Moldova și doctrina Putin

Georgia (Osetia și Abkhazia), Crimeea, Zona Arctică, Ucraina de răsărit, Siria. Toate aceste teritorii s-au înscris în cercul de interese ale Rusiei, pe ideea doctrinei Putin, urmărită cu obstinație pentru recâștigarea statutului pe care l-a avut URSS, ba chiar mai mult, pentru dislocarea poziției și influenței americane pe plan planetar. În toate s-a folosit forța sau puterea duse la extremă cutezanță fie și cu riscul unor presupuse grav-confruntări militare. La ordinea zilei pare a fi Moldova. Aici probabil nu se va folosi pe față forța dată fiind situația specială derivată din agresiunile de până acum dar, cu abilitatea cunoscută și de atâtea ori exersată, cred că destabilizarea va urma o strategie bazată pe următoarele elemente: (1)punerea în lucru a mijloacelor și capacităților subterane de influențare (2) slabul interes al Europei și Americii pentru Moldova și (3)slăbiciunea, incapacitatea României în confruntare cu Rusia. Pentru Europa și Statele Unite, Moldova nu prezintă un interes deosebit mai mult decât eventual, ideea de a nu permite Rusiei să-și extindă influența pe linia doctrinei Putin, dar pe un teritoriu atât de restrâns. Slaba lor reacție în problema Crimeii și Ucrainei precum și ușurința cu care au permis penetrarea Rusiei în Siria sunt elemente de încurajare și îndrăzneală operativă. Cu alte cuvinte, rușii operează iar occidentul protestează. Parcă ne-am mai întâlnit prin 1938 cu așa ceva. În ce privește Europa, problema devine și mai gingașă. Unii comentatori au amintit de pactul Ribbentrop-Molotov. Chiar dacă în contextul relațiilor post război rece lucrurile s-ar lăsa greu proiectate pe o astfel de optică, rămâne în discuție o chestiune peste care nu se poate trece și anume, dependența energetică a Europei (în special a Germaniei) de Rusia. Când la sfârșitul mandatului de cancelar, Gerhard Schroder s-a angajat la Gazprom, cu siguranță n-a făcut-o pentru că Germania n-ar fi fost în măsură să-i asigure subzistența, ci, prezumtiv, pentru a asigura o linie de legătură și colaborare cu Rusia în acest domeniu. Ne aflăm astfel într-o situație bizară. În pofida sancțiunilor economice sau diplomatice, respectiv a promisiunilor de solidaritate, Europa este legată de mâini când ar fi vorba de riposte majore iar rușii știu acest lucru și îl exploatează la sânge. În consecință, ne putem aștepta la acțiuni îndrăznețe și în cazul Moldovei. În primul rând va recurge, ca și în cazul Georgiei, Crimeii și Ucrainei, la sprijinul consistent al populației de etnie rusă semnificativă numericește. (Nu are acum importanță că puterea ei numerică este rezultatul cruntei epurări etnice de pe timpul lui Stalin). Tocmai în seara zilei recentelor incidente, Dodon și Usatîi aterizau de la Moscova. Profitând de nemulțumirile populației pe fondul sărăciei și dificultăților economice, acestora le e tot mai ușor să scoată oamenii în stradă, să mențină o stare tensionată pe fondul căreia, organele specializate ale Rusiei în penetrare și destabilizare subterană să acționeze cu eficiență. Dacă cer cu insistență alegeri anticipate însemnează că deja au certitudinea răsturnării raportului de forță electorală, o „justificare” la atacul dezlănțuit împotriva noului guvern. Dacă era realmente interesată, Europa putea preveni o astfel de evoluție a lucrurilor ajutând economic Moldova și infuzând astfel populației încrederea în oportunitatea orientării spre vest. Ea a lăsat totul pe seama României. Ori noi înșine am fost puși cu botul pe labe din punct de vedere economic. Se putea astfel previziona evoluția alarmantă spre situația de azi, evoluție care stă și la baza disocierii forțelor proeuropene. Nu numai că noi suntem în inferioritate în raport cu Rusia în influențarea, inclusiv pe teme economice a populației Moldovei, dar nu încercăm nici de ultimă oră o abordare realistă a situației. Cu toată sărăcia noastră, ar fi fost necesară o intervenție promptă pe tărâm financiar-economic, odată cu adoptarea unor măsuri specifice de neutralizare a manevrelor rusești. Reprezentanții curentului proeuropean nu trebuiau lăsați de capul lor să spulbere fragila lor solidaritate. Într-o situație ca cea din Moldova nu poți sta de o parte, pe tușă, sperând într-o rezolvare între combatanți pe un teren atât de minat. În loc să-i ajutăm, în loc să intervenim, am procedat tocmai dimpotrivă, tăind orice subvenții, orice ajutor ca sancțiune și avertisment. O greșeală impardonabilă. De ultimă oră, noul guvern preconizează aranjamente urgente cu FMI. Nu sunt convins că pot răsturna trendul evolutiv actual care, astfel cum arătam la începutul acestor considerații, merge, pe linie generală, în întâmpinarea doctrinei Putin.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi