Picaso cu un ”s”. Poate cele mai bune coaste din oraș

Eu, dacă aș face un șnițel, ar fi cel mai bun din țară. Asta zicea timp de vreo șase luni, pe prima pagină într-un ziar de sport, chef Florin Dumitrescu. De aici am dedus că omul e foarte pregătit și pe orice pune mâna, neapărat iese aur curat. Adică sarmale, chiftele, ciorbă de burtă sau mousse de ciocolată cu trifoi. Orice.

Într-o vreme, l-am suspectat pe Bogdan Roman, sibianul care a participat la prima ediție, dacă nu mă înșel, a emisiunii Master Chef, de același lucru. Că se crede chef în toate, expert în orice. I-am încercat diverse sortimente de pizza, pe când funcționa ”Vicini” în Șelimbăr. (S-ar putea să funcționeze și acum), dar nu m-au dat pe spate cu nimic. Dimpotrivă. Mi s-a părut că încearcă ceva ce n-ar trebui încercat niciodată. Să deturnezi întregul înțeles al pizzei și să-l bagi pe o nișă. A celor care ar mânca și spanac cu dulceață și ardei iuți. În sfârșit…

Am intrat săptămâna trecută în pub-ul Picaso, de pe strada Justiției. Ajuns la locul faptei, am înțeles că proprietari sunt soții Roman. Bun. Cu un nod în gât că va trebui să-mi zic părerea sinceră despre preparatele unui om foarte fain, am cerut o porție de coaste de porc, sau ”sticky ribs” și ”sicky wings” sau aripioare și pulpe de pui.

Localul nu mă atrage cu nimic. E la demisolul unei case, loc ce-a adăpostit și o clătitărie, vreme de câțiva ani. Înăuntru e întuneric, mobilat cumsecade, dar nu ar fi o destinație pentru un flămând. Afară, pe terasă, e mai OK. Meniul nu e deloc generos. Pe lângă cele două preparate încercate de noi mai sunt ceva salate și un mic dejun. Atât. Pentru mine, asta a fost un semn bun. Omul ”bun la toate” s-a limitat doar la ceva pe care se va concentra puternic. Și așa a fost.

Am comandat Sticky Wings şi am înţeles, după ce le-am primit, care-i faza cu sticky-ul. Scăldate într-un sos dulceag, ţi se lipesc de degete. Ceea ce nu-i un lucru rău, desigur. Platoul a fost completat cu o porţie de cartofi wedges (alternativa era cartofi pai, adică insipid). Wedges sunt buni, gustoşi şi aromaţi. Iar aripioarele, fragede, fructate, aşa cum sigur nu le-aş fi nimerit acasă. Nu mai ţin minte câte aripioare erau pe platou, pentru că le-am mâncat în timp-record. Mi s-a părut că depistez un accent de scorţişoară, dar ospătarul mi-a infirmat teoria. Nu părea, însă, deloc stăpân pe subiect şi s-a oferit să cheme bucătarul pentru explicaţii. Am refuzat oferta, mi s-a părut chiar prea de tot. Dar poate s-a documentat între timp, aşa că vă recomand să-l mai întrebaţi o dată, aşa, de farmecul verificării.

Apocalipsa cerului gurii a venit însă la costițele de porc. Cred că au fost migălite, mângâiate, îmbăiate, înmiresmate cel puțin o jumătate de zi. Delicat de crocante pe margini și moi, dulci și fragede în interior costițele te îndeamnă să mai ceri o porți. Și o poți face liniștit, pentru că nu costă decât 24,5 lei și au jumătate de kilogram, cu tot cu cartofi. La costițe am atașat o porție de cartofi pai și rău am făcut. În schimb, sosul barbecue a fost făcut parcă de gospodină ce s-a pregătit un week-end întreg pentru grătarul ce va să vină. Clar făcut în bucătărie se simte de la o poștă diferența față de un produs comercial. Simți omul.

Picaso poate deveni genul acela de loc departe de orice vad comercial, pe care-l cauţi doar când ai poftă de costiţe sau de aripioare din alea de care ţi se lipesc degetele şi, în loc să cauţi şerveţelul, te apuci să le lingi.

Am plătit pentru cele două porții de carne și cartofi, plus două sticle de apă 54 de lei. Merită.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Turnul Sfatului