Vineri,
27.05.2022
Acum
0°C

În continuare, despre problemele (greşelile) politice ale Europei (II)

S-a scris, se vorbeşte mult despre valul de imigranţi veniţi din Asia şi Africa. S-a argumantat că este un gest umanitar şi că unele ţări ar avea nevoie de aportul lor ca forţă de muncă. Din orice unghi s-ar privi, problema este gingaşă şi după părerea mea, nu este abordată în profunzime şi în termeni rezonabili.

Fenomenul are şi poate avea tot mai vârtos implicaţii cu efecte mult mai complicate în aspecte ale vieţii de fond a Europei, în care aceasta este deosebit de vulnerabilă. Este vorba de problema demografică, identitară şi cultural-spirituală.

Pe când zone precum cele din care provin imigranţii cunosc un proces de creştere exponenţială a populaţiei, Europa este, pe contrasens, tot mai deficitară demografic. Este, probabil, aspectul cel mai îngrijorător, privit în perspectivă mai îndelungată, iar Europa nu dă semne că ar vrea sau că ar fi capabilă să stopeze această involuţie. Cauza principală a decăderii constă în destabilizarea, dezarticularea familiei ca nucleu al structurii sociale.

Europenii nu mai fac copii, adevărata sursă a echilibrului structurii sociale. Ei vor o familie uşoară, cu cât mai puţine griji, cu tot mai mult spaţiu de destindere şi desfătare. Tot astfel, se pare că europeanului de azi i-a scăzut tonusul solidarităţii familiale, el nu-şi mai găseşte în suficientă măsură în familie refugiul moral al ataşamentului paternal, filial, fraternal. Pacea, liniştea şi vibraţia sufletească a nucleului familial au cedat tentaţiilor lumii şi civilizaţiei moderne, cu manifestări plenar extrafamiliale. De aici şi lipsa de trăinicie a familiei subminată de facile divorţuri, soldate cu părinţi descumpăniţi şi copii dezrădăcinaţi.

De-acum mentalitar, foarte mulţi tineri nu se căsătoresc sau o fac la vârste târzii pentru închegarea unei familii trainice. Nu fără importanţă, ba dimpotrivă, o anume optică modernă asupra drepturilor omului conduce la aşa zise „căsătorii” aberante, între persoane de acelaşi sex, culmea, autorizate, ba chiar încurajate legislativ. Cum pot avea acestea copii? Şi dacă i-ar adopta, ce atmosferă de creştere şi educaţie familială le-ar oferi? Cu ce efecte pentru societate?

În condiţiile mai sus analizate infuzia masivă de imigranţi poate altera profund, identitar, societatea europeană. Deja multe ţări din vest se resimt sub acest aspect, cu consecinţe posibile privind trăinicia şi continuitatea civilizaţiei europene. Refugiaţii vin cu o civilizaţie a lor pe care vor tinde să o înrădăcineze pe sol european. În replică se va spune că diversitatea şi împrospătarea pe fond alogen vor revigora societatea, aflată afirmativ, într-o zonă crepusculară. Poate, dar pe alt calapod decât cel istoric-european.

O fi trendul acesta decadent de nestăvilit şi ireversibil? Marele istoric şi om de cultură Neagu Djuvara este în totul pesimist. Căci dincolo de problemele  sociale, economice, demografice şi identitare, Europa se resimte deopotrivă  adectată spiritual şi cultural. Credinţa, în esenţă credinţa creştină, leagănul spiritual al Europei, aflată în faţa unor dificultăţi în relaţie cu raţionalismul modern, poate fi puternic încercată de influenţa credinţelor străine, notabil cea musulmană. Idem cultura. În concept european actual, creatori clasici ai dramaturgiei universale sunt îmbrăcaţi în straie moderne, ultragiind parfumul şi atmosfera de epocă, înafara cărora opera de artă îşi pierde din substanţă şi fascinaţie. Miezul cizelator de suflete al spiritualităţii şi culturii pare a fi, pe zi ce trece, afectat de raţionalismul existenţialist, reclamat de cerinţele unei societăţi tot mai stresate.

Face Europa ceva pentru a preîntâmpina sau a temporiza o astfel de involuţie a civilizaţiei sale? Unii spun că ar fi vorba de o evoluţie obiectiv-istorică a succesiunii de civilizaţii şi că deci ne aflăm, pe perspectivă mai îndelungată, în faţa unui trend inevitabil. Poate. Dar contrar unei raţiuni sănătoase, Europa însăşi contribuie la acest fenomen, unul dintre exemple fiind şi această invazie masivă de imigranţi ca urmare a primirii acestora cu braţele deschise, în loc să ajute la cantonarea lor în ţările apropiate şi vecine, compatibile ca civilizaţie şi cultură. Şi apoi, Europa – şi de data aceasta nu numai ea - se complace într-o viaţă hedonică puternic solicitantă, care o secătuieşte de resurse şi energie. Ea gândeşte numai pe o perspectivă apropiată zilei de mâine, neglijându-şi principiile identitare, culturale şi spirituale care au situat-o istoriceşte la loc de frunte în civilizaţia omenirii.

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus