Vineri,
04.12.2020
Cer Senin
Acum
10°C

Povestea eroului sibian care a luptat pentru neam în ambele Războaie Mondiale

01 Decembrie 2015 11:24

Povestea eroului sibian care a luptat pentru neam în ambele Războaie Mondiale

Rândurile de faţă se vor o respectuoasă şi sufletească invitaţie adresată topârcenilor de azi şi de mâine la răscolirea amintirilor despre eroul satului, lt. col. post-mortem Nicolae Fanea, participant la cele două războaie mondiale, căzut eroic pe frontul de răsărit pentru cauza dreaptă a reîntregirii neamului.

În monografia localităţii, scrisă de Ion Salomiu De la Topârcea, un capitol este dedicat "eroilor satului", celor peste 100 de tineri şi vârstnici care au căzut pe fronturile celor două războaie mondiale  pentru cauza dreaptă a eliberării şi întregirii neamului. Între aceste nume de eroi, un loc emblematic îl ocupă Nicolae Fanea, al cărui profil moral, civic şi ostăşesc, conturat în fraze biblice, se încheie lapidar: "A fost un bun patriot", apreciere cu valoare de simbol pentru toţi fiii acestui sat cu rădăcini adânc împlântate în istoria, neamului.

Nicolae Fanea a venit pe lume la 22 iunie 1897, din părinţii Nicolae şi Măria, zis a Sorei, ţărani plugari, neştiutori de carte, dar harnici, liniştiţi, frumoşi, credincioşi, iubitori de viaţă şi muncă. "Venirea pe lume a pruncului, după spusele Tânei - mama eroului - a avut loc la Sfântul Vârtolomei, la vremea când pe hotarele satului se învârtoşea grâul.

Copilăria şi-a petrecut-o în acest sat frumos ca o catedrală în ambianţa obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti, sat de care se va despărţi cu greu, în pragul adolescenţei, cu gândul de a-i fi un fiu demn. Şi a fost. Primi ani de şcoală primară îi urmează la şcoala din Topârcea, care fiinţa încă din anul 1848, apoi continuă să înveţe la renumita şcoală primară din Sălişte. Dornic de învăţătură, se înscrie la liceul de stat maghiar din Sibiu. La 16 ani neîmpliniţi este găsit în anuarul şcolar, 1912-1913, ca fiind în clasa a III-a. După terminarea clasei a IV-a, a trecut la Seminarul Andrean, la pedagogie, cu gândul de a se face învăţător. Despre anii de liceu, Ion Berghea – atunci elev al aceluiaşi liceu, în prezent general maior, veteran al celor două războaie mondiale şi participant la Marea Adunare Naţională de 1 Decembrie 1918 – îşi aminteşte: „… l-am găsit în apelul anului I al secţiei pedagogie al Seminarului Andrean, în anul 1914-1915. Fanea era în clasa A, iar eu în B. După 40 de ani de la absolvire, la revederea promoţiei noastre, pe lista de apel, Fanea figura cu adnotaţia „Căzut pe front, în al Doilea Război Mondial“.

Fiind chemat sub arme de autorităţile austro-ungare, tânărul elev de şcoală secundară, Nicolae Fanea, împreună cu alţi tineri topârceni, din Apoldu de Jos şi un ocner, au luat drumul munţilor, pe jos, pe căi ascunse, spre fraţii lor asemeni multor tineri ardeleni dornici de a lupta, înrolaţi în Armata României, pentru unirea Transilvaniei cu patria mumă. Din relatările preotului de atunci al satului, Nicolae Ilea, şi ale lui Nicolae Vecerdea, coleg de liceu cu Fanea, rezultă că grupul de tineri a trecut munţii pe la Crinţ, a coborât la Novaci şi, de acolo, a ajuns la Bucureşti. Rememorând drumul parcurs de aceşti tineri, cu mari dificultăţi, din toate punctele de vedere, col.(r) Gheorghe Botoroagă din Braşov, absolvent şi el al liceului şi seminarului pedagogic „Andrei Şaguna“ din Sibiu, veteran al celor două războaie mondiale, completează profilul eroului topârcean cu date în plus. „Fanea a luat în piept toate riscurile şi, dând ascultare glasului sângelui, a trecut munţii pentru a-şi îndeplinii menirea naţională. Aşa îl văd pe fostul meu coleg Fanea, căruia îi port şi-i păstrez o plăcută şi meritată amintire, zicând: noi nu avem morţi, ci eroi“. Ajuns la Bucureşti, a mers la verişoara lui, Ana Florea din Topârcea, care, în timpul Primului Război Mondial, s-a aflat angajată în serviciul familiei poetului Octavian Goga şi care, de acum, va avea un rol hotărâtor în viaţa şi destinul acestui tânăr dornic de învăţătură, de afirmare.

Depănându-şi amintirile, din acele vremuri de restrişte pentru ţară, Ana Florea spunea: „A venit la noi, parcă îl văd şi acum, cu pălărie mare şi haine ţesute de mama Mărie (mama eroului). Noi ne-am bucurat cu toţii şi ne-am socotit ce să facem. Eu l-am cunoscut pe domnul Octavian Goga, la care am fost bucătăreasă, în 1912, care mă cunoştea foarte bine; era ministru atunci. L-am luat pe vărul Nicolae şi l-am dus la domnul Goga, l-am prezentat şi l-am rugat să-l bage undeva, într-o şcoală. L-a întrebat ce şcoală are şi a zis: Bine! Vrei să mergi la Şcoala militară de Ia Iaşi? El a răspuns: Da. Atunci, i-a spus când începe şcoala militară să se prezinte. Noi am mulţumit frumos şi am venit acasă, veseli. A stat la noi până la începerea anului şcolar. Toamna s-a prezentat la Şcoala militară din laşi. La Crăciun a venit acasă, în vacanţă, îmbrăcat frumos; era elev militar. A stat la noi şi în vacanţa Paştilor şi, tot aşa, în vacanţa de vară, când a venit... sublocotenent. A stat la noi, ca un frate al nostru, după care a plecat pe front. Ne-am îmbrăţişat atunci şi am plâns, şi nu ne-am mai văzut... Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii săi!" – îşi încheie amintirile Ana Florea, despre vărul său.

A consemnat col.(r) Victor NEGHINĂ

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

1 comentarii

IOAN

Acum 5 ani

Multumesc Domnului colonel Neghina care la o varsta destul de inaintata ,a ramas un mare patriot prin eforturile ce le face pentru a ne tine memoria treaza prin reamintirea faptelor de vitejie si eroism a neamului nostru pentru a "indeplinii menirea nationala ".Felicitari Domnule colonel !
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus