Interviu - Marian, librarul anului: "studentimea e mai degraba absenta decat prezenta"

Modest și mereu cu zâmbetul pe buze, Marian Coman se recomandă simplu - librar. Deși este unul dintre proprietarii librăriei Habitus și a fost desemnat cel mai bun librar din țară, răspunde simplu că a primit premiul în numele librăriei și nicidecum pentru el. Premiul ”Librarul anului” l-a primit în cadrul Festivalului ”Poezia e la Bistrița”, ediția din acest an.

Reporter: Îți aduci aminte prima dată când ai intrat într-o librărie? Care a fost prima impresie?

Marian Coman: Prima dată când am intrat într-o librărie eram un copil care abia știa să citească, fiind în căutare de caiete dictando, probabil. Nu a avut nicio legătură cu ceea ce se va întâmplă peste ani de zile. Atunci când am început să fiu conștient de ceea ce înseamnă o librărie se întâmplă prin liceu și librăria care m-a “lovit” foarte tare a fost  librăria Humanitas, care tocmai se deschisese în anii ’90, unde lucra doamna Moga pe care o știe toată lumea. Era, așa, un loc foarte special. Și da, aceea cred că a fost prima librărie care a “plantat” ceva în mine.

R: Nu ai lucrat în librărie de prima dată, ci în presă. Cum ai ajuns de la a lucra în presă la a fi librar?

M.C.: Eu frecventam librăria Humanitas, de care m-am atașat așa la un moment dat, și doamna Moga mă știa așa pur și simplu ca un client, nu mă știa după nume sau altceva. Noi tot vorbeam de Humanitas și de faptul că mi-ar fi plăcut să lucrez acolo și un prieten a aflat că se caută librar și mi-a zis, în timp ce lucram în presa sibiană, «uite Marian e un loc acolo, depune-ți CV-ul». Doamna Moga când m-a văzut, neștiindu-mi  numele, doar ca om de-al locului, a fost foarte încântată și atunci s-a întâmplat. Am ajuns la interviu și cam asta e povestea.  Nu eram un om de presă. Am ajuns în presă tot așa, întâmplător. Eu am terminat științe politice, deci nicio treabă. Am renunțat fără niciun fel de regret la presă.

R.: De la librar la proprietar de librărie e mare pasul?

M.C.: Asta cu proprietar de librărie... chiar vorbeam și cu colegul meu, că noi suntem, să zicem, împreună cu ceilalți doi, Vladimir Barbu și cu Vladimir Grigorov, proprietari. Dar cumva nu îmi asum deloc rolul ăsta de antreprenor. Nu îl simt deloc aproape, nu are nicio legătură cu mine. Efectiv nu îmi asum acest lucru. Un antreprenor, cumva în mintea mea, e un om care toată ziua face calcule, grafice, are întâlniri de afaceri și are cel puțin un sacou dacă nu cumva cravată, genul asta de imagine. Eu tot timpul mă recomand librar dacă e să mă recomand profesional în vreun fel  și fac lucruri ce țin de librărie, pur și simplu.

R: Ați deschis "Habitus" ca o nonconformistă librărie, cu evenimente culturale. Asta este direcția potrivită pentru o librărie?

M.C.: A fost clar de atunci când am deschis librăria asta că nu mai poate fi pur și simplu un loc în care să ai cărțile stivuite pe rafturi și omul vine și își cumpără. În ziua de astăzi toate sunt transformate și lucrurile se amestecă, sunt mult mai intercalate decât înainte. Și e clar că nici librăria nu face excepție. Cumva trebuie să îi scoți pe oameni din traseele pe care le au și să le modifici cumva. Așa că îi aduci într-o librărie prin film, de exemplu, sau printr-un concert. Deci cred că o librărie, un spațiu care se vrea un nod cultural, cumva trebuie să adune mai multe lucruri în acel loc. De asta avem activități care implică film, teatru, întâlniri cu scriitori, seri de poezie. O librărie trebuie să ofere mai mult decât carte, dar asta nu înseamnă că trebuie să cadă în cealaltă extremă. Acum, librăria "Cărturești" din București este și a fost un etalon mulți ani pentru toate librăriile din țară. Dar cumva eu cred că ei au căzut într-o parte care nu se potrivește și eu nu mi-aș asuma-o. Acolo găsești absolut tot - de la vin, biciclete, mâncare până la cărți. Nu știu dacă asta este sau nu direcția bună, dar eu nu aș vrea să se ajungă acolo. Librăria este un spațiu în care cartea trebuie să rămână, totuși, un punct central.

R.: Care sunt autorii tăi preferați?

M.C.: Foarte mulți și tot timpul după ce fac o asemenea listă îmi aduc aminte de alți autori pe care i-am uitat și pe care îmi pare rău că nu i-am spus. Dintre clasici sunt clar atașat de Dostoievski și de Kafka. Eu, cel puțin, când am un autor preferat  asta nu înseamnă că sunt sclavul acelui autor și tot ce scrie el mi se pare absolut excepțional, că nu e așa. Fiecare autor are inegalitățile lui așa că, în ciuda inegalităților pe care le au cei doi, îmi plac enorm de mult și sunt, să zicem, un fel de vârf. Și dintre contemporani îmi plac foarte mult englezi- Ian McEwan, Julian Barnes.

R.: Și autori români?

M.C.: Și aici sunt destul de mulți. O să zic acum de Cătălin Dorian Florescu, deși el scrie în germană, trăiește în Elveția. E un scriitor care îmi place foarte mult și e un caracter foarte plăcut. Îmi place Gabriela Adameșteanu. Și pentru că am fost la festivalul de poezie o să menționez cel puțin trei  poeți - Ioan Es. Pop, care este excepțional, Ion Mureșan și Radu Vancu. Cărtărescu este un om excepțional, numai lucruri de bine legate de el. Îmi place că poet și prozator. „Nostalgia” este una dintre cărțile mele de căpătâi.

R.: De când ești proprietar de librărie citești mai mult?

M.C.: Nu știu dacă citesc mai mult. Tare îmi e teamă că acum citesc mai puțin de fapt. Pentru că unul dintre lucrurile care s-a întâmplat este că am mult mai puțin timp liber. Programul de librărie nu începe la ora opt și se termină la patru. E cronofagă activitatea asta. Este o meserie care presupune să fii tot timpul în priză. Timpul care îți rămâne e destul de scurt. Nu am făcut un calcul, dar uitându-mă la câte cărți îmi propun să citesc și cât de puține reușesc, nu pot decât să disper.

R.: Te-ai gândit vreodată să scrii?

M.C.: Nu, pentru că îmi e groaznic de lene să scriu și niciodată nu mi-am propus să fiu scriitor. Am publicat mai degrabă articole științifice să zic așa, dar în literatură, nu. Nimic literar, pentru că nu am talentul și dacă ar fi vreodată să scriu ceva ar fi mai degrabă pe partea științifică.

R.: Aveți succes în rândul tinerilor cu librăria?

M.C.: Eu nu prea agreez discursul legat de tânăra generație care nu are nicio legătură cu cititul sau așa mai departe. De la început am fost convins că aici e mai multă zbatere decât se vede de afară. Sunt foarte mulți liceeni care vin și citesc literatură mult mai serioasă decât citeam eu la vârstă lor. Nu știu ce se întâmplă după aceea. Cumva am impresia că tinerii din Sibiu, care sunt foarte buni, pleacă. Și se simte pentru că studențimea este mai degrabă absentă decât prezentă în librărie, din păcate.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Paula Văleanu

Cultură
Telefon:
0751 057 240