Miercuri,
20.10.2021
Cer Senin
Acum
7°C

De pe terenul de fotbal, în cabinetul stomatologic: mingea – “albinuţa” şi golul – zâmbetul pacientului

De pe terenul de fotbal, în cabinetul stomatologic: mingea – “albinuţa” şi golul – zâmbetul pacientului

Rolul social al sportului stă în puterea acestuia de a oferi modele pentru generaţiile următoare. Nu de multe ori sintagmele perimate în timp precum “Sportivii nu ştiu să vorbească” şi “Nu-mi trimit copilul la un sport, pentru că nu mai are timp să înveţe” ţi-au perforat timpanul când erai doar o mână de om sau când ai scos capul în lume. Vorbe care, de cele mai multe ori, nu au temei şi care străpung moralul unui puşti dornic să facă altceva decât să stea cu ochii în faţa ecranelor de ultimă generaţie. Aşa se ajunge ca atenţia multora dintre ei să le fie îndreptată spre direcţia greşită şi repere pentru tineri devin oameni care nu pot sau, mai rău, nu-şi doresc exemple. Modelele de urmat sunt de cele mai multe ori nespuse, iar părinţii din lumea modernă trebuie să înţeleagă rolul sportului în educaţia copilului.

Turnul Sfatului vă prezintă două cazuri reprezentative care, deşi au practicat sportul încă de când erau o firmitură de om, au reuşit să îmbine sportul cu şcoala şi să aibă o meserie respectată în societate. Vorbim despre Tiberiu Gehl şi Andrei Muntean, care s-au format la şcoala de fotbal Interstar Sibiu, practicând fotbalul organizat încă de la vârsta de 8-9 ani, şi care la 26 de ani sunt medici stomatologi. Chiar dacă după 10-11 ani de antrenamente zilnice şansa nu le-a surâs să facă pasul spre fotbalul mare, cei doi sibieni de suflet au îmbinat armonios fotbalul cu şcoala, reuşind să practice o meserie respectată în societate.

“Mulţi denigrează sportul” 

 “Erau nişte băieţi deosebiţi, preocupaţi şi de fotbal şi de şcoală. Cel puţin Tibi nu-mi aduc aminte să fi lipsit la vreun antrenament nemotivat şi avea numărul de jocuri din maxim de meciuri. Au fost jucători buni, poate nu vă imaginaţi voi cât de buni erau, pentru că acum sunt doctori. Băieţi deosebiţi, cu bun simţ, muncitori şi sunt mândru că au făcut parte din grupul nostru. Și, în primul rând, sunt nişte oameni foarte modeşti. La noi care nu învaţă nu mai vine la fotbal, mereu le verificăm carnetul cu note. Veneau cu bilet de acasă dacă îi mai lasă părinţii, dacă luau vreo notă mică. Mai multe cuvinte nu pot spune, decât că au un caracter deosebit, nu degeaba au reuşit să aibă această meserie. Eu asta vreau să subliniez că mulţi denigrează fotbalul, sportul în general, sportivii, că sunt analfabeţi, că nu ştiu să vorbească, şi că dacă practici un sport vezi doamne te trage în jos cu şcoala. Sunt cazuri care s-au lăsat de sport şi au ajuns mai bâtă la şcoală. Băieţii aceştia au jucat fotbal aici până în ultima zi, când au plecat să dea Bacalaureatul”, rememorează Daniel Murăşan, antrenorul care i-a format pe cei doi.

asta

Tiberiu Gehl, rândul din mijloc– al 5-lea de la stânga la dreapta, Andrei Muntean, rândul de sus – al 2-lea de la dreapta la stânga

“Tata a jucat la Șoimii, bunicul la Steaua”

Celor doi jucători de fotbal ajunşi dentişti le-a fost insuflată pasiunea pentru fotbal de familie. Dacă Tiberiu a fost ghidat de glasul motivaţional al tatălui său care era un împătimit al fotbalului, Andrei are rădăcini mult mai pregnante în “sportul rege”: tatăl său, Ioan Muntean, a jucat în Divizia B la Șoimii, în timp ce bunicul său, cu acelaşi nume ca al tătălui său, a fost jucătorul celei mai titrate echipe de fotbal din România, Steaua Bucureşti, pe când se numea CCA.

“Fan fotbal m-am gândit să joc şi profesionist, să nu bat mingea doar în faţa blocului. A fost un imbold din partea tatălui meu, el era pasionat şi s-a apucat foarte târziu de fotbal, a jucat şi handbal, avea calităţi şi putea juca şi mai sus, însă prin mine şi-a dorit să ajung eu ceea ce nu a putut el. L-am făcut şi eu mândru de câteva ori. Venea şi tatăl lui Tibi în tribună să ne susţină, erau prieteni”, aruncă o privire în trecut Andrei Muntean.

Formaţi la şcoala de fotbal Interstar

Cei doi buni prieteni au fost şi adversari până să-şi dea mâna la Interstar. Tiberiu juca la Inter Sibiu, în timp ce Andrei la Universitatea Sopo. Între timp, echipele au fuzionat sub numele de Universitatea, iar apoi Caius Băra a înfiinţat Interstarul, aducându-i pe cei doi la şcoala de fotbal. “Caius Băra, care s-a implicat la început, a preluat el echipa şi a făcut şcoala Interstar. Ne-a zis că visul lui e să aibă o maşină şi o şcoală de fotbal.  Şi noi eram la Muri (n.r. Daniel Murăşan). Muri fiind prieten bun cu Caius, am mers la Interstar, chiar când s-a înfiinţat”, deapănă cu vervă şi cu ridicături în marginile gurii, Tiberiu Gehl. “A fost o perioadă frumoasă de care ne amintim cu drag, şi mereu ne curge o lacrimă când ne gândim la asta. Atunci pe moment nu ştiam, eram copii, dar pot zice că fotbalul ne-a ajutat în viaţă, că ne putem adapta în orice situaţie, putem să socialializa şi să fim educaţi, pentru că asta e important, să nu creştem şi să ne dezvoltăm egoişti, cum sunt copiii din zilele de astăzi, de stau doar în faţa calculatorului”, punctează Andrei.

12659623_1177355115626968_593280281_n

Van Persie… Claude Makélélé

Elanul feciorelnic i-a împins să-şi creioneze în minte idoli, de care să-şi agaţe toate trăirile şi visurile unor puşti ce îşi doreau să ajungă fotbalişti, chiar şi când puneau geană peste geană. Poate neşansa, poate o insuficientă implicare, nu i-a făcut să joacă la un nivel important, însă rolul social al fotbalului le-a bătătorit drumul în viaţă. “Muri, în timpul cantonamentelor, avea darul să ne întrebe după patru antrenamente grele, la cină, ce aşteptări ai. Bineînţeles că toţi ziceau Real Madrid, echipele astea mari. Și eu aveam un idol, mi-aş fi dorit să fiu ca Van Persie. Orice copil are un idol”, spune Andrei. “Eu îl aveam pe Claude Makélélé, jucam pe acelaşi post. Am avut poate şi neşansă, că am fost printre primele grupe cu care s-a plecat la Interstar. M-am bucurat că eram căpitan de echipă, am zis că poate ies în evidenţă, dar n-a fost să fie…”, răsfoieşte o pagină din albumul cu amintiri şi Tibi.

Lipsa timpului pentru studii? “Nu există aşa ceva”

Situaţia lor aduce în discuţie şi un subiect sensibil în relaţia părinte-copil, şcoală-sport: lipsa timpului pentru studii. Un subiect pentru care tot mai mulţi părinţi nu-şi lasă copilul să practice un sport, motivându-şi decizia pe baza sintagmei perimate în timp: “Copilul nu va avea timp să înveţe şi să-şi facă temele”. Tiberiu îi contrazice: “La învăţatură nu m-au afectat orele pentrecute la antrenamente, este timp să şi înveţi bine şi să faci un sport. Uite că se poate să ai şi o meserie respectată, jucând şi fotbal, sau practicând un sport. Sportul e ca un fel de after school. Nu e un vagabondaj. Nu e pierdere de timp, înveţi să te dezvolţi social, să ai şi o educaţie”.

DSC_4994

Tiberiu Gehl, în salon

De la fotbal la dentist

De la fotbal la medicină a fost doar un pas pentru cei doi. “M-am gândit că are legătură cu fotbalul, în primul rând trebuie să ai grijă de sănătatea ta şi fizic. Te întindeai la un muşchi şi erai interesat din ce cauză. Are o legătură pentru că eu sunt mai mult pe partea de educaţie. Aici trebuie să ştii foarte multă anatomie, trebuie să ai foarte multă îndemânare, tocmai ca la fotbal, trebuie să ai o anumită îndemânare să poţi controla mingea şi dexteritate. În primul rând, să comunici cu oamenii, e foarte important să faci omul să vină cu încredere la tine, să zâmbească şi să-şi dorească să vină”, mărturiseşte Andrei. Pentru Tibi, decizia de a deveni medic a venit din familie, unchiul său e medic stomatolog. “De mic mă învăţa să nu-mi fie frică, pentru că toţi copiii merg la dentist. De atunci am prins curaj şi a început să-mi placă”

12666267_10208081219565798_1681940454_n

Andrei Muntean

Anual, pentru fiecare dintre cele 310 locuri scoase la concurs de Facultatea de Medicina “Victor Papilian” din Sibiu se luptă câte trei candidaţi. Odată trecuţi de emoţiile admiterii, noii studenţi constată că greul abia începe. Aşa a fost şi în cazul celor doi. “În facultate a fost destul de greu, dar m-am descurcat. Cu toate că nu multă lume credea că o să o duc la bun sfârşit. Anul doi a fost cel mai greu, am început să prind un pic încredere în mine. Aveam prieteni care ziceau că nu o să vină niciodată la mine şi le-am zis că Doamne fereşte să-i doară o măsea, pentru că durerea de dinţi e cea mai grea. Până la urmă, s-au lăsat pe mâna mea chiar din studenţie şi au fost mulţumiţi”, zâmbeşte Tibi. “Eram stresaţi, nopţi pierdute. Eu am avut noroc cu o fată din an, era geniu, m-a ajutat mult. De exemplu la Farmacologie erau foarte multe de învăţat şi îi datorez multe examene ei, pentru că a avut timp să mă înveţe şi pe mine”, îşi aminteşte Andrei.

Și… prima experienţă în practică

“Am avut emoţii. Curgeau apele pe mine la prima anestezie”, mărturiseşte Tiberiu Gehl, în timp ce Andrei Muntean punctează că 70% din meseria de dentist este teorie: “Trebuie să fii un medic bun, să ai cunoştinţe, dacă se întâmplă ceva să ştii să repari ce ai făcut. Ne-au şi ieşit cu succes practicile, dar după mai mult timp. De exemplu: o manoperă care dura jumătate de oră, la noi a durat 1 ora jumătate, prima dată”.

12650420_10208081220525822_1628708027_n

În fotbal sau în diferite sporturi, existe cazuri în care un sportiv îşi pierde un dinte după un contact dur cu adversarul. Pus în faţa provocării noastre, Andrei Muntean explică cum ar proceda într-o astfel de situaţie. “În primul rând, l-aş lua cu fotbalul ca să vină cu încredere la mine, asta e cel mai important ca persoana respectivă să vină cu calm. Pe tratament trebuie să-i facem o radiografie, apoi sunt detalii tehnice despre care, noi medicii stomatologi, nu putem vorbi cu aşa o uşurinţă. Un exemplu poate fi un implant, dar sunt multe alte metode de tratament.

Aptitudini împrumutate de la fotbal

Aptitudinile dezvoltate pe terenul de fotbal i-au ajutat şi pe celălalt teren, cabinetul stomatologic. “Ne-a învăţat să fim foarte atenţi, să avem atenţie distributivă, să fim foarte concentraţi la ceea ce facem, ca în teren, unde trebuia să intri şi să fii concentrat tot meciul, să dai 100%, aşa facem şi noi pentru un pacient, dăm cel mai bun pentru sănătatea lui. Dexteritatea, asta se mai şi dobândeşte, dar te şi naşti cu ea. Să fii mereu calm şi informat în momentele critice. Să ştii să-ţi reprimi sentimentele, că şi noi suntem oameni. Când se întâmplă ceva grav reacţia trebuie să fie una calmă. De exemplu: omul când intră în panică caută pe cineva să-l calmeze. Făcând o analogie cu fotbalul, eu aş fi antrenorul şi pacientul jucătorul. Eu sunt antrenorul şi îi dau sfaturi cam ce ar trebuie să facem pentru a-i rezolva problema”, precizează Andrei. Și Tibi pune accentul foarte mult pe comunicare: “Nu se poate fără comunicare. Exact ca pe terenul de fotbal”.

DSC_4990

Mingea – “albinuţa”, golul – zâmbetul pacientului

În final, le-am lansat celor doi şi un joc de imaginaţie. Cu ce se aseamănă mingea de fotbal, golul şi 11 metri, în celălalt teren: cabinetul stomatologic?

“Mingea cu albinuţa, că e rotundă, freza – obiectul muncii, terenul îi cabinetul, mijlocul terenul e unitul dentar, 11 metri depinde de la caz la caz, iar golul e zâmbetul pacientului, care pleacă bucuros. Bucuria pacientului e cea mai mare satisfacţie a noastră”, spune Tiberiu Gehl. “Goal-ul în engleză, să facem o analogie, poate fi şi obiectivul. Contează şi cum te exprimi pe teren, clientul e şi observator, să nu doară şi să plece mulţumit”, conchide Andrei Muntean.

DSC_4999

Foto: Silvana ARMAT

Adrian Stoinea

de Adrian Stoinea

Sport
Telefon:
0764 614 986

Comentarii

7 comentarii

Pfoaii

Acum 5 ani

Medici stomatologici?
Raspunde

Pfoaii

Acum 5 ani

Se spune mulțumesc, Adrian Stoinea!
Raspunde

un sibian

Acum 5 ani

in general cei care fac performanta...o fac pana la capat!!!
Raspunde

me

Acum 5 ani

Gehl n-a facut facilitate in Sibiu
Raspunde

me

Acum 5 ani

Facultate. Si nici Muntean.
Raspunde

marcy

Acum 5 ani

Andrei, sunt mândră că ești nepotul meu.
Raspunde

Arsilen

Acum 5 ani

Ce are Sula cu Prefectura? Ceva de genu..toata adolescenta inclusiv liceul ti l-ai petrecut cu mungea nefacand altceva si acuma hopaaaa Denitis. Si sunt multi care au terminat Ghibu sectia Sport si acuma doctori! Vai de ea scoala si profesie.... Ma ro---s-i uram bafta tanarului dentis..eu nu m-as lasa pe mana lui :)
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus