Adunate din diferite colturi ale lumii. Colectia impresionanta de fulare a unui microbist sibian: “Fularul lui tata a pornit epopeea"

Colecţionarii de fulare din România sunt rari, dar “colecţionarii sunt oameni fericiţi”, după cum spunea Goethe, unul dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii universale. Iar unul dintre puţinii colecţionari români de fulare pare să nu facă excepţie de la o astfel de vorbă.

Turnul Sfatului vă prezintă povestea lui Răzvan Aldea (28 de ani), sibian de suflet, care deţine o colecţie impresionantă de 168 de fulare, adunate din toate colţurile lumii, din pură pasiune. O pasiune pentru fotbal ce s-a transformat într-o pasiune pentru colecţionat fulare, începută în Italia. La Roma a locuit timp de şase ani, iar din 2012 a revenit definitiv acasă, în Sibiu, împreună cu familia.

Printre fulare şi aduceri-aminte, Răzvan, fan CSU Sibiu şi Steaua, ia toate amintirile şi le deapănă cu vervă, în timp ce scoate fular câte fular din cutiile pline cu poveşti care mai de care mai captivante şi interesante, însoţite de o coală A4 pe care stau imprimate numele fularelor din fiecare cub cu pereţi cartonaţi. Totul e impecabil, calculat cu atenţia unui arheolog. Privindu-l, eşti prins în hora poveştilor şi emoţiilor stârnite de pasiunea unui om care şi-a pus sufletul într-o singură colecţie. Un om care ar fi în stare să povestească atât de mult, încât şi reportofonul ar cere un moment de respiro, butonul roşu ar licări insistent pentru a-i fi schimbate bateriile, şi el tot n-ar obosi. Pentru că s-a îndrăgostit iremediabil de ceea ce face şi îi provoacă ridicături în marginile gurii. Nu doar lui, ci şi celui care-l priveşte şi-l ascultă.

Una dintre cutiile cu fulare, însoţită de o coală A4 pe care sunt imprimate numele fularelor din cutie

Toate ingredientele povestioarelor sale au creat un spectacol în sine, spumos şi fascinant. Să lăsăm pasiunea să vorbească…

“De la fularul lui tata a pornit epopeea”

“De la fularul original cu PSG al tatălui meu a pornit epopeea. L-a primit cadou din Franţa, în 1997. Totul a început în 2006. Atunci aveam 6-7 fulare. Apoi, prin niște prieteni de brigadă de la Roma, cu care mergeam la meciurile lui Lazio, am descoperit un site cu schimburi şi tot felul de discuţii, ultras-tifo.net. M-au prins din prima schimburile. Am cunoscut niște băieți de treabă, din Portugalia, Grecia, Rusia. Acolo am ȋnceput să fac schimburi, mai cumpăram și de pe net, dar majoritatea le am din schimburi. Mai găseam pe cineva care avea câte 10-15 fulare, nu era colecționar şi nu-l interesau toate. Le vindea la zece euro şi le luam, chiar dacă nu-mi trebuiau toate. Din ele selectam şi apoi le schimbam cu altele și care nu-mi trebuiau le puneam la vânzare”.

Primele fulare cu care şi-a început colecţia, printre care şi fularul cu PSG (primul, primit de la tatăl lui)

“Cu cât strângeam mai multe, cu atât îmi lipseau mai multe”

"La ȋnceput strângeam doar cu echipe de club. Cu cât strângeam mai multe, cu atât ȋmi trebuiau şi mai multe, cu atât ȋmi lipseau mai multe din colecție. Dintr-o țară sunt cam trei divizii. Dacă tu n-ai niciun fular din acea țară, parcă nu mai devine atât de importantă pentru tine, dar când ai deja trei fulare din prima divizie, le-ai vrea și pe celelalte de la alte echipe. Încet, ȋncet am strâns tot mai multe. Îmi doream să am tot mai multe, dar la un moment dat, m-am oprit și mi-am pus ȋntrebările: Câte fulare să am? La ce număr vreau să ajung? De care vreau să strâng? Pe toate să le strâng? M-am gândit să fac cu brigăzile, dar din nou am realizat că sunt foarte multe".

De la fulare cu echipe, la fulare “mai speciale”

“M-am oprit iar și am zis, fiind stelist, hai să strâng doar fulare roș-albastre. Dar acestea erau cel puţin 5-6 pe țară, şi atunci iar nu am ajuns nicăieri. Erau și de prin liga a treia, liga a patra și nu prea erau așa importante. M-am oprit o perioadă și n-am mai făcut schimburi. S-a ȋnchis şi site-ul acela al nostru timp de un an. Astfel, am zis că mai bine să ȋnceput să colecționez fulare din alte sporturi. Era a treia oară când luasem o decizie proastă. Mă gândeam că nu sunt atât de multe fulare. Din una ȋn alta, am ajuns la fulare cu firme, mai speciale să zic. Fulare pe care le-au scos firmele, făcute ca suvenir. Acum, am o listă de vreo sută de bucăți de fulare pe care le pot găsi. Sunt unele pe care trebuie să le cumpăr, unele pentru care trebuie făcute schimburi. Am vorbit deja cu oameni să văd ce vor. Oricum acelea, dacă ajung să le strâng, sunt undeva la 150. Ar fi o mică colecție ȋntreagă. Sunt firme consacrate ca Bosch, care nu au. Sau sunt altele ca Wurth de au multe modele”.

Cum arăta camera din Italia a lui Răzvan şi colecţia de fulare cu Steaua de acum

Reporter: Și totul a plecat dintr-o pasiune pentru fotbal, iar acum ai ajuns să te atragă chiar şi alte fulare ce nu au legătură cu sportul…

R.A.: Da… Culmea este că acum mă atrag mai mult fularele care nu au legătură cu fotbalul. Pentru că fularele se asociază cu fotbalul, când vezi un fular cu ciucuri, dar când vezi un fular cu Takata, rămâi un pic pus pe gânduri, pentru că nu au formatul acela de fulare pentru sport. Acele fulare la care stai să te gândești de ce au fost scoase, acelea aproape unice. Acestea mă atrag acum pe mine. Puteam să am cu Steaua zeci, dar când mergi la meciuri ești tot ȋntrebat de câte un prieten dacă îi poţi împrumuta unul. I-l dai şi nu-l mai vezi înapoi…

Să colecționezi fulare este ca și cum ai colecționa gadgeturi, nu apuci să colecționezi tot ce a apărut anul acesta pentru că apar altele noi și nici nu ai banii necesari. Tu bați pasul pe loc și ești tot supărat. Modelele tale se tot ȋnvechesc, nu e ca ȋntr-o colecție de timbre care au fost odată, ai făcut rost de ele și alea sunt ale tale.

În ce campionat ai păţit să apară mereu fulare noi?

La italieni. Am făcut rost de fulare de la Milan, Lazio, AS Roma. Până să fac rost şi de la celelalte formații mai slab cotate, Messina, de exemplu, apăreau zeci de alte ediții de la Lazio, Milan, şi ȋmi doream să le am și pe acelea, sau mă ȋntâlneam cu un colecționar, care avea modele mai inedite și voiam să le schimb pe cele pe care le aveam. Acționând ȋn acea direcție, le lăsam la o parte pe restul, care ȋmi trebuiau pentru celelalte din Seria A. Ȋntre timp, strângeam câteva fulare din Maroc și ȋmi trebuiau şi de la celelalte echipe din Maroc.

Care sunt cele mai scumpe fulare din colecţie?

Cel cu Grupul Foggia, a costat 50 de euro. L-am cumpărat în anul când am devenit colecţionar. Și cel cu North Side, brigada de la Chievo Verona. Fular pe care-l am din 2010. Am dat vreo 35 de euro pe el. Apoi, mai sunt fularele cu Galatasaray, Gornik Zabrze şi Real Madrid, care au costat în jur de 30-35 de euro. Cel cu Galatasaray l-am cumpărat de la stadionul lor. Cel de la Gornik dintr-un schimb şi cu Real tot aşa. Cel cu care am făcut schimb voia unul cu Roma sau Lazio. I-am zis: uite cum facem, eu cumpăr unul, tu altul. Aşa am făcut.

Cele mai scumpe fulare din colecţie

Dar cele mai ieftine?

Sunt mai multe…dar cel mai ieftin valorează undeva la 50 de eurocenţi.

La ce sumă s-ar ridica întreaga colecţie?

Cel mai scump e 50 de euro, cel mai ieftin 50 de cenţi. Să fac o medie numai la 10 euro de fular, toată colecţia s-ar ridica undeva la 1600 de euro. Dacă îi să le strâng, cu o valoare între 30 şi 50 de euro, numai acestea ar fi vreo 20 şi ceva de fulare. Numai acelea îmi ridică preţul. Pe lângă acelea mai sunt vreo 20 de fulare care nu au nicio valoare. Sunt luate ca bonus, le-am găsit sau le-am luat de printr-un second. Dar 80% sunt ori originale ori de bună calitate, cumpărate din locuri bune, se vede că nu sunt cumpărate din târg.

Câteva fulare proaspăt scoase din cutii

Care e povestea celui mai scump fular, cel cumpărat cu 50 de euro, cu Grupul Foggia?

Povestea are legătură cu Legia Varşovia. Mi-a trimis un prieten de la Legia un fular cu echipa. Mi-a plăcut enorm pentru că are jumătate de faţă de demon, cu ochii încruntaţi. Am zis că-l vreau foarte mult. El a zis că dacă îi fac rost de Gruppo Nocivo mi-l dă pe acela. De aceea am licitat până în pânzele albe, deşi nu am avut o legătură cu Foggia. Licitaţia a durat 7-8 zile. El deja îmi trimisese fularul şi mi-a zis să nu dau mult pe el că după aceea se simte prost să dau 100 euro pe fular. Iar când a ajuns pe la 35-40 de euro, mi-a zis să nu mai continui licitaţia, că nu-l mai vrea, că e prea scump. Dar am zis că pentru 1-2 euro în plus, dau eu de la mine. Am reuşit să câştig licitaţia la 50 de euro şi nu l-a mai vrut pentru că a fost prea scump.

Poţi să-mi zici din câte ţări ai fulare? Sau de pe ce continente, ca să-ţi fie mai uşor…

Nu pot pe ţări…sunt foarte multe. Aveam fularele împărţite pe țări, continente, divizii pe site-ul pe care-l aveam. Din Asia şi Australia nu am deloc.  Oricum, majoritatea sunt din Europa. Rușii fac foarte mult schimb, italienii, olandezii.

Răzvan este fan CSU Sibiu şi Steaua

Există vreun fular pe care ţi l-ai dorit mult şi nu ai reuşit încă să-l achiziţioneazi din diverse motive?

Da. Acum ȋmi doresc câteva fulare, dar sunt foarte scumpe. Unul este cu Police line do not cross, banda galbenă cu negru. Are 5,5/15 fularul. E croșetat. Mi-l doresc pentru că e unic. Trecea de 50 de euro pe un anumit site, iar dacă intru pe Ebay pot să-mi cumpăr două cutii cu 50 de euro, dar fără valoare. Sunt mulți care ȋși vând colecțiile, găsești fulare și la 1 euro. De la echipe nu-mi trebuie...pentru că acestea sunt accesibile. Vreau acelea care sunt unice.

Dar de la fotbal?

Îmi doream unul…era cu Steaua, de pe timpul lui Jean Pavel (n.r. liderul de galerie al Stelei între anii 1991-2001). Era un model din anii 90, scria un vers anti-Dinamo pe el. Îmi plăcea pentru că era printre primele fulare de brigadă româneşti și nu se mai găseau. Îti dai seama, cine ȋl are nu ȋl dă și sunt puţine bucăți. Replica am găsit-o ȋn Sibiu, la magazinul Dumbrava. Erau fulare cu jucători ca Nicoliță, Dică…Am luat unul cu Nicoliță și când m-am uitat pe spate era modelul acela. M-am bucurat pe-o parte, dar modelul nu are valoarea aceea. M-am bucurat doar că am văzut modelul, dar nu se poate compara cu originalul.

Fularul “Police line do not cross” pe care şi-l doreşte mult

Există vreun fular din toată colecţia pe care nu l-ai da?

Fularul cu North Side. Brigada celor de la Chievo Verona. Nu l-aş da  nici cu 200 de euro.

De ce? Are vreo poveste aparte?

Nu e povestea fularului, cât e povestea lor. Mă uitam după fiecare etapă la brigăzi şi aceştia erau cei mai activi, în afară de brigăzile mari cum erau cei de la Irriducibili de la Lazzio. Ei nu erau mulţi. Mii, sute, erau vreo 30-50, dar compleţi, uniţi. La fiecare meci făceau coregrafii, cu steguleţe, mici sau mari, balonaşe. Erau trup şi suflet. La fel cum n-aş da fularul nostru de la grup, de la CSU Sibiu. Acelea au fost făcute numai zece, grupul Ultra Sound. Atâţi oameni erau atunci. Practic sunt unice, până facem altele. Ele au rămas de colecţie, fiind primul nostru fular, de şapte ani de zile, şi au mai rămas cinci bucăţi. Nu-l dau pe nimic, pe nicio colecţie din lume. Poate sa aibă cineva orice fulare, pentru că ce fulare are în colecţie cu echipe pot să fac rost. Dar de acesta nu poţi face rost.

Cele două fulare pe care nu le-ar da pe nimic în lume

Când te-ai întors definitiv în România, în 2012, ai încercat să iei legătura cu ceilalţi colecţionari?

Am încercat să facem forum cu colecţionarii de fulare din România, cum era şi în Italia, dar aici nu se poate. Eu mi-am întâlnit prieteni din Europa care îi cunoşteau pe cei din România. Atunci mi-am dat seama, că aceia care îi cunosc pe aceia din afara ţării sunt serioşi şi cei care nu îi cunosc sunt cu circuit închis. Deci, nu am ce schimburi să fac cu ei. Noi facem foarte rar schimb între noi, pentru că nu avem ce. Tot din străinătate le aducem în ţară şi facem schimburi. În România nu prea merge să schimbi fular pe fular, cum se întâmplă dincolo. Aici, după cum a zis şi mama, sunt oportunişti, afacerişti, care vor doar bani. Eu atunci încă mai aveam site-ul valabil. Pe site postam numai poze, era ca un site album foto. Erau pagini cu fotografii, prieteni, din ce ţări, ce schimburi am făcut cu ei. Era ca o pagină de elogiu. Site-ul mi l-am făcut după câteva luni după ce am făcut colecţia. Abia aşteptăm să umplu ţările, să am măcar una. Toată lumea are împărţit pe ţări. Din păcate, site-ul nu-l mai am, plăteam mult pentru el.

Site-ul ultras-tifo.net unde a realizat majoritatea schimburilor de fulare

De ce crezi că nu este dezvoltată o aşa zisă cultură pentru colecţionat fulare în România?

În primul rând, noi nu avem fulare ca să colecţionăm. Echipele din Liga I nu toate au fulare, nu au magazine oficiale. De ligile inferioare nici nu putem discuta. Atunci, tu neavând ce să-i dai omului…ce să faci? Tu vorbeşti cu cineva din Spania, de exemplu, şi îi ceri un anumit fular. El o să te întrebe ce-i dai la schimb. Dar tu îi zici că nu ştii ce să-i dai. Sau că îi trimiţi cu Steaua. El zice că nu vrea cu Steaua şi că vrea cu Unirea Urziceni. Eu îi zic că n-am de unde. Acela rămâne şocat şi zice: cum, au jucat în Champions League, au luat şi campionatul, nu aveţi fular? Da…dar nu au…au doar nişte eşarfe. Atunci îmi transmite că nu vrea să facă niciun schimb. Sau zice că vrea unul cu Steaua original. Te duci, dai 50 lei, cu transport 100 lei. 10% din salariu tău. Zece schimburi de acestea şi ţi-ai dat salariul. Tu nu-ţi permiţi să-ţi cumperi fularul original cu Steaua, dar tu ar trebui sa-i cumperi unuia de dincolo care îţi trimite unul fals, de doi lei. Că la ei sunt zeci de modele. Modelele care le-au avut acum 2-3 ani şi le vând la kilogram. Și din acela îţi trimite unul ţie şi tu îi trimiţi unul bun că numai de acelea avem. Acolo e ruptura…de acolo nu poţi să mergi mai departe.

“Cel mai mare colecţionar din lume are peste 10.000 de fulare”

"Există în Olanda cel mai mare colecţionar din lume, are vreo 10.000-12.000 fulare. E bolnav…am vorbit şi eu cu el de câteva ori. Pentru el colecţia e colecţie. Ei au o cultură de a colecţiona. Pe ei îi interesează şi cultura fotbalistică din acea ţară. Sunt unii care îmi zic de echipe din România de care eu nu am auzit. Ei au auzit acum de ele şi ar vrea fulare cu ele. De exemplu, Industria Sârmei Câmpia Turzii sau Rulment Alecsandria. Îi zic, că au fost, într-adevăr, prin anii `90, dar nu au avut niciodată fulare. Si se miră că nu au avut fulare. Ei zic că au din liga a şasea fulare. Datorită acestui fapt au atâtea fulare, că au luat din toate ligile. Noi nu avem nici măcar din două ligi, dar de unde să-i dau la altul din străinătate. Nu pot să-mi fac mie rost, dar de unde să le trimit lor? De când m-am mutat înapoi în România, doar 50 de fulare am mai făcut rost, şi din acelea doar zece din ţară. Am schimbat doar cu un băiat din Deva. La Braşov nu a mers, la Cluj iar…"

Răzvan cu fularul confecţionat împreună cu unul dintre prietenii colecţionari

Eşti fan Steaua. Ce crezi despre situaţia clubului, despre probleme pe care le are cu Armata?

Nu mă mai uit la Steaua… Nu mă mai reprezintă, nu mă mai regăsesc. Acum nu ştii care are dreptate, şi eu cu Becali nu ţin, oricum. Steaua rămâne echipa mea preferată. Dar niciodată nu am fost de acord cu venirea lui Becali, încă de când a venit, şi nu voi fi de acord niciodată.

Ce-ţi doreşti pe mai departe?

Vreau să termin colecţia cu fularele “mai speciale”.