Marţi,
23.07.2024
Partial Noros
Acum
30°C

Probleme privind inculparea lui Ion Iliescu

Se exprimă păreri diferite cu referire la posibila inculpare și condamnare a lui Ion Iliescu și colaboratorii, relativ la mineriada din 1990. În apărarea lor se spune că organele de cercetare și anchetă au dat deja verdicte de neînceperea urmăririi penale și că reluarea cazului s-ar face pe temei de răzbunare politică. Mai apăsat, pe fond, se susține că totul s-a înscris într-o acțiune de apărare a noilor orânduiri democratice validate plenar de alegerile din 20 mai 1990, puse în pericol de manifestațiile contestatare.

Nu cred că procedural, obiecțiunile au vreun temei. Câtă vreme cauza era – și este – în cercetare, nu există motive, dincolo de prescripție, de blocare definitivă a cercetării. Iar faptele reținute în sarcina lor au o calificare de imprescriptibilitate.

Ceva mai delicată este problema de fond. Se invocă cu putere autoritatea alegerilor, care au validat noua orientare politică cum și formele ei incipiente de organizare. Deci acțiunea de apărare a ceea ce au confirmat alegerile ar fi pe deplin justificată. Întrucât forțele de ordine n-au făcut față situației, statul ar fi fost îndrituit să recurgă la alte măsuri ajutătoare.

În acești termeni s-ar fi putut discuta problema dacă acțiunile forțelor contestatare ar fi fost violente, ar fi pus în pericol fizic instituțiile statului cum și, de altă parte, dacă alegerile ar fi exprimat voința conștientă, nealterată, a populației. Fenomenul Pieței Universității a fost o reacție critică dar neviolentă la modul în care a fost manevrată preluarea noii puteri cum și la orientarea ei neocomunistă.  Spre deosebire de marea masă, în totul neavizată la înțelegerea și aprecierea evenimentelor care se derulau cu repeziciune, tineretul și intelectualitatea Pieței Universității au reprezentat esența conștientă a voinței naționale. Ei au înțeles de la primii pași că noua putere este în servicii străine intereselor reale ale poporului și de aici, atât contestarea orientării lor cât și încercarea trezirii conștiinței naționale spre a-i pune stavilă. Incendierea autobuzelor din Piață n-a fost acțiunea protestatarilor ci a organelor de stat, având tocmai rostul de a învinui Piața de acțiuni violente și a justifica astfel reacția prin violență și teroare.

Nici rezultatul alegerilor din 20 mai nu putea legitima utilizarea forței împotriva protestatarilor. Încă de la primii pași, noua putere autoinstalată a purces, după rețete verificate și eficiente preluate de la cei ce i-au sprijinit să urce pe podium, la manevre violente de intimidare și șantaj pentru anihilarea oricărei opoziții tot astfel cum au folosit toate mijloacele posibile, inclusiv violența electorală, spre a deturna voința populară în avantajul lor și a discredita orice opoziție. Toată informația, toate mijloacele de propagandă, de persuasiune, au fost în mâna lor pe care le-au folosit cu iscusința cunoscută, la adresa unui popor încă nedezmeticit din urgia dictaturii. Alegerile din 20 mai 1990 n-au fost, în aceste circumstanțe nici libere în substanța lor, nici exercitate în deplină cunoștință de cauză, încât contestarea lor nu legitima folosirea violenței.

Suntem tentați să reacționăm emotiv văzând barbarismul cu care „trupele” adunate de Iliescu și guvernul său, jumătate mineri, jumătate autorități în straie minerești, s-au năpustit asupra tineretului și populației capitalei. Mai mult chiar decât oribilele consecințe ale violenței dezlănțuite, în cauză au fost puse valorile esențiale și perene ale poporului român. Pe cât nimbul revoluționar de până în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ne-a proiectat pe orbita admirativă a lumii, pe atât, ba nemăsurat mai mult, actele de violență și intimidare, diversiunea așa zișilor teroriști ca și barbaria mineriadei ne-au repropulsat în bezna istoriei, expunându-ne rușinii și disprețului opiniei publice mondiale.

Da, cei care au pus la cale întregul scenariu ca și cei care l-au executat, pot fi învinuiți de infracțiuni contra umanității dată fiind amploarea consecințelor acestora în plan uman. Dar pe aceeași măsură ei se fac vinovați de batjocorirea, înjosirea, umilirea și discreditarea  sentimentelor noastre de români, a imaginii noastre, a demnității și onoarei noastre naționale. Pur și simplu nu văd cum, români adevărați, atașați de țară și de neam, animați de dorința de a ne ridica și afirma în lume, ar fi recurs la acest adevărat scenariu grotesc. Lucrând în interese străine vor fi primit  asigurări că nu li se va întâmpla nimic, ceea ce ar explica curgerea  unui sfert de secol în care autoritățile judiciare române au fost neputincioase. Probabil că s-ar fi înmormântat totul dacă nu ne-ar fi venit în ajutor Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

 

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus