Enzo, noul restaurant. Agnello, pollo, verdure, colazione?

Deci de câteva zile, chiar pe pietonala Nicolae Bălcescu, în locul defunctei Mara Steak House s-a deschis Enzo. Buuuuun. Terasă drăguță supravegheată mai tot timpul de un ospătar, câteva plante mari să dea exemplu și vecinilor, un interior decent, la subsol un spațiu de cramă deloc folosit încă și o toaletă care va da emoții bărbaților care vor folosi vespasiana (dar asta să descopere ei). Cam acestea sunt datele pe care le poți obține după un scurt periplu la Enzo. Când îi vei deschide, însă, meniul, ar fi bine să ai dicționarul italian-român la tine. Niciun fel de mâncare nu e trecut în limba română, ci doar în italiană. Noroc cu faptul că ingredientele – scrise, evident, tot în italiană – sunt traduse și în limba română, astfel că mai poți ghici cu ce se mănâncă una-alta. Și chiar dacă restaurantul se dă italian de la nume până la limba folosită în meniu, lipsește pizza. Nu de tot, dar e redusă la minim, adică doar cinci feluri (decizia e luată cică după un trend care bântuie acum Italia și care cam duce la dispariția pizzei din în restaurantele lor). De altfel, meniul nu se aruncă la foarte multe feluri de mâncare și marșează pe paste, în special. Și pe băuturi, care acoperă mai bine de jumătate din meniu: 23 de lei - paharul de 40 de ml de Grey Goose, 16 lei - paharul 100 de ml de Margarita, 130 de lei - jumătatea de litru de ”nectar of Transylvania”.

Sătul de a încerca să folosesc Google Translate și abordat în trei rânduri de amabila ospătăriță care dorea să afle dacă ”ne-am hotărât”, am luat o decizie aproape cu ochii închiși: am comandat o clasică prosciutto e funghi și ”spaghetti ai frutti di mare”, atras de înșiruirea de fructe de mare traduse și în limba română.

În așteptarea mâncării, deși nu era mai mult de o masă ocupată în tot restaurantul, am stat mai bine de 30 de minute. Deh, restaurant nou, probabil că nu tot fluxul e rodat. Dar nu a fost ăsta un bai. După cum nu a fost nici faptul că fructele de mare erau cu tagliatelle, nu cu spaghete. Și erau... decente. Nu m-au dat pe spate cu vreo aromă mai deosebită, după cum nici pizza adusă nu era ruptă din Italia, dar era, iarăși, decentă. Porția relativ mică, în sensul că dacă ești un mâncău n-ai șanse să te saturi.

Cum încă soarele era pe cer, iar umbra terasei părea o alternativă mai plăcută, am decis să explorăm și zona ”Dolci”. Unde, pe lângă o sticlă de vin dulce și un platou cu brânzeturi fine, mai poți alege ”tiramisu classico”, ”sorbetto di limone con zuppa de albicocche”, ”mousse di cioccolato e caffe” sau ”gelato assortito”. Alegi dacă pricepi. Noi am ales un tiramisu și un sorbetto. Primul a fost foarte bun, dar sorbetto a fost, de fapt, înghețată.

24 de lei a costat pizza, 36 de lei - fructele de mare, 12 lei – tiramisu și 16 lei – înghețata botezată sorbetto. 88 de lei, în total. Pe care nu i-am putut plăti cu cardul, căci deocamdată nu mergea POS-ul. Capisci?

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului