Cum au apărut în Sibiu cartierele de blocuri

Fost șef de proiectare în perioada comunistă, arhitectul Constantin Voiciulescu povestește pentru Turnu Sfatului cum au luat naștere primele cartiere de locuințe comune din Sibiu.

Cartierele de blocuri au apărut în Sibiu ca urmare a crizei locuințelor, problemă pe care orașul a început să o resimtă după cel de-al doilea război mondial. „Spre deosebire de Sibiu, Brașovul a fost mai «la zi» cu tot ceea ce însemna proiectarea și realizarea locuințelor. Brașovul întotdeauna primea feliile de tort mai mari, iar la sfârșit primea și Sibiul o felie destul de mică. O altă problemă a Sibiului era că nu existau prea mulți constructori. Părerea mea e că prin ‘48-‘49 au apărut primele blocuri militare, care au fost construite în zona aeroportului. Blocurile există și acum, dar nu mai sunt locuite de nimeni. Acestea erau niște blocuri realizate după niște proiecte rusești care erau destinate personalului militar”, își amintește arhitectul.

Pentru folosința sibienilor, primele blocuri care s-au construit au fost cele de pe actualul bulevard Vasile Milea, vizavi de fosta stație PECO (acum OMV). „Acelea sunt niște blocuri realizate printr-o tehnică specifică și aveau parter plus două etaje, iar construcția lor a durat în jur de doi-trei ani. Acum, am văzut că sunt mansardate, dar asta nu e bine, pentru că baza lor nu a fost construită pentru mai multe etaje”.

Făcute ”după proiecte-tip”

În lipsa unui centru de proiectare la Sibiu, pentru orice proiect era nevoie de aprobare de la Brașov. Așa s-a întâmplat și atunci când s-au construit primele blocuri pe strada 11 iunie (actuala stradă Lungă). „În ‘57 s-au început lucrările la acest Terezian care a fost proiectat integral la Brașov și, pentru prima dată, s-au folosit în construcții panouri grele. În acea perioadă s-a construit și școala, iar în decurs de trei-patru ani s-a închegat întreaga zonă”.

Odată cu înființarea centrului de proiectare de la Sibiu, care era lucrul de care avea nevoie cel mai mult județul, lucrurile s-au îmbunătățit, mai ales având în vedere modul în care evolua cererea pentru locuințe. „Tot ceea ce se făcea se realiza mai ales după proiecte-tip. Acestea erau construcții cu una, două sau trei camere și cu patru etaje sau opt etaje. În general, parter cu opt etaje s-a făcut cel mai mult, dar criza de locuințe a rămas perpetuă de atunci și până acum”.

Primele ”vile”

1970 a fost anul în care s-au demarat lucrările pentru cartierul Ștrand. „A început proiectarea și construcția cartierului cu niște construcții tip vilă, parter plus două etaje, iar pentru că locul era puțin în pantă s-au făcut garaje. Pe casa scării un apartament era cu două camere, iar celelalte – cu trei camere. Atunci se construia în sistem constructiv clasic, adică construcții de cărămidă și asta necesita oameni de specialitate, zidari buni. La scurt timp, după realizarea acestor case, a trebuit să trecem iarăși la un sistem-tip. Dar de data aceasta am făcut noi un sistem-tip, am proiectat o clădire cu o relație mai plăcută între camere, cu totul decomandat, aveam bucătărie în comunicare cu camera de zi, plus niște suprafețe mai mari la balcoane”.

Prin construirea acestora s-a rezolvat o parte din cererile pentru locuințe, dar foarte puține, pentru că mereu a existat o presiune că nu sunt suficiente. Tocmai de aceea proiectele-tip erau cel mai adesea folosite. „În Ștrand aproape toată suprafața a fost acoperită cu acest tip de blocuri, pentru că erau foarte convenabile. Ștrandul a fost puțin diferit datorită caselor realizate la început”, povestește arhitectul.

Hipodromul, cel mai dezvoltat cartier

În Hipodrom sunt doar construcții-tip, pentru că blocurile unice se făceau de obicei pe artere mari, iar așa s-a născut Mihai Viteazu. „Pentru realizarea blocurilor de pe Mihai Viteazu au fost două proiecte. Unul dintre ele prevedea ca blocurile să fie astfel construite încât să permită soarelui să intre prin blocuri și să lumineze bine, iar condiția era să apară și un brâu cu spații comerciale. Acestea trebuiau să fie la parter și închideau incintele dintre blocuri. Asta nu s-a mai făcut și nu e un lucru prea bun. Un bulevard trebuie să fie cu spații comerciale și pe o parte și pe cealaltă”, spune arhitectul Voiciulescu.

În 1972 s-a definitivat Hipodrom I, acesta fiind cartierul care s-a dezvoltat cel mai mult până în ‘89. Pentru Hipodrom I s-a lucrat cu arhitecții din Brașov, iar Hipodrom II și III au fost făcute de sibieni. Ultimul cartier care s-a construit a fost Valea Aurie, amplasat aproape de Dumbravă și într-o zonă cât mai relaxată și plăcută.