Fotografie de epocă

Arhitectura și urbanismul ilustrează aproape complet fiecare epocă parcursă de o societate umană – atât la nivel de comunitate locală, cât și la nivel regional și național. Fenomenul este deosebit de complex, integrând tehnologia / utilizarea resurselor proprii și importate / restructurarea moștenirii / dezvoltarea culturală și moda momentului / elemente de marketing imobiliar / antropologia proiectării, cu un adevărat star-sistem / antropologia locuitului, cu tot arsenalul de migrații și recompuneri ale comunității...

De aceea, imaginea urbanistică, incluzând detaliile de arhitecturi, peisaje, circulație, este de fapt un PROCES. Acesta este „progresiv” dacă societatea, națiunea, sunt vii, sau poate deveni „regresiv”, dacă suportul uman tinde către dezagregare și incoerență! În această idee ne putem întreba – ce ne spune procesul urbanistic din țara noastră, cel de după 1990, asupra momentului social-cultural??

- Sunt insulele de post-modernism din marile orașe românești o păcăleală? (dacă privim pe termen lung...)

- Este dezvoltarea extensivă a localităților un progres? ( deversarea organismului construit pe teritoriul agricol adiacent...)

- Ar fi neglijarea generală a spațiilor verzi, oglinzilor și cursurilor de apă, plantațiilor intensive, zonelor de grădini pentru hrana proaspătă a orășenilor, un simptom al incompetenței administrațiilor românești?

- Este abandonarea zonei rurale un semn de boală sistemică a societății românești post-ceaușiste? Se știe că în ultimele decenii la noi s-a manifestat o scădere accentuată a populației din toate localitățile, paralel cu creșterea ei doar în câteva mari orașe...

Omul simplu chiar zice: „atâta i-o dus capu’!” Dar și asta implică deja o viziune voluntaristă – ca și când întreg procesul urban este complet condus/stăpânit de către factorii locali de decizie. Ori, se pare că există forțe sociale mai mari decât administrația vremelnică a unei așezări – există „oameni simpli” care participă inerent la acest proces, de multe ori acționând înafara regulamentelor, ca să nu mai vorbim despre determinantele economice supra-statale (crize de sistem, de resurse, de forță umană ) ce modelează dramatic răspunsul investițional…

Așadar, rezultatul presiunilor societale asupra caracteristicilor epocii – materializate în construcții, instalații, transporturi – este direct și onest. De-aceea arhitectura și urbanismul au rămas mereu o oglindă culturală durabilă, marcată în forme și specific local.

Dar, cât ne-a „dus capul” pe noi în gestionarea teritoriului, cu toată moștenirea lui construită? Iată, în câteva exemple:

- Cartiere de vile și alte construcții, diseminate nesustenabil în peisaj, la mulți km. de orașe…

- Cartiere cu „blocuri” de o densitate sinistră, rar atinsă în epocile dictatoriale anterioare ! Multe în localitățile urbane a căror populație a scăzut după 1990…

- Eliminarea progresivă a zonelor verzi intravilane existente, deși nu s-au realizat aproape în nici un oraș românesc parcuri și grădini botanice noi.

- Lipsa patentă de cooperare și integrare a localităților în sisteme administrative și economice (rețele de așezări).

- Abandonarea spre dispariție a mii de monumente de arhitectură și a mii de mărturii ajunse de veacuri până la noi, ca patrimoniu construit, mobil și imobil.

Și toate acestea în condițiile în care specialiștii cunoșteau experiența/greșelile țărilor mai avansate, iar administratorii le-au putut vedea la fața locului și analiza în sute de seminarii internaționale…

Dacă e să plantăm (cu discreție!) în peisajul neconstruit nuclee de așezări noi – de ce să nu o facem prin proiecte AVANSATE TEHNOLOGIC ȘI CULTURAL? Avansul tehnologic se referă la construcții fără consum de utilități din sistemele/rețelele naționale, la epurarea și tratarea locală a deșeurilor, la anvelope inteligente ale clădirilor etc…

Iar avansul cultural înseamnă, paradoxal, valorificarea experienței tradiționale, a „Spiritului Locului”, a identității și etnicității noastre, tocmai pentru a reinstaura dialogul fertil cu teritoriul, cu tradiția, cu soluțiile comunitare îndelung verificate!

Pentru că nu ne mai putem permite să pierdem timpul – este timpul vieții noastre, al fiecăruia în parte și al comunității în care ne-am format.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de arh. Dorin Boilă