Spiritul comunității – spiritul teritoriului

În mod firesc, între aceste două componente ale culturii relației omului cu LOCUL se instalează o complexă interdependență. După cum timpul adăugat/segregat în devenirea acestei relații dă savoare-unicitate-coerență, deci IDENTITATE, unui asemenea spațiu gestionat social !

În mișcarea frenetică a maselor de oameni aparținând astăzi societăților civilizate, fie din determinații economice, fie în scopuri de loisir-turism, stabilitatea tradițională a Spiritului Locului pare tot mai amenințată.

Dacă principala atracție pentru turismul cultural este tocmai specificul unor spații urbane sau rurale, atracția de sorginte economică a pieței respective poate influența negativ identitatea comunității – prin „internaționalizarea” comercială, a spațiului de muncă, a rezolvărilor urbanistice și de infrastructură, evident prin standardizarea materialelor și a signalecticii afișate în spațiile publice! Este una dintre urmările nefaste ale „globalizării”...

Conform unor date specifice țărilor aflate la periferiile politice-economice rezultate din al doilea război mondial, state cum sunt și cele din Europa de Est suportă aceste noi presiuni cu și mai mare dificultate:

 Comunitățile lor tradiționale au fost puternic marcate de „regulile” colonizării comuniste rusești, și de fapt au fost dezagregate tocmai resorturile coerenței lor multiseculare – evident în scopul unei aserviri cât mai cuprinzătoare...

 După așa-zisa decomunizare (făcută cam tot de găștile neo-comuniste, regrupate...), comunitățile urbane și rurale din aceste țări au cunoscut o nouă dispersare, de astă-dată la nivelul geografiei continentale și chiar intercontinentale ! România este, la acest capitol, campioană absolută ca număr de emigrați din total populație activă, plus contingentele consistente din așa-zisa populație defavorizată, pururea neadaptată-neintegrată comunitar, care s-a grăbit să ocupe locuri „călduțe” la cerșit în metropolele tradiționale ale Apusului... Culmea – o agenție atât de ciulită cum e „barnevernet” din Norvegia nu a sesizat nici până azi starea copiilor acestei etnii asiatice, ajunse la cerșit inclusiv în orășelele din țara fiordurilor!

 O a treia lovitură o primește spiritul comunitar est-european prin tot mai accentuata ideologizare a societății – pornind de la extremismele secolului XX și până la cele mai subtile din ultimele decenii, și care, toate, duc la atomizarea comunității! Vedem foarte bine, chiar în zonele unde locuim fiecare, cum s-a ajuns la fragmentarea parohiei, a vecinătății tradiționale, pentru că ideologia este otrava spiritului solidar.

Putem urmări câțiva factori ce aduc asemenea schimbări, pornind de la implantări în spațiul public, modificări de regulamente urbane, până la schimbări de viață cotidiană și chiar schimbări de mentalități de locuire/utilizare a spațiului comunitar:

 Locuire în blocuri + Comerț tip mall = Formula dezastrului urbanistic

Această găselniță, forjată din inestimabila gândire ultra-stângistă a proiectanților și politicienilor occidentali, plus ideologia fascizantă a „șefilor” comuniști din estul rusofil, constituie o marcă a tuturor mahalalelor urbane, de la coasta de vest americană a Pacificului, până la coasta de est rusească a aceluiași... De au ajuns unii să și remarce „congruența extremelor” !! Dacă ar fi vrut cineva - cel mai prost intenționat posibil -  să modifice spiritul comunitar tradițional în orașele emisferei de nord, exact așa trebuia să facă !!

 După 1990, putem remarca, în toate țările est-europene, un adevărat reviriment al construcțiilor de locuințe colective la marginile orașelor, iar unde nu s-a putut să se facă „bloc”, s-a procedat la ocuparea câmpurilor, dealurilor, fostelor grădini și livezi peri-urbane, cu cartiere de vile... Și în cartierele tradiționale de vile din orașe, au început să se amplaseze blocuri, prin grădinile acestora...

 În aceeași perioadă s-a dezvoltat fenomenul locuințelor anti-contextuale („palate țigănești”, „vile de neamuri proaste”, etc), care duc și ele cu succes la destructurarea spațiului coerent, crescut organic, atât în mediul urban, cât și în cel rural ! Este un „război invers” = distrugere prin construire deșănțată...

 Autoritățile încearcă să stăpânească fenomenul, dar procesul este foarte complicat, deoarece se instituie prevederi foarte stricte, prin Regulamentele urbanistice, care coexistă cu o libertate prost asumată de către „cumpărătorii de meserie” ai terenurilor încă nesistematizate, fapt care duce la negocieri între proprietari, dincolo de interesele comunitare !

Ca întotdeauna, o privire limpede asupra fenomenului, cel puțin în condițiile țării noastre, vine dinafară – este concluzia jurnalistului și politologului american Robert D. Kaplan, care studiază de zeci de ani, pe teren și în arhive, fenomenul românesc. El spune simplu și clar:

„Adevărata modernizare a României – echivalentă cu eliberarea – se va face doar prin întoarcerea la Tradiții!”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).