Sâmbătă,
08.10.2022
Ploi Scurte
Acum
7°C

Patrimoniu –  Conservare, Reconversie, Inovare (I)

Acesta a fost titlul Conferințelor „ARCHITECTURE” de anul acesta, organizate sub egida filialei OAR Transilvania din Cluj. Ca și în anii precedenți, un program dens, care deschide trei săptămâni de evenimente legate de breasla și rolul social al arhitecților, a fost prilejul de a asculta prelegeri despre ultimele realizări în materie, de a lua contact cu partenerii procesului urban și arhitectural și de a ne întâlni între noi, profesioniștii care practicăm meseria – în proiectare, învățământ, cercetare și administrație.

Deși se discută mai rar participarea complexă, într-un sistem dinamic, a tuturor partenerilor în procesul de gestionare, generare a noului sau regenerare a vechiului în urbanism și arhitectură, în aceste întâlniri se dezbate importanța beneficiarului (dialogul său cât mai fertil cu proiectantul), rolul investitorului în operațiile mai mari, rolurile partenerilor din echipa de proiectare, din echipele de construcție și mentenanță, până la importanța de prim rang a comunității locale (în cartierele urbane sau la sate) pentru corecta utilizare a patrimoniului construit, fie că se compune din monumente clasate ca istorice, fie că este vorba de un ansamblu cu valoare urbanistică (peisaj urban, peisaj cultural etc.), chiar dacă nu e pe lista monumentelor clasate.

Președintele OAR pe țară, arh. Șerban Țigănaș, a spus în cuvântul de deschidere că suntem interesați chiar și de modul cum breasla este percepută din exterior, de către virtualii clienți sau de beneficiarii/utilizatorii cotidieni ai spațiilor urbanistice/arhitecturale – despre acești locuitori ai spațiilor realizate în straturi de sute de ani, neinteresați neapărat de fenomenul arhitectural, Ș. Țigănaș spunea că , deși cunosc bine termenul de „arhitectură”, noțiunea în sine este foarte străină omului de rând, chiar bine școlit ! De aici pornesc și majoritatea problemelor care apar când acești oameni ajung în poziții de decizie, tocmai în relație cu imensele sfidări din orașele de azi !

O altă conferențiară a fost Caroline Fernolend, săsoaica din Viscri (jud. Brașov), care, respingând ideea de a emigra în Germania, de a părăsi satul natal tocmai când el a început să aibă nevoie disperată de ajutorul nativilor săi, a ajuns să fie femeia cea mai curajoasă din comunitățile noastre rurale, pornind o luptă aproape imposibilă în anii *90 de a dezvolta satul prin REVITALIZAREA COMUNITĂȚII !! Și neobosită încearcă să-i lămurească pe toți că cea mai sigură sursă de dezvoltare, mai ales în satele noastre de azi, este legătura comunității cu patrimoniul material și imaterial pe care l-a primit ca moștenire !! Proiectele inspirate de echipa ei, aflate și sub egida „Mihai Eminescu Trust” (Fundațiile Prințului de Wales), sunt ÎN-PRIN-PENTRU comunitate.

S-a lucrat până acum în 49 de sate din centrul și sudul Transilvaniei, cel mai avansat concept fiind „Satul de sine-stătător”, prin care se ajută întreaga localitate, cu toate etniile ei, pornind de la experiența vecinătăților săsești – munca în clacă/ atunci când e nevoie / prin lucrări mici, de întreținere periodică. Se organizează și cursuri de formare a unor meseriași locali, spre a se ajunge la responsabilizare prin înființarea de mici firme individuale, pe meserii, cu piața specializată asigurată – această întreținere a milioane de obiecte și construcții tradiționale, din sutele de sate cu patrimoniu medieval !! Evident că în Transilvania de sud, majoritatea candidaților în acest moment sunt maghiarii și țiganii, dar Caroline a obținut rezultate uimitoare tocmai cu aceștia din urmă – solicitându-le să încerce reluarea vechilor meșteșuguri practicate până în 1990 alături de meșterii sași...

A fost o muncă enormă să-i convingă pe toți consătenii din Viscri; acum, aceeași campanie de lămurire se duce în Alma Vii, sat al comunei Moșna, pentru că s-a redescoperit adevărul că materialele locale sunt cele mai ieftine, mai sănătoase și mai durabile, costurile de punere în operă sunt cele mai mici și peisajul cultural valoros, cel cu patrimoniul construit înainte de primul război mondial, este în acest mod salvat și ușor de menținut!

Un sat în care marea majoritate a locuitorilor trăiește din ajutor social este condamnat pieirii și este imposibil de salvat patrimoniul său de neprețuit ! Tot așa cum patrimoniul restaurat este mort fără oamenii locului, care să-l pună în circuit turistic-economic, să-i asigure mentenanța ! Ni s-a prezentat și exemplul care funcționează în numeroase sate dintre Târnava Mare și Hârtibaciu – restaurarea șurilor săsești părăsite și reconversia lor în garaje, saloane de oaspeți, bucătării comunitare, inclusiv pentru mica industrie artizanal-gastronomică. Și tot ca pornire a unei mici inițiative economice, s-a prezentat conversia doar a unei părți din gospodăria existentă (o cameră pentru oaspeți), spre a practica agro-turism în familie !

(va urma)

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus