, Ghiță, luptători care ȋn K1 fac istorie. Să ajungi ȋn Glory e foarte greu, ȋți trebuie foarte multă muncă. Sunt singurii care duc steagul României sus.

R.: Ce obiective ţi-ai propus pentru anul acesta?   

I.B.: Vreau să nu pierd niciun meci, iar la final de an să-l provoc pe Chiru și să-i iau centura. Astea-s planurile noastre. Mai vreau să lupt anul acest și pe K1.

R.: Dar nu ţi-ar fi greu să faci trecerea de la MMA la K1?

I.B: Ba da. Dar ȋn K1 sunt mult mai relaxat, mai ȋn elementul meu, am mai multe meciuri ȋn picioare, am altă stare. Dar ȋn MMA, dacă ȋntâlnești pe cineva foarte bun la sol, ȋți pui automat anumite ȋntrebări, e altceva. Te gândești la faptul că nu trebuie să te ducă la sol.

Tactica mi-o fac ȋn fucnție de defectele și atuurile adversarilor cu care urmează să mă bat. Oricine m-a provocat, mereu am acceptat, niciodată nu am spus nu. Nu mi-e frică de luptă, pentru asta mă pregătesc, ca să lupt.

R.: Cât de greu e sportul acesta? Din exterior lumea vede doar produsul final…

I.B.: E foarte greu, sunt multe sacrificii, suferință. Lumea nu ȋnțelege, vede doar că e o bătaie și gata. Câte ore stăm noi ȋn sala de sport, câte ȋndurăm, cât slăbim.

R.: MMA si K1 sunt sporturi în care eşti predispus la multe accidentări. Care a fost cea mai gravă accidentare a ta?

I.B.: A fost anul trecut, la Satu Mare, mi-am rupt degetul mare. Am fost operat cu tijă ȋn mână. Am stat două luni, chiar ȋnainte cu Chiru mi-am scos tijele din mână. Asta a fost cea mai gravă, care m-a făcut să nu mă pot pregăti. Acum sunt total refăcut, din fericire.

R.: Fiecare sportiv are anumite superstiţii înaintea meciului sau lucruri pe care le face pentru a rămâne concentrat… 

I.B.: Eu, ȋn ziua meciului, mă uit la filmul 300 de spartani. Îmi place mult colectivitatea lor și dăruința. Chiar dacă știau că vor muri, ei nu au dat ȋnapoi. De aceea mi se spune Spartanul, pentru că niciodată nu dau ȋnapoi, orice ar fi. Mă bat până la ultima suflare.

R.: Cum te refaci după ȋnfrângeri?

I.B.: Sunt puternic psihic. Până la urmă e un sport, unul din doi trebuie să piardă. Dar muncim mai mult. Dacă nu ȋnveți dintr-o ȋnfrângere ȋnseamnă că ești un prost. Încerci să te corectezi. Revedem meciul, observăm ce am făcut bine, ce am făcut rău. Analizăm totul. Muncă, muncă și iar muncă.

R.: Se poate trăi dintr-un sport ca acesta?

I.B.: Sportul acesta ȋl faci cu inima, dacă nu ai inima aceea de luptător, nu reziști. Stai o perioadă și pleci. E greu să trăiești din sportul acesta, dar nici nu mori de foame. Depinde de cât ești tu de isteț și descurcăreț. Cu sportul acesta deschizi foarte multe uși. Depinde de carisma pe care o ai, trebuie să-i placă publicului. Degeaba câștigi dacă nu te aplaudă nimeni. Aşa am pățit ȋn Austria, m-am bătut cu unul de-al lor. Meciul a fost foarte strâns, arbitrii au dat decizia pentru el, ȋnsă publicul l-a huiduit și pe mine m-a aplaudat.

R.: Cât contează nivelul psihic şi cât contează fizicul?

I.B.: Psihicul este mai tare decât fizicul. Psihicul duce foarte mult, corpul duce foarte mult. Tu trebuie să-ți implementeze ȋn cap că poți. Dacă nu ai psihic puternic ȋn sportul acesta nu ai ce căuta. Până la urmă, durerea e trecătoare.

R.: Acum, la final de inverviu, spune-mi ce impresie ți-a lăsat sportul din Sibiu?

I.B.: Să fiu sincer, sportul ȋn Sibiu nu există. Am stat ȋn alte părți, Cluj, Timișoara, dar aici nu e iubit, din punctul meu de vedere. Nu există susținere financiară. De exempplu, am luat locul doi la Mondiale, nu a venit nimeni să-mi zică măcar un bravo. Nu-i apreciat. Sunt chestii care dor, măcar să vezi că-ți apreciază cineva munca. Tragi un an de zile să ajungi la Europene, Mondiale, ai nu știu câte meciuri ȋntr-o zi, şi nimeni nu vine măcar să te felicite…

 

.   

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Adrian Stoinea

de Adrian Stoinea

Sport
Telefon:
0764 614 986

Comentarii

1 comentarii

Caschu

Acum 7 ani

Bravo Izidor,esti un spurtiv adevarat.Succes!!!!!
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus