Destin

Aproape în fiecare dimineață îl văd. Într-un scaun de infirm, pendulează de la semaforul de pe strada Malului la intersecția cu Neculce. Zâmbetul amar de pe fața lui îmi produce o puternică emoție. Omul nu are picioare. Viața lui e închisă ca într-un țarc. Nu cere nimic niciodată. E bine făcut, chiar musculos de la brâu în sus, dar mă repet... acest zâmbet trădează o mare nenorocire apărută asupra lui odinioară. Fața lui, deloc urâtă e brăzdată de ridurile unei bătrâneți timpurii. Omul mă cunoaște. Întotdeauna când îl văd pe trotuar, deschid geamul şi îi dau ceva. Îmi zâmbește recunoscător, iar pentru mine zâmbetul lui mă face să îmi încep ziua fericit. Sunt tare tare impresionat. Tineri ca el se distrează, merg în cluburi... universul lui rămâne limitat în acel nenorocit de scaun.

Într-o dimineață mohorâtă îl zăresc din nou la semafor. Mă pregătesc să-i dau ceva, când deodată în fața mea un bărbat cu un BMW îi aruncă ostentativ 50 de lei strigându-i: ”I-ai aurolacule!” Am simțit că cerul se prăbuşeşte pe mine. Mă pregăteam să-i dau o lecție bestiei din fața mea , când.. .băiatul ridică banii de jos şi îi spune: ”Cred că tu ai mai multă nevoie de ei, ca să îți cumperi un cod al bunelor maniere”.

Nu știu dacă nesimțitul a înțeles ceva, dar știu că ziua mi-a fost umbrită de acest incident nefericit.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Ole Baltes