Haos e un cuvânt blând

”Vino repede, hai pe Valea Mare, că era să lovesc ursul cu mașina, așa repede mi-a sărit față… dragul de el, acum e printr-o curte”, este apelul telefonic în urma căruia am ajuns la casele pe al căror acoperiș a umblat ursul. Am ajuns odată cu ”autoritățile”. Autorități venite cu girofaruri, cu sirene, cu agitație. Multă, multă agitație. Multe strigăte, coordonate de un șef care nu prea părea că știe ce vrea să facă decât să urle și el în timp ce alerga să vadă mai întâi unde e ursul.

Apoi, a apărut ursul pe acoperișurile caselor. Moment în care ”trage, bă, trage!” a fost urmat de replica ”păi, n-am tranchilizant!”. Se întâmpla la 8 și 14 minute, deci la aproape trei ore de la primul apel la 112 care semnala prezența ursului pe străzile din oraș. Se întâmpla la una din echipele care căutau de mult timp deja ursul. Pentru mine, e un indiciu foarte clar că la acea oră ”autoritățile” nu mai avea nicio dorință de a tranchiliza animalul, ci doar a-l lichida.

Bine, la un moment dat mai striga cineva ”păi, adu tranchilizantul”, iar replica ”n-am decât armă de vânătoare” a venit pe loc, dar ideea e alta: cei care formau unitățile de intervenție urlau pentru că habar nu aveau ce trebuie să facă. Bașca, o parte dintre polițiști și jandarmi au început să și filmeze ursul mergând pe acoperiș. O acțiune, cred eu, mult mai utilă decât cea a altor ”autorități” care au început să urle, să fluiere și să țipe la urs, cu scopul – probabil – de a-l face să coboare. Unde și de ce? Sunt sigur că la această întrebare urlătorii nu aveau un răspuns la acel moment.

Apoi, al doilea indiciu că ”autoritățile” nu au știut, în afară de a urla, decât să ucidă este faptul că au solicitat intervenția vânătorilor. Adică a celor care plătesc pentru a ucide animale sălbatice. De unde să știe un vânător ce doză de tranchilizant să folosească? Și, apoi, voi câți vânători cu puști cu tranchilizante știți?

Bun, au urlat, au împușcat. Dar să mai și mintă? Că au vrut să îl tranchilizeze, că nu s-a putut, că câr-mâr. Declarații anemice, fără urmă de autoritate, atitudine pe care ar trebui să o manifeste, căci de aceea joacă acest rol. ”Da, am considerat că nu avem cum să capturăm animalul și am decis împușcarea lui. Siguranța cetățeanului este primul lucru pe care noi îl avem în vedere”, era cea mai bună replică a prefectului sau a șefului Poliției sau a celui de la Inspectoratul pentru situații de urgență (dar care, nefiind de față, măcar nu poate fi acuzat de minciună. De altfel, în treacăt fie vorba, pe umerii poliției a fost lăsată toată această acțiune).

Concluzia este clară: autoritățile sibiene au dat dovadă de incompetență, lipsă de coordonare și de transparență. Și vorbim de cazul unui urs care a traversat orașul fără să atace pe nimeni nici pe Milea, nici prin Piața Mare, nici pe la Liceul de Artă, nici pe strada Lungă, nici nicăieri. Apar tot mai multe imagini în care ursul se plimbă liniștit prin tot orașul.

Primul efect: lehamite. Neîncredere în capacitatea de intervenție a celor pregătiți să facă acest lucru. Am mai avut cazul tigrului evadat de la Zoo care tot prin împușcare a fost ”rezolvat”. Al doilea efect: rușinea. Presa din toată țara a preluat știrea, aceasta începe să se rostogolească și în presa străină. Modul în care sunt redate evenimentele nu e deloc favorabil Sibiului.

Rușinea mai poate fi spălată doar prin reacții sincere și după o anchetă cât se poate de transparentă. Astfel încât să reiasă că măcar vor să învețe ceva cei responsabili de ”protecția cetățeanului”. Căci – din ceea ce am văzut în această dimineață - în cazul unei reale situații de urgență, haosul este cel care va domina acest oraș.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro