Sistemul medical din România este, cred eu, cel mai nereformat sistem din țară. A rămas închis undeva în anii 90 și nu mai vrea să iasă de acolo. Nu mai poate. Doar sumele vehiculate și strecurate pe sub uși sunt diferite, față de ce pățeau părinții noștri.
Totul e infect. De la portar, asistente, femei de serviciu, doctori, șefi de secție, directori. Totul e putred și imposibil de transformat din mers. Puținele exemple pozitive sunt marginalizate și sugrumate de un cancer ce se menține în forma lui maximă, atât cât să nu omoare victima de tot.
Ar trebui totul ars și reconstruit. Pe alte baze, pe un alt sistem. Poate și cu alți oameni. Nu se mai poate trăi din cârpeli, din scrijelituri. Nu poți cosmetiza la nesfârșit un cadavru. Nu te poți bucura ca un copil doar atunci când apare undeva într-un salon un pat nou. Mai ales atunci când știi că din banii cu care s-a achitat puteau fi cumpărate alte zece.
Nu mai pot vedea cum la orice inaugurare se îngrămădesc pe un hol strâmt cinci, șase politruci care se înghesuie pentru o poză sinistră.
Nu se poate ca în acest sistem, medicii oftalmologi să fie primiți la doctorat pe specializări de stomatologie. Doar pentru că dentiștii pot face mai mulți bani. Vai de gura voastră!
Nu se poate ca femeile de la curățenie să fure la infinit materialele și așa plătite exagerat de scump și să șteargă pe jos tot cu clor și apă, ca pe vremea lui Ceaușescu. Dacă toți fură, noi să fim mai proaste?
Nu se poate să nu poți vorbi cu nimeni pe șleau de frica represaliilor.
Nu se poate ca generații întregi de rezidenți, unii poate chiar foarte buni, să stea la mâna unor șefi de secție complet iresponsabili. Fără să se poată face nimic.
Nu se poate să vinzi o tijă de metal pentru un picior fracturat, direct pe patul de spital, pacientului, cu aproape 2.000 de lei. Când nu e de fapt decât 500. Asta, după ce i-ai recomandat să-și pună pe rană mazăre congelată, adusă de acasă.
Nu se poate să menții în vârful sistemului oameni trecuți bine de vârsta pensionarii, numai că unora le e teamă să-i dezlipească de pe scaun. S-ar putea destrăma.
Nu se poate să fii cel mai bun contribuabil, să ajungi să întinzi mâna după ajutor, la un sistem putred și infect și să ți se rânjească sadic: ”bani, ai?”
Nu se poate să fii cel mai bun contribuabil și să mergi spre sistemul privat, doar ca să-ți zică candid încă de la poartă: ”știți, aici avem somon la prânz. Și vă costă 600 de lei pe zi”.
Nu vreau Spitalul Județean Hilton. Vreau să nu mă simt umilit, jecmănit, fraierit și eminamente mort.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Alin Bratu , Turnul Sfatului , comentariu , sistem medical , editorial , Spitalul Județean Hilton , Bulevardul Spitalelor
Vizualizari: 4609
Ultimele comentarii
Acum 3 ore
Bitt Dannman
Acum 3 ore
Bitt Dannman
Acum 3 ore
Q
Acum 3 ore
R.
Acum 3 ore
Q