Actorul Florin Coșuleț: „Totul e o loterie, iar tu trebuie să înveți să te asculți foarte bine”

Din ‘98 la Sibiu și din 2000 la Teatrul Național „Radu Stanca”, Florin Coșuleț este unul dintre cei mai apreciați actori sibieni. Polivalența este, probabil lucrul care îl descrie cel mai bine pe actorul Florin Coșuleț. Fie că e dramă sau comedie, acesta își joacă fiecare rol cu măiestrie.

L-am întâlnit la Biblioteca Astra în timp ce pregătea ultimele lucruri pentru un spectacol, iar mai bine de jumătate de oră am putut să-l „descos” pe omul și actorul Florin Coșuleț.

Drumul său spre actorie a fost unul firesc, spune actorul care a renunțat la doi ani de Drept pentru a porni pe un alt drum. O prietenă l-a înscris la Școala Populară de Artă din Cristian și de acolo a început totul. Își amintește că trebuia să le spună părinților că renunță la Facultatea de Drept pentru a se dedica actoriei, iar acela a fost un moment destul de dificil.

„Lucrurile s-au întâmplat foarte firesc, în general, lumea așteaptă să vii cu povești spectaculoase, dar lucrurile sunt extrem de simple și firești uneori. Vin foarte firesc în viața noastră, deși atunci par niște adevărate frământări, cum să le spui părinților că renunți la facultate. Eu întotdeauna le spun celor care termină liceul să facă ce-și doresc ei, chiar dacă stau acasă un an sau doi și li se spune că e timp pierdut. Pierd într-adevăr, dar câștigă pentru o viață. Eu nu mă duc la serviciu acum și asta trebuie să simtă și ei”, povestește Florin Coșuleț.

„Aparent, plăcerile tale sunt niște piste false”

 Pentru Florin Coșuleț actoria e un fel de a fi, dar știe că de multe ori ne lăsăm influențați de părerea celorlalți, tocmai pentru că nu știm să ne ascultăm foarte bine. „Ce spun ceilalți cântărește foarte mult, iar de multe ori, plăcerile tale sunt, de fapt, niște piste false. Poți să crezi că vrei să te faci actor cu orice preț, iar unii se zbat și încearcă de zeci de ori și e de apreciat tenacitatea lor, dar la un moment dat se trezesc pe o pistă falsă și se chinuie toată viața lor crezând că acela este lucrul care li se potrivește. Dar, de fapt, e o loterie, trebuie să înveți să te asculți foarte bine. Cu toate că eu fac cu mare plăcere ceea ce fac, încă nu știu dacă ceea ce fac e perfect, dacă e lucrul pe care îl fac cel mai bine din lumea asta”, spune actorul.

A reușit să se cunoască de-a lungul timpului, iar profesia de actor l-a ajutat foarte mult prin prisma a ceea ce descoperă de fiecare dată în personajele pe care le întruchipează.

„Rolurile sunt o chestie de înțelegere, uneori cu mintea, uneori instinctiv, iar alteori te ajută sau nu experiența ta de viață. În funcție de datele personajului tău lucrurile sunt mai facile, iar alteori e mai complicat, dar finalitatea e foarte importantă. Cât de mult îți face plăcere să te întâlnești cu personajul tău într-o seară, să arăți ceea ce ai înțeles și cum poți să iei tot destinul personajului și să-l îmbraci, iar asta să genereze în tine un anumit comportament care nu e foarte diferit de al tău. Când o informație nu e compatibilă cu felul tău de a fi, apare un conflict, e o neînțelegere asupra viziunii tale despre viață și ceea ce îți propune caracterul sau destinul personajului. E vorba de cât înțelegi și cât reușești să-i faci pe ceilalți să înțeleagă. E un proces simplu, dar e greu să înțelegi faptul că e simplu”.

„Noi, actorii suntem puțin mai oameni decât oamenii”

 La fel ca toți oamenii, și actorii au zile mai proaste, zile în care nu se simt în largul lor. „Cred că noi, actorii suntem puțin mai oameni decât oamenii, tocmai pentru că toată ziua studiem suferința și bucuria umană, o desfacem în amănunt și atunci înțelegem mult mai bine și sensibilitățile sunt mai mari. Se deschide o paletă foarte mare de înțelesuri care vin peste tine, dar seara spectacolului, contrar așteptărilor, e o binecuvântare pentru tine oricât de rău te-ai fi simțit peste zi. Pentru cel puțin două ore reușești să evadezi din starea ta. E greu până ajungi, dar apoi nu mai ai cale de întors”.

Ce mă împlinește? Grea întrebare...

Câteva secunde și-a luat răgaz, apoi mi-a spus simplu „lucrurile mărunte”. „Mă împlinește o seară frumoasă, momentele petrecute cu fetițele mele, îmi place să stau cu prietenii deși nu am foarte mulți și iubesc plimbările în natură. Lucruri simple, normale, curate, astea mă fac fericit. Încerc să-mi curăț cât mai mult viața, deși nu reușesc tot timpul și mă bag mai rău în noroi. E tentația asta de a povesti, de a bârfi și așa de mult încerc să curăț cât mai mult din mine”.

Își dorește să fie cât mai discret, pentru că știe că dacă te afișezi des, devii vulnerabil, iar ceilalți încearcă să profite de asta.

„Mă simt bine atunci când reușesc să fiu cât mai discret în viața de zi cu zi. Să pun la bătaie doar atât cât e nevoie, să nu fiu mai mult decât e nevoie, pentru că e plină lumea de cei care dau pe afară, dar în sensul prost al cuvântului. Nu reușesc întotdeauna, dar încerc. Vreau să fiu folositor acolo unde trebuie, să fac ceva, dar nu mai mult decât trebuie. Nu am nevoie de virtuți, nu vreau premii, m-aș bucura mai mult dacă aș lua un premiu pentru mama mea, nu pentru mine. Probabil pe la 20-25 de ani, un premiu m-ar fi împlinit, dar acum e prea importantă meseria mea pentru a mă mai putea stimula un premiu. E vorba de maturitate”, povestește actorul.

Spune că nu vrea să plece în altă parte, iar în lumea filmului nu vrea să intre. „Când joci și simți că lumea te iubește nu vrei să pleci în altă parte. Iar eu simt că lumea de aici mă iubește. M-am dedicat și am o relație cinstită cu sibienii, iar finalitatea cu publicul mi-a oferit destule satisfacții pentru a rămâne aici. Toate aceste căutări, repetiții, nevoia de a face această meserie m-au ținut aici și mi-au oferi tot timpul ceva bun”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).