Mamele singure din Sibiu. Între ”mame-eroine” și ”vai, săraca”

Trei mame din Sibiu au vorbit pentru Turnul Sfatului despre cât de greu e să crească singure un copil, cu ce probleme se confruntă, dar și care sunt stereotipurile impuse de societate, în care familia ideală e formată din minim trei persoane.

Perioada cea mai grea pentru o mamă singură e aceea imediat după despărțire, atunci când trebuie să se obișnuiască cu statutul de mamă singură, iar una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă e aceea că atât la televizor, în ziare și reviste e proiectată imaginea familiei perfecte în care copilul crește alături de ambii părinți. Dar pe cât de mare e responsabilitatea pe care trebuie să și-o asume o mamă singură, pe atât de mari sunt și satisfacțiile. „Eu am avut norocul, dacă pot spune așa, că al meu copil era destul de mic cât să nu-și dea seama de asta, pentru el familia pe care o știe e formată din mine și el. Trebuie să-i explici copilului că asta e și că trebuie să ne descurcăm noi doi, dar nu trebuie acum să fim dramatici, trebuie să fim optimiști. Cea mai mare bucurie e copilul pe care îl am și merită toate sacrificiile. E greu să nu ai cu cine să împarți responsabilitatea și bucuriile, dar aș putea spune că din această cauză satisfacțiile sunt duble când ești mamă singură”, spune Cristina, mama unui băiețel de trei ani. O mamă singură are sarcinile dublate, iar ea trebuie să facă față nevoilor financiare, de îngrijire a casei, de supraveghere și educare a copilului aflat în grija ei ceea ce, de multe ori, îi testează abilitățile de organizare, bună gestionare a timpului și a resurselor ei emoționale. „Majoritatea mamelor reușesc să facă față cu succes de cele mai multe ori, alteori sacrifică o anumită situație în favoarea altora. De exemplu, pentru a fi disponibile sarcinilor de îngrijire a copiilor, își sacrifică timpul dedicat activităților sociale, plăcerilor personale. Solicitarea suplinirii rolului părintelui absent poate conduce la oboseală, chiar epuizare fizică și emoțională, poate crea tensiuni și conflicte precum și o toleranță mai scăzută la frustrare și pierdere a răbdării în relaționarea cu ceilalți. Acest lucru poate duce în anumite cazuri la dezechilibru emoțional, stare de irascibilitate și dificultăți relaționale”, spune Aniela Sârbu, psiholog.

„Această familie i se pare normală”

Și Flavia este mamă singură, însă spune că are norocul că tatăl fetiței se implică mult în viața micuței. Crede că problema cea mai mare e oboseala acumulată mai ales atunci când ai și un job solicitant. „Forma aceasta de familie pentru ea pare normală. Știe că are doi părinți, cu două case, două concedii și acum i se pare foarte normal așa. Ea a crescut cu normalitatea asta, cred că a fost mai bine așa, pentru că dacă se obișnuiește cu doi părinți în casă, pe urmă e foarte greu să se împartă la doi”. În ceea ce privește eticheta de mamă singură pusă adesea de oameni, aceasta spune că nu s-a confruntat cu această problemă. „Cred că lumea acum e mai deschisă la minte, dacă ești mai necăjită toată lumea spune «vai, săraca», dar dacă te descurci, ai un job bun, atunci nu mai e compătimită. Eu nu m-am pus în postura de victimă, am un copil sănătos și asta e tot ce contează”.

„Mi-am creat o bulă de protecție”

Atenția de care are nevoie un copil mic diminuează semnificativ timpul liber pe care o mamă singură îl mai are doar pentru ea, iar viața socială are astfel de suferit. „Cred că fiecare mamă singură își face un fel de bulă protectivă cu prietenii cei mai apropiați și cu familia. Eu încerc să nu ies foarte mult din bulă pentru că mi-am găsit un fel de confort. Iar când spun viață socială, mă gândesc implicit și la alte relații și e greu să introduci pe cineva nou într-o relație atât de strânsă care se formează între o mamă singură și copil. În plus, nu sunt atâția bărbați care sunt dispuși să accepte un copil, iar eu nu îmi permit să îmi las copilul să se atașeze de altcineva, pentru ca apoi să fie debusolat și să o iau de la capăt cu explicațiile. Pentru un copil e foarte importantă stabilitatea, iar eu, ca mamă, trebuie să îi ofer și asta, pe lângă toate celelalte”, descrie Cristina. De cealaltă parte, Flavia spune că în ciuda faptului că timpul pentru ea e mai limitat, nu a renunțat la hobby-urile ei și încercă să o includă pe fetița ei în toate activitățile. „Am viață socială, dar bineînțeles, e foarte important să ai ajutorul familiei și să te înțelegi bine și cu tatăl copilului. Am în continuare activitățile mele, cred că de multe ori asta e și o scuză pentru a nu face anumite lucruri. Eu încerc să o implic pe cea mică în activitățile mele, iar acum când voi face voluntariat o să încep să o iau cu mine. Contează cât de comod ești și de cât ești dispus să duci copilul cu tine peste tot și să-l faci părtaș la tot”, completează Flavia.

Grupuri de suport pentru mămicile singure

De câțiva ani au apărut pe rețelele de socializare grupuri pentru mamele singure, în care acestea se încurajează și se sfătuiesc între ele. Nadia este mama a doi băieți și administrator al unui astfel de grup, despre care spune că este binevenit pentru mamele singure. „Ne scriem tot felul de lucruri, ne încurajăm, eu cred că e un foarte bun lucru motivațional. Nu se pune problema că avem nevoie tot timpul de încurajări, dar toți avem pase mai proaste și ai nevoie de sfatul cuiva. Când ești singură, trebuie să fii și mamă și tată, trebuie să le oferi dragoste, să se simtă protejați, dar în același timp trebuie să fii foarte drastică, să le explici clar ce au și ce nu au voie, trebuie să fii ca doi într-unul. Am avut și tătici singuri în grup, dar după o vreme au ieșit”, spune Nadia. Cu toate acestea, mamele singure nu sunt foarte deschise spre aceste grupuri, dar nici nu apelează la ajutor specializat. „Nu am apelat la grupuri de suport, am mulți prieteni pe care m-am putut baza. Dacă te pui în postura de victimă și de persoană care trebuie compătimită, atunci așa vei fi privită, iar eu nu vreau să fiu așa percepută de ceilalți, mi se pare cea mai horror variantă”, afirmă Flavia. Pe suportul moral al celor din jur s-a bazat și Cristina care spune că are parte de niște prieteni foarte buni. „Contează foarte mult dacă ai pe cineva aproape, părinți, prieteni. Toată lumea îți spune să mai ieși, pe internet găsești tot felul de citate motivaționale, dar viața e senină cu copilul în ea, acum nu mi-aș putea închipui viața altfel. Orice hotărâre pe care o iau mă gândesc mai întâi cum îl afectează pe copil. Nu e o rușine să fii mamă singură, nu e vina ta, poate nici a celuilalt”.

Cât de afectată e dezvoltarea copiilor?

Familia armonioasă în care ambii părinți locuiesc și îngrijesc împreună relația lor de cuplu și cea cu copiii lor este mediul ideal pentru creșterea și educarea acestora. „În cazurile în care acest lucru nu este posibil, în condițiile în care cei doi adulți părinți se implică și își asumă rolul de părinți responsabili chiar dacă nu mai locuiesc împreună, dezvoltarea copiilor este afectată puțin. Legea ajută în acest sens pentru că, spre deosebire de anii precedenți, acum nu mai încredințează toată responsabilitatea mamei, prin urmare, ea nu doar că poate solicita, ci chiar trebuie să primească ajutor din partea tatălui copilului și ar fi bine să accepte asta pentru binele tuturor, atât al copilului, cât și al ei. Din păcate, încă predomină mentalitatea «mamei eroine care trebuie să se sacrifice singure», încă vedem mame care nu implică nici soțul, tatăl copilului în creștere, devenind hiper-protectoare, hiper-responsabile și cu sentimente de «proprietate» asupra copilului. Astfel de atitudini fac rău pentru faptul că separarea s-a produs în relația de cuplu nu în cea de părinți”, mai spune psihologul Aniela Sârbu. Momentul despărțirii reprezintă o adevărată provocare pentru toți cei implicați, poate fi o criză în viața unui adult, dar mai ales pentru un copil, ceea ce aduce cu sine stres și o mare provocare de adaptare la noua situație, iar în acest caz suportul psihologic poate fi binevenit. „Mă bucură dorința acestora de a fi cu adevărat preocupați de binele copilului atunci când vor să facă tot ce le stă în putință pentru ca despărțirea lor să afecteze cât mai puțin copilul. Există și reticență la a solicita ajutor de specialitate de cei care încă trăiesc cu idei preconcepute de genul: nu am nevoie de ajutor, pot si singur, ce poate face altcineva pentru mine sau ce vor crede ceilalți dacă merg la psiholog. Din fericire, tot mai multe persoane înțeleg că este de ajutor să fii însoțit în momente de dificultate, că oricât de puternici am fi, uneori ne putem simți copleșiți și ne pierdem echilibrul sau pur și simplu nu știm cum să facem față situațiilor cu care ne confruntăm”, adaugă Aniela Sârbu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Daniela Solomon