Directorul Astra Film Festival, Dumitru Budrala: ”A fost o ediție spectaculoasă”

Ediția din acest an a Astra Film Festival a pus din nou Sibiul pe harta mondială a filmului documentar, aducând în centrul istoric atât nume uriașe din industrie, cât și turiști din toată lumea. L-am întrebat pe directorul festivalului, Dumitru Budrala, despre premierele anului 2015 și câteva concluzii la cald.

D. B.: Încă de la bun început ne-am dorit ca Astra Film să fie o sărbătoare a filmului documentar, împreună cu publicul nostru să înțelegem mai bine realitățile lumii în care trăim. Facem asta de 22 de ani aducând la Sibiu cele mai bune filme documentare realizate în ultimul an și în anii anteriori, într-o atmosferă de prietenie și tinerețe. La capitolul acesta trebuie să menționez că unul dintre cele mai de succes programe ale noastre este Astra Film Junior și în ultima săptămână am înregistrat un nou record, avem aproape 20.000 de spectatori. Mi se pare extraordinar, gândiți-vă că sunt elevi din tot Sibiul și din județ. Sunt cei mai tineri spectatori ai noștri, cruzi și plini de curiozitate, cu siguranță îi vom revedea în anii ce urmează în sălile de proiecție. Totodată, în Sibiu s-au aflat invitați și mari regizori ai lumii, prieteni ai festivalului și oameni pe care orice festival din lumea aceasta și-ar dori să-i aibă alături. A fot o onoare să-i revedem colindând Piața Mare sau Piața Mică cu programul festivalului în mână. Sibiul s-a bucurat de peste 350 de evenimente cinematografice, în patru secțiuni competiționale. Am făcut selecția din peste 1500 de filme, sosite din peste 90 de țări, dintre care am ales tot ce a fost mai bun. Noi suntem mai modești, nu vreau să insist acum cu cifre seci, dar pot să vă spun că a fost o ediție spectaculoasă.

Rep.: Cum s-a schimbat percepția sibienilor asupra filmelor documentare în acești ani? D. B.: Țineți cont că acum 22 de ani nici nu se știa prea clar ce înseamnă să faci film documentar. La Sibiu, la Astra Film, încă de la începutul anilor 1990 s-a pariat pe acest gen, atunci când filmul documentar nu se cunoștea în România, în regiune. Se confunda cu reportajul tv. Festivalul a reușit sa aducă prestigiu acestui gen de film în lumea ”cinemaului”, a deschis apetitul de a viziona, de a produce astfel de filme, a câștigat propriul public, a creat un curent, un mod de reflexie asupra lumii în care trăim. A coagulat o comunitate de profesioniști în țară, și a menținut ca platformă artistică de cinema la standarde europene.

Rep.: Și s-a înțeles acum? Multă lume se uită la canale TV de nișă, gen Discovery sau History… D. B.: Preocuparea noastră nu o reprezintă filmele comerciale, noi ne-am coagulat programul în jurul preocupării constante a documentariștilor și nu numai. Care este realitatea care merită să fie expusă pentru public? Cum e cel mai corect secționată “felia de realitate” ca din ea, într-o oră și jumătate să înțelegem acel micro și macrocosmos uman? Cum se alege subiectul? Care este perspectiva-distanța cea mai potrivită pentru a avea șansa să prindem cea ce e esențial din realitatea pe care încercăm să o surprindem? Ce e de fapt esențial și cine decide asta? Cum putem evita cele mai mari capcane: interpretări, filtre greșite, șabloanele, locurile comune în limbaj atunci când încercăm să reprezentam cel mai fidel realitatea? Acestea sunt temele majore care frământă atunci când căutăm constant tot ce este mai bun, nu ce se vinde.

Rep.: Cu ce ați rămas după ce ați văzut filmele selectate în ediția din acest an? Dați-mi exemple, ce v-a impresionat? D. B.: E imposibil să rămâi nemișcat după ce vezi ce se întâmplă în jurul tău. După sesiunea de selecție în care văd sute de filme, împreună cu toată echipa de preselecție am vizionat anul acesta 1500 de filme, totdeauna am impresia că prin media audiovizuală, chiar și online, social media, suntem închiși într-o bulă, și habar nu avem ce e în lume de fapt, nici măcar ce se întâmplă în țară, sau în țările vecine. În primul rând m-au impresionat filmele selectate în program. Nu mi-am putut imagina ce destin au copii într-o familie israelo-palestiniană, în care tatăl era mâna dreaptă a lui Iaser Arafat (Life sentences), sau cum se comportă un om după o sinucidere eșuată (Left on purpose) sau cum sunt copii la adolescență, atunci când până atunci au fost crescuți într-un apartament social din New York, fără să iasă din casă (Wolfpack). M-a delectat finețea cu care a fost surprins singurătatea umană în munții din Chile (Surire). Și aș putea continua lista. Avem în program 130 de filme. Se pare că felul în care trăiesc oamenii viața depășește imaginația oricărui scenarist de ficțiune. Iar bagajul profesionist cu care reușesc să comunice prin limbajul filmului aceste conținuturi unice este demn de delectat. Și acestea sunt doar câteva mici exemple, ceea ce m-a atras pe mine. Sunt absolut convins că dacă întrebați fiecare spectator în parte, la ieșirea din sală, o să aflați alte și alte aspecte. Fiecare își vede propria realitate înconjurătoare.

Rep.: Mai există în universul celor care fac filme documentare acea pasiune, înclinație, către sărăcie și viața la țară? Într-o vreme era un fel de laitmotiv… D. B.: Festivalul arată o selecție din filmele care se produc, nu are producții proprii. Aceste filme se fac fiindcă autorii lor consideră important să comunice despre ele. Trăim într-o țară în care majoritatea populației trăiește și acum în mediul rural, iar populația din orașe în practicile lor cotidiene este în multe feluri legată de lumea satului. Și aici vorbim de filme, care evocă moduri de viață, un mental, care ghidează comportamentul oamenilor pe baza cărora s-a trăit sute de ani în acest spațiu. Este important să cunoaștem regulile acelei lumi, semnele de circulație ale acestei lumi, ca să găsim cheia înțelegerii prin cunoașterea sa.

Rep.: Ați vorbit cu invitații? Ei cu ce impresii pleacă din Sibiu după o săptămână de festival, în afara celor de ordin turistic? D. B.: Bineînțeles că am discutat cu toată lumea, sunt prietenii noștri. Dar nu trebuie să le pun eu întrebări despre cum li s-a părut, Astra Film Festival și-a obișnuit publicul, în esență cei pentru care facem acest festival, ca după fiecare proiecție să pună întrebări autorilor, regizorilor și producătorilor, să-și găsească răspunsurile la toate întrebările pe care filmul vizionat le ridică. Aceste discuții, Q&A-uri cum le spunem noi, se transformă adesea în mici plăceri intelectuale, din care învață atât publicul, cât și invitații. În definitiv, cred că putem rezuma Astra Film și la acest schimb continuu de idei, toate izvorând din realitate. Realitate reflectată la Sibiu în vitrina filmului documentar mondial.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi