Terorism - Migrație

Sunt întrebat fecvent, ce e cu terorismul ăsta, ce e cu migraţia, unde se poate ajunge.

          Înadevăr, două noţiuni până mai ieri aproape necunoscute dar care azi pot schimba faţa lumii. Se spune că ar marca începutul celui de al treilea război mondial.

         Nu se ştie încotro vor evolua lucrurile. Cu certitudine se ştie că faţă de ele trebuie, cu mare urgenţă, să se ia atitudine. Care ar fi cea mai potrivită?

          Una pe termen scurt : apărare fermă împotriva potenţialelor acte teroriste odată cu măsuri tot atât de ferme de descurajare a fenomenului migraţionist.

          Focarul terorist este, evident, situat în lumea arabă. De acolo este dirijat, acolo deci trebuie acţionat. Actele militare de retorsiune constând în bombardamente sau alte măsuri aeriene nu se dovedesc eficiente şi suficiente. S-a spus deja, trebuie intreprinse acţiuni terestre pentru a disloca forţele ISIS şi a le stopa sursele de venituri cu care alimentează violenţa. S-au încercat ( în Irak) dislocări cu forţe terestre locale, cu sprijin aerian, dar, cum se vede, fără succesul scontat. O acţiune militară conjugată, de anvergură, poate fi justificată, ţinând seamă de consecinţele teribilelor violenţe deslănţuite în plan local de forţele jihadiste rebele ca şi de urmările fenomenului terorist pus la cale pe largi arii străine.

          La rândul său, migraţia spre Europa sau alte destinaţii nearabe trebuie stopată iar nu încurajată. Migranţilor veniţi deja în fluxurile recente trebuieşte să li se asigure, temporar, adăpost şi mijloace de subzistenţă, concomitent cu  pregătirea condiţiilor de returnare în zonele de origine. Cei veniţi mai de demult şi stabiliţi deja în Europa, din rândurile cărora din nefericire se recrutează terorişti extrem de periculoşi, trebuiesc monitorizaţi, stimulaţi la adaptarea şi coordonarea cu preceptele noastre de viaţă, iar inadaptabilii ţinuţi sub control sau expulzaţi.  Problemele umanitare implicate trebuiesc înţelese şi tratate până la limita la care nu afectează, nu pun în cumpănă propriile noastre valori, propriile noastre instituţii, la rândul lor şi acestea tot atât de interes-umanitare.

           Cum spuneam, toate acestea pe termen scurt. Pe termen mediu şi mai îndelungat trebuiesc prefigurate măsuri pentru înlăturarea cauzelor de fond, cu rezonanţă istorică, care stau la temelia nedreptăţilor, la rându-le declanşatoare de violenţe. Este o situaţie deosebit de complexă din care aş desprinde două aspecte esenţiale şi anume, unul de natură social-economică pe fond geopolitic, alta de natură cultural-religioasă.

          Ocupaţia colonială a lăsat urme adânci, sărăcind aria Orientului Apropiat, Orientului Mijlociu şi zona Africii de nord în beneficiul puterilor coloniale, ceea ce explică în plan psihologic resentimentul arabilor faţă de Europa ca şi faţă de SUA care, într-un anume fel, postbelic le-a luat locul. Se cuvine deci ca resursele specifice, în special cele de petrol să fie lăsate spre exploatare şi valorificare proprietarilor. Greu, se va zice. Da, dar obligatoriu în spiritul vremurilor de azi, dacă vrem linişte. De altă parte, Israelul, o insulă iudaică într-o mare arabă, este o sursă permanentă de tensiune şi violenţă. Infatuarea şi aroganţa militară nu ţin loc de pace. Dacă în sens biblic s-a dorit concentrarea evreimii într-un stat de sine stătător, el trebuie (trebuia) menţinut în limitele stabilite în 1948. Teritoriile ocupate cu forţa se cuvin a fi restituite, altminteri, răspunsul neputincios la forţa militară va fi substituit mereu prin recurgere la acte de teroare.

          Nu mai puţin important, credinţa şi cultura arabă se impun a fi respectate şi onorate oriunde şi de către oricine, întocmai ca orice altă cultură şi credinţă. Cu atât mai vârtos când practicarea acestora îmbracă o haină fanatică de nuanţă fundamentalistă. Aroganţa sau superioritatea pretextate pe fondul evoluţiei istorice nu au, în zilele noastre, nicio justificare. Cu nimic profetul Mohamed nu este mai prejos decât Iisus Christos, fiecare în optica propriei religii. Trebuie să ne respectăm reciproc, altminteri uşor se poate ajunge la cazuri ca Salman Rushdie sau  Charlie Hebdo sau dimpotrivă ca acum, la vandalizarea sau demolarea edificiilor seculare de cultură şi credinţă creştină.

          Fie şi numai la lumina acestui minimal set de principii, s-ar găsi, undeva la mijloc, soluţii deopotrivă la disputa Iohannis-Băsescu pe tema primirii de refugiaţi.  Argumentele de drept umanitar, de comportament democratic, în sensul cărora ar trebui să primin refugiaţi, să facem eforturi pentru integrarea lor în societatea românească ar sta, în parte, în picioare, pentru vremuri normale, de pace. Cu un corectiv esenţial : până unde poate fi extinsă aria perturbantă a destabilizării propriei identităţi naţionale. Chestiune care vizează în cele din urmă orice stat, orice societate. În condiţiile de acum, nu numai noi, ci întreaga Europă fiind expusă violenţelor panicarde ale terorismului feroce, nu putem cauţiona, pe mână proprie, persistenţa unui asemenea pericol infuzat de o migraţie suspectă. În spirit de solidaritate europeană va trebui să primim cota de refugiaţi stabilită dar nu pentru a-i integra în societatea românească ci pentru a le asigura condiţii de şedere temporară, în scopul returnării, la momentul oportun în locurile de origine, odată cu luarea unor stricte măsuri de securitate.

          În final, de subliniat un lucru absolut esenţial : viziunea postbelică asupra dreprurilor omului şi naţiunilor, în cuprinderea ei generoasă, trebuie acum  armonizată cu cerinţele realităţii impuse de scurgerea a 75 de ani de tensiuni progresive. Libertatea deplină astfel cum ne-am dori-o fiecare va trebui zăgăzuită de drepturile şi libertăţile semenilor, a naţiunilor între ele, de solidaritatea comună spre a face faţă ameninţărilor, problemelor tot mai preocupante ale unei societăţi ce-şi depăşeşte plapuma. Tratarea raportului între fenomenul terorist şi fenomenul migraţiei se poate constitui într-o probă de foc.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Gavril Dejeu