De la un restaurant nu trebuie să aștepți întotdeauna să te impresioneze prin combinații și aranjamente care să îți năucească tot ceea ce știai tu despre bucătărie și să te impresioneze până la selfie-uri cu bucatele ce ți-au fost așezate în față. Există și astfel de locuri, dar menirea unui restaurant este, în primul rând, să te hrănească într-un mod corect. Ei, tocmai asta face și La Dobrun, restaurant cu specific românesc aflat pe strada cu același nume din apropierea sediului poliției. Nu cred că mai există sibieni care să nu știe de el: loc de nunți, dar și celebru în urma unui incendiu provocat, care a afectat și locul cu pricina în urmă cu câțiva ani. Și deși e loc de nuntit, deci mare, restaurantul nu e deloc rece la atmosferă. Cu muzică decentă (evident populară), decorațiuni cât încape (poate un pic prea multe, dar nu e deloc deranjant, la cât de mare e sala) și, mai ales, multă lumină naturală. Deci loc taman bun să iei acolo un prânz. Ceea ce am făcut și noi, într-o amiază în care mai erau vreo 30 de persoane acolo. Nu-i de speriat numărul de clienți, căci și cel al ospătarilor e suficient. Iar de stat după preparatele din bucătărie, nu a fost deloc cazul. De remarcat la ospătari nu e faptul că sunt toți îmbrăcați românește. Ci vârsta lor: sunt oameni serioși, cu familie, spre diferență de ”fătucele și fătucii” care mișună vremelnic printre mesele multor altor restaurante, în rol de ospătar. Un bun indicator al faptului că acolo se plătesc taxe la stat. Meniul e cât se poate de stufos și îți propune toate felurile de carne. Gătite românește, fripturile și sosurile sunt cele care dictează. Ai de unde alege, de la cârnați la scăricică, la limbă de vită sau crap neaoș, curcan cu sos de piper verde sau cotlet de berbecuț. Prețurile, în tot meniul, sunt sub medie.
Am ales o supă de pasăre cu tăiței și, la felul principal, o traistă a ciobanului, recomandată ca specialitate a casei. O mămăliguță cu brânză și smântână a mai completat comanda care a venit cât se poate de prompt, adică taman după ce ai fumat țigara de dinainte. Da, locul mai e încă deschis fumătorilor, dar mirosul specific nu se simte, deși n-am văzut (or fi bine camuflate) instalațiile de aerisire. Supe de găină cu tăiței am mâncat mai bune (la mama acasă), dar nici cea care mi-a fost pusă în față nu e de lepădat. Mămăliguța a fost cât se poate de românească și bine făcută (acum nu e taman super-știință), iar specialitatea casei nu și-a dezmințit supranumele. Mușchiul de porc îndopat cu ciuperci, kaiser și sos de brânză, alături de doi cartofi copți șterși cu o dungă de brânză a fost exact ce trebuie unui flămând: o mâncare cinstită, care a bucurat și stomacul, dar și papilele. De remarcat pâinea, atât de bună încât îți vine să comanzi numai sosuri să ai unde ”întinde”.
Ce-mi pare rău e că nu am avut multă vreme, să comand și ceva din deserturi, printre care poți găsi și mere coapte cu nucă și miere. La final, de plătit fără bacșiș au fost 55 de lei: 3,5 lei o apă plată (nu știu dacă mai sunt restaurante care se respectă și care să aibă prețuri așa mici la apă), 4,5 lei o răcoritoare (ibidem), 12 lei – mămăliguța, opt lei supa și 27 de lei – traista ciobanului. Pita aia bună n-a fost trecută pe notă.
Ioane, fii ca Dobrun
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: La Dobrun
Vizualizari: 10431
Ultimele comentarii
Acum 20 minute
Ombladon
Acum 44 minute
Paganini
Acum 48 minute
Didulescu
Acum 51 minute
Mioara
Acum 55 minute
Andrei