Interviu | JO Rio de Janeiro 2016: ultima sansa pentru sibianul Tudor Oprea: “Sunt implicat foarte tare emotional"

Proba de mountain bike (cross-country) a fost introdusă ȋntr-una din probele de ciclism ale Jocurilor Olimpice abia ȋn anul 1996. La JO de la Atena 2004, România a fost reprezentată, ȋn premieră, de sibianul Tudor Oprea. Rider care a făcut o figură frumoasă clasându-se pe poziția 37 din 50. De atunci au trecut deja două ediții de jocuri olimpice ȋn care România nu s-a mai calificat la această probă. Acum, după mai bine de un deceniu, România are șanse mari de a participa din nou la Olimpiadă, la această ramură. Același Tudor Oprea se află ȋntr-o luptă contra cronometrului pentru calificarea la JO din 2016, ce vor avea loc la Rio de Janeiro. Dacă pentru calificarea din 2004 “Tudi” a dus o bătălie de unul singur, acum i s-a alăturat și Lucian Logigan, coleg de echipă la clubul ProCycling Team. Cei doi au ȋnceput calificările pentru Rio de anul trecut. Anul acesta și anul viitor, până ȋn luna mai, vor fi extrem de solicitanți pentru cei doi rideri. Ȋn momentul de față, România se află pe locul 39 ȋn clasamentul UCI, iar cei doi au misiunea de a urca România ȋn clasament până pe poziția 24, una care i-ar permite țării noastre să câștige un bilet pentru Rio.

Reporter: Ce te-a atras la sportul acesta? Nu dispune de vraja fotbalului sau a tenisului, ȋnsă pare un sport extrem de dificil...

T.O.: Da, este un sport greu. Fac sportul acesta de peste 20 de ani. Înainte să practic acest sport, am fost atras de sporturi outdoor. Am făcut escaladă la un moment dat, am făcut alpinism, concursuri de triatlon. Cu grupul cu care eram am ajuns să-mi placă bicicletele. La ȋnceput nu aveam posibilități materiale, nici organizatorice, nici cunoștințe ȋn astfel de domeniu. Ȋmi plăcea foarte mult muntele. E unul dintre cele mai frumoase sporturi. Asta nu ȋnseamnă că le desconsider pe celelalte. Sunt foarte mulți sportivi care și când merg ȋn deplasare ȋntr-o țară străină, acolo se antrenează, acolo concurează. Ȋn timp ce noi, când mergem ȋntr-o țară străină, ne antrenăm pe sute de kilometri, prin orașe, vedem multe locuri din țara respectivă.

R.: Ce elemente sunt specifice mountain bike-ului, pe partea de cross-country?

T.O.: Cross-country este o competiție de anduranță, dar ȋn regim de forță. Nu este foarte lungă, dar e foarte intensă. Nu e doar un sprint. Îți trebuie ceea ce numim noi intervale. Facem diferite tipuri de efort, de anumite intensități, durate, și  totul cât mai variat. Pentru că într-un concurs de cross-country ești ȋntr-un continuu sprint şi revenire. Revenire ce se face, de obicei, pe coborâri. Este important să te obișnuiești să-ți revii după un alt tip de efort.

R.: Aveţi aparate cu care calculaţi intensitatea despre care vorbeşti?

T.O.: Folosim ceasuri care ne arată pulsul. În general, ne uităm după puls și timp, cam aceștia sunt parametrii pe care ȋi urmărim. În funcţie de puls știm zonele ȋn care trebuie să lucrăm. În ultima vreme, la nivel de ciclism, se practică antrenamentul după wați. Dar acolo deja sunt alte sisteme. Sunt mult mai scumpe decât cele care urmăresc pulsul. Avem și de acestea, dar nu pentru toți sportivii. Le folosim mai mult pentru testare. Eu ȋn concursuri nu mă mai uit la acești parametrii, pentru că am ȋnvățat să-mi cunosc corpul.

R.: Dacă ai o competiție mai lungă, de 4-5 zile să zicem. Cum te refaci după un asemenea efort?

T.O.: Prin odihnă, alimentație, masaj, dacă ai posibilitatea. După competiție, a doua zi, e important să faci ceva. Noi ȋl numim rulaj. Să rulezi o oră, ȋntr-un efort minim. În felul acesta, acidul lactic și toxinele se elimină mai ușor. De obicei, facem asta și după ce trecem linia de sosire, dar depinde cât de epuizat ești. E important să nu te oprești brusc.

Inovație ȋn mountain bike: sistemul de schimbare electronică

“Anul acesta e introdus pentru prima dată, ȋn mountain bike, sistemul de schimbare electronică. Nu mai ai cabluri care să schimbe vitezele. Am de doi ani pe o bicicletă de șosea, dar de acum am și pe una de mountain bike. Ȋn fiecare an e ceva nou. Mie ȋmi place să-mi asamblez bicicleta. Bicicletele noastre vin din bucăți, nu sunt biciclete de serie”. 

R.: Fiind un sport pe care-l practici pe diferite terenuri accidentate. Care sunt cele mai frecvente probleme care apar la bicicletă?

T.O.: Cele mai frecvente sunt cele la transmisie: lanț, pinioane. Se ȋntâmplă să schimbi greșit. Toate se ȋntâmplă dintr-o eroare. Sunt puține cazuri când ceva cedează singur. Foarte multe lucruri se pot evita. Chiar și când faci pană e o eroare. Lovești o piatră. Dar partea asta cu transmisia este frecventă. Pentru că ești ȋn efort, stresat, şi nu mereu schimbi perfect. Atunci poți să schimbi prea ȋn forță. Lanțul forțează doar pe un  pinion. Ni se ȋntâmplă să sară lanțul de pe foi. În general, nu ne oprim. Putem să-l punem din mers. O altă problemă sunt penele de cauciuc. Pentru că ȋn cross-country totul ȋi la limită. De la o urcare ȋn care trebuie să urci foarte tare până la coborâre. Presiunea cu care mergem e și ea la limită. Punem ȋn cauciucuri o presiune cât mai mică posibil. Cu o presiune mai mică ai o aderență mai bună. Și modul ȋn care rulează anvelopa e mai eficient. Dar dacă faci o gafă și lovești acolo unde nu ar trebui, poți să tai cauciucul.

R.: În mountain bike căzăturile sunt frecvente. Ai suferit accidentări grave de-a lungul carierei?

T.O.: Din fericire, am avut doar o căzătură gravă, ȋnainte de JO de la Atena 2004. Era un concurs de test. Mi-a luat o lună să pot merge din nou pe bicicletă. Din cauză că m-am lovit la cap și la umăr. Nu mi-am rupt nimic, dar am avut mușchii contractați foarte mult timp. Dureri de cap. Aceasta a fost cea mai gravă. Căzături am avut multe. Trebuie să ȋnveți cum să cazi. În mountain bike, căzăturile sunt frecvente. Chiar și primii din Cupa Mondială mai cad. Chiar rău. Trebuie să ştii cum să cazi ca să ai daune minime. La biciclete nu prea poți să controlezi daunele, depinde cum ai noroc. Important e să ai o bicicletă bună, să ai piese pe ea, să o poți ȋntreține.

“În mountain bike, trebuie să fii și bun mecanic”

“Bicicleta e foarte importantă pentru mine. Înainte de concurs o pregătesc, o curăț, o verific. Trebuie să știu că mă pot baza pe ea. În mountain bike, trebuie să fii și bun mecanic. Degeaba ești un bun rider. Trebuie să-ți dai seama rapid ce s-a ȋntâmplat. Și eventual să reglezi din mers, să știi ce să faci. Să eviți anumite lucruri neplăcute”.

R.: Ce porţiuni îţi plac cel mai mult. Pe ce trasee dai un randament mai ridicat?

T.O.: Ȋn general, ȋmi plac traseele tehnice, pe pante abrupte. Mie nu-mi plac traseele ȋn care trebuie să mergi ca la șosea. Ȋmi place să fie urcarea abruptă, eventual chiar tehnică. Există partea tehnică și la urcare, dacă este cu rădăcini, cu pietre. Acolo nu contează doar să pedalezi, contează pe unde s-o iei, pentru că la un moment dat te oprești. Coborârile tehnice, dificile, ȋmi plac ȋn general pe trasee de genul acesta.

R.: Cât de solicitant e cross-country pentru corp? Pare un sport care pune toți mușchii ȋn mișcare...

T.O.: Așa este. Partea fizică, muscultara, contează enorm. Am avut perioade ȋn care, la finalul antrenamentului, am observat că abdomenul a fost foarte solicitat. Deși n-am făcut abdomene. De brațe nu mai vorbesc. Pe coborâri foarte tehnice, dacă nu ești pregătit, nu mai poți să ții de frâne.

R.: Ȋnainte de concurs analizezi traseul?

T.O.: E foarte important să cunoști traseul, cel puțin la cross-country. Trebuie să găsești cele mai bune trase, cele mai sigure și rapide. E foarte important să mergi cu o zi ȋnainte. Depinde și de traseu. Unele sunt simple, le faci o dată  și le-ai ȋnvățat. La altele, există coborâri pe care trebuie să le ȋncerci de peste zece ori ca să găsești cea mai bună variantă și să nu treci la limită de fiecare tură. Chiar setările la bicicletă le faci ȋn funcție de traseu, presiunea o faci ȋn funcție de traseu.

Drumul spre Rio

R.: La JO Atena 2004, ai fost primul reprezentant al României din istorie la proba de mountain bike şi de atunci nimeni nu s-a mai calificat la Olimpiadă. Ce a ȋnsemnat acea performanță pentru tine?

T.O.: Acum, după atâția ani, nu pot să-mi dau seama dacă a ȋnsemnat atât de mult, cât ar ȋnsemna o calificare la Rio. Pe vremea aceea era o chestie relativ nouă. Ȋnainte cu doi ani de JO de atunci, am ȋnceput să mă pregătesc intens. Atunci aveam vreo 4-5 concursuri ȋn România și vreo două pe afară. Cam asta era tot. Pe vremea aceea eram singurul care ȋmi doream să merg la JO. Sportivii din România erau puțini. Ȋmi era greu să mă pregătesc ȋn țară, pentru că eram la minute bune față de mulți rideri care participau la naționale. Acum e mult mai mare concurența ȋn țară și poți să crești ȋn performanță. Acum ar ȋnsemna mult mai mult o calificare, dacă aș fi eu cel care va participa, evident. M-am implicat mult mai mult fizic şi emoțional ȋn toată partea de pregătire.

R.: Cât de dificil este să vă clasați ȋn primii 24, pentru ca România să primească măcar un loc la Rio?

T.O.: Mi se pare mult mai greu decât ȋn 2004. Ȋn 2003, când se făceau criteriile de calificare. pe națiuni, se adunau punctele sportivilor din țara respectivă. Atunci, doar eu aveam puncte, dar acestea  au fost suficiente pentru o calificare la JO. Mai era, ȋnsă, un criteriu, dacă un sportiv era ȋn primii 50, țara primea automat ȋncă un loc. Criteriul acesta nu mai este. Ȋn 2003, se luau doar sportivii din top 100. Acum primii trei cei mai bine clasați din țara respectivă punctează pentru clasamentul final. Din păcate, noi mergem în calificări doar cu doi sportivi, pentru că nu putem susține trei. Cam acesta e bugetul.

R.: Este un handicap mare să luptați doar ȋn doi...

T.O.: Da, dar va mai fi și un al treilea care va aduce puncte. Cel puțin de la campionatul național. Dar nu va lua și puncte internaționale, care sunt mult mai valoroase. Mai există speranța ca un alt sportiv de la o altă echipă din România să mai ia puncte internaționale pe lângă noi. Există o echipă din București care are intenția de a participa la câteva concursuri ȋn străinătate. Şi poate reușesc să ia niște puncte. Ȋncercăm să facem un front comun. Noi avem vreo 15 ȋn plan, ei pot să meargă doar la 3-4. Ȋntr-un fel ȋmi pare rău, pentru că puteam să mergem și cu al treilea, de la noi, dar nu avem buget.

R.: Sunteți mulțumiți de performanțele din Oman, la prima competiţie a anului? Tu, locul patru, și Lucian Logigan, locul șase...

T.O.: Eu zic că a fost foarte bine. Am avut și ceva noroc pentru că nu au fost mulți concurenți valoroși la start. Primul concurs din sezon e mai delicat. Nu știi cât trebuie să tragi. Din start am luat-o ca pe o cursă de pregătire. Dacă am fi fost ȋn formă, am fi putut să o câștigăm. Știam că nu suntem pregătiți pentru asta, dar a fost bine. Rezultatele sunt foarte bune și punctele pe care le-am acumulat. Am luat 100 de puncte. Nu luăm ȋn multe situații atât de multe puncte, ȋntr-un concurs.

R.: A fost prima ta experiență ȋn țările arabe, cum a fost?

T.O.: Din câte am ȋnțeles, ȋn țările arabe sunt mulți oameni aroganți, din cauză că au foarte mulți bani. Dar omanezii sunt foarte deschiși și săritori. Omanul e ȋn curs de dezvoltare. Autostrăzile sunt iluminate de la un capăt la altul, cu șosele foarte bune. Unde investesc se vede. Fac lucruri bune. Dar au rămas multe sate ȋn urmă. Și noi cum am avut trasee peste tot. Am ajuns prin diferite sate unde era foarte ciudat pentru noi. Copiii reacționau aproape ca la noi, dar alți oameni cu care te mai ȋntâlneai aveau niște reacții pe care le-ai văzut poate pe la băștinașii de prin Africa. Cu urlete. Nu mai văzuseră așa ceva până atunci.

R.: V-ați stabilit un plan pe 2015 prin care să atacați punctele pentru JO?

T.O.: Avem calendarul relativ bătut ȋn cuie. Dar ne vom reorienta și pe parcurs. Pentru că dacă vom merge la un concurs de o anumită categorie și nu vom reuși rezultatele pe care ni le dorim, atunci trebuie să mai adăugăm altele. Nu ne-am propus curse foarte importante, gen campionat mondial. Pentru că ar fi un efort finaciar, comparativ cu avantajele din punct de vedere al punctelor.

R.: Până la urmă, care dintre voi va participa, în eventualitatea calificării. Cel mai bine clasat?

T.O.: Cred că va fi cel mai ȋn formă. Federația decide. Vom stabili niște concursuri ȋnainte de Olimpiadă și care e mai ȋn formă va reprezenta România. Mi-aș dori enorm, îţi dai seama. Dar nu mi se pare corect să spun că eu trebuie să merg. Dacă Luci va fi ȋntr-o formă mai bună decât mine va merge el. Și el muncește la fel de mult.

R.: Nu mai ai 20 de ani. Cam cât timp te-ai mai vedea la un asemenea nivel? Ar fi ultima ta şansă pentru JO?

T.O.: Probabil că da. E o perioadă foarte grea pentru mine. Fizic și psihic mă simt bine, mă simt foarte motivat. Nu simt că aș avea o problemă din acest punct de vedere. Am și doi copii, am alte responsabilități. Nu poți face la nesfârșit treaba aceasta. Sunt ani de sacrifii atât pentru mine cât și pentru familie. Cel mai probabil nu voi mai concura la nivelul acesta. Mi-ar plăcea să putem dezvolta ceva ȋn Sibiu, luat de la bază, cu tineri, copii. Eu cred că numai așa putem să ajungem la un nivel ȋnalt. Cred că mi-ar plăcea o provocare de genul acesta după 2016.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi