Jacob, fratele mai mic al lui Benjamin, și-a deschis restaurant. Nu-i chiar rău

De la Big Mama, la Super Mama, la Benjamin Steakhouse și, acum, la Jacob. Un scurt traseu al lanțului de restaurante sibiene în creștere, restaurante cu același proprietar. Ultimul deschis – Jacob Grillhouse – pariază pe un loc mai puțin convențional: ieșirea din Sibiu. Mai precis, aproape de intrarea la Zoo și peste drum de Hotel Hilton. Când am ajuns noi la ”grătarul lui Jacob”, numărul ospătarilor – patru – îl depășea pe cel al clienților – doi. Iar după ce noi am egalat scorul, două domnișoare l-au răsturnat în favoarea clienților. Prima impresie – în afara faptului că nu e deloc înghesuială – e de ”acasă”. Căci în ciuda faptului că e ”open space”, fără separeuri, noua construcție în care a fost amenajat restaurantul are majoritatea pereților de sticlă. Deci multă lumină naturală extrem de plăcută. O mică terasă a fost amenajată și în partea din spate, înspre pădure - unde au fost defrișate bălăriile, semne bune pentru relaxante seri de vară (poate ar fi totuși o idee bună să renunțe la boxele ce inundă sonor – deși muzica e bună - și proximitatea exterioară a restaurantului).

Meniul e potrivit la consistență. La preț, este în zona peste medie: supele pornesc de la 12 lei, burgerii ”împrumutați” de la Benjamin Steakhouse – de la 24 de lei, iar salată sub 24 de lei nu găsești. Găsești în meniu, printre altele, paste, pește (somon, biban și doradă), aperitive de genul foie gras sau carpaccio de vită, de altfel vita fiind principala carne pentru preparatele pregătite pentru ”cuptorul josper cu cărbuni”: T-bine, coaste, antricoate sau mușchi. Băuturile sunt, de asemenea, alese cât se poate de atrăgător.

Noi am ales o supă cremă de morcov, o porție de penne carbonara și un osso buco (nu vine cu mămăligă, așa că am cerut alături niște asparagus). Preparatele (în porții care nu excelează la capitolul cantitate) au venit într-un timp extrem de decent. Adică repede, dar și la temperatura potrivită. Supa cremă – pe lângă aranjamentul care punea automat în funcțiune papilele gustative – a fost de-a dreptul delicioase. Pastele – nu că ar fi neapărat mare filosofie într-un asemenea preparat, dar prin Sibiu dai adesea de restaurante care nu pun mare atenție la detalii mărunte – au fost de asemenea cât se poate de gustoase. La osso buco, însă, ne-am cam rezerva în a lăuda. Carnea a rămas cam uscată, iar gremolata (care, după unii, ar da tot gustul eram cam timid prezentă prin farfurie). Nu a fost de respins preparatul, dar nici de primă mână. Am avut la desert și o tartă de ciocolată pe blat de alune și cu ceva sos de vanilie alături. Bun, dar nu de genul deserturilor de la Bonfire, de exemplu. Nota adusă într-o cutiuță de lemn aduna în total 95 de lei: 8 pentru apa minerală de trei sferturi de litru, 12 lei pentru supa cremă, 18 – pentru paste, 32 – pentru osso buco, alți 11 lei pentru sparanghelul de alături și 14 lei pentru desertul botezat ”chocolate extreme”.

Moise prin deșert

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului