Ce va fi mâine?

O întrebare istorică : deschide America o nouă eră în politică? Va fi America alta sub președinția lui Donald Trump? Și dacă da, i s-ar putea întrevedea noile contururi? Și dacă da, cu ce posibile rezultate?

Din noiembrie trăim un spasm apăsător, noi, Europa, cum și restul lumii aflată postbelic sub influența Americii, deoarece ni s-a anunțat o schimbare de fond, o nouă față, o nouă orientare în plan intern și cel al relațiilor internaționale, care va începe cu cea de a doua zi a mandatului noului președinte, fără însă a ne fi furnizat fie și numai informativ date relevante din care să putem desprinde conturul viitorului.

Astfel, la un moment dat – în campanie - s-a spus că îndată, America se va retrage din aranjamentul actual de colaborare cu zona Pacificului la a cărui alcătuire și consolidare s-a muncit în ultimii 8 ani ; că se vor schimba parametri raporturilor cu Rusia lui Putin în sensul instaurării unui climat de colaborare în locul confruntării ; că va schimba coordonatele colaborării cu China ; că se va modifica radical atitudinea față de Iran ca și față de Israel și palestinieni ; că, mai aproape de noi, probabil se va umbla la NATO de vreme ce l-a etichetat o structură învechită cum și la o altă relație cu Europa de vreme ce elogiază Brexit-ul și își exprimă credința că și alte state îi va urma exemplul. Ca să nu mai punem la socoteală tendința de retracție internă, un fel de doctrină izolaționistă în temeiul căreia a promis americanilor o nouă Americă.

Ce vor fi însemnând oare toate acestea? De ar fi să luăm în seamă fie și numai unul dintre obiectivele enunțate și ni se face părul măciucă. Și toate acestea într-un moment, într-o conjunctură în care Rusia la rândul ei, dar nu numai ea, lansează doctrina unei noi ordini mondiale. Adică, ceva asemănător cu ceea ce prefigura Rusia și Germania înainte și după primul război mondial : o reașezare a sferelor de influență la nivel planetar. Cum se știe, după ultima conflagrație, Rusia a pus din nou la grea încercare pacea mondială în tentativa de a limita zonele de influență americană și a-și extinde propria zonă de influență. Am putea spune că armele de distrugere în masă au parat izbucnirea unui nou incendiu infernal. La ce ne putem aștepta în viitor?

Sigur, nu se pot avansa decât ipoteze. Dacă americanii, apăsați de sarcina menținerii zonei lor de influență postbelică preluată în bună măsură după destrămarea imperiilor coloniale vor înțelege să se replieze spre a-și limita enormele cheltuieli și a-și consolida potențialul intern, calea spre o nouă ordine va fi relativ întredeschisă în special pe flancul est asiatic-pacific unde lucrează China cât și pe flancurile sud asiatic și cel al orientului apropiat și mijlociu unde lucrează Rusia. De reluarea influenței acesteia n-ar fi la adăpost nici o parte a Europei, cu deosebire partea ei răsăriteană. Ipoteză în care, valorile pentru care omenirea post belică s-a luptat cu dârzenie în cadrul ONU : libertate, independență, identitate, prosperitate, pot fi puse la grea încercare. Dacă însă americanii nu vor da înapoi, vor continua colaborarea cu țările și popoarele care-și reclamă vocația la libertate și independență câștigate post belic, eventual cu redistribuirea suportării sarcinilor menținerii păcii astfel cum au enunțat ideea, odată cu încercarea, pe temei de solidaritate, de a instaura pacea acolo unde este război, a o consolida acolo unde este fragilă, a o apăra acolo unde este amenințată.

Ar fi colosal ca toate acestea să se tranșeze prin înțelegere și colaborare cu Rusia, cu China, cu atâția alții, astfel cum pare să spere Donald Trump. Numai că semne de întrebare se ridică la orizont. S-ar putea ca interesele să fie mult mai puternice, mai apăsate pe fond, decât puterea aparențelor de suprafață unde joacă declarațiile și angajamentele. O fi mulțumit dl.Trump de ingerința rușilor în alegerile americane, numai că dacă aceștia au cutezat și le-au perforat structurile informaționale la ei acasă, la ce să ne așteptăm ca cutezanță, performanță și perfidie la nivel planetar în scopul cuceririi propriilor interese? Cam la fel cu China și alții.

Relațiile, raporturile mondiale, pe cât de complicate pe atât de dure, reclamă știință politică, dibăcie. Donald Trump este mai degrabă om de afaceri decât politician. Este greu de crezut că într-o lume în care America joacă – cel puțin până la ora actuală – rolul primordial, politica poate fi gestionată precum o mare afacere. S-a spus da, dar deși regim politic prezidențial, Congresul SUA, unde sunt veritabili politicieni, are la rândul său un rol hotărâtor în trasarea pe harta lumii a politicii americane, în ideea îmbinării pe cât posibil armonioase a intereselor proprii cu interesele partenerilor tradiționali în gestionarea păcii și doritei prosperități.

Nu putem decât să așteptăm cu încordare și interes cum vor evolua lucrurile.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi