Ciudații și frustrații

Acum vreo 10 zile am publicat în ziar o mică știrucă despre ultima ispravă a sportivilor de la clubul Puma. 32 de medalii la naționalele de taekwon-do, locul I în clasamentul general pentru clubul sibian. O știrucă poate neimportantă în contextul general dar foarte relevantă în contextul sportiv local, în care, pe lângă succesele sau insuccesele clubului de baschet, cam bate vântul și arareori se petrece ceva notabil. N-ai fi zis că ar stârni cine știe ce patimi.

Primul comentariu: „un sport ciudat practicat de ciudați”. Imediat, „e la fel ca în arta picturii, există și frustrați netalentați care-au inventat Pictura Naivă Abstractă, cam așa e și sportul ăsta”.

De ce?

Explicați-mi și mie motivul pentru care cineva ar interacționa în modul acesta? De ce ai cataloga niște copii ce tocmai ți-au fost prezentați ca exemplari, 32 de medalii la un campionat național, ciudați și frustrați? Există triliarde de discuții pe marginea libertății de exprimare pe internet. Dacă e spațiu public, nu e spațiu public, dacă trebuie reglementat într-un fel sau lăsat la fel de liber. După al n-șpelea episod de acest gen sunt foarte tentat să spun că nu. Trebuie să apară niște limite mai largi decât decizia internă a fiecărei publicații de a cenzura/modera/șterge sau edita comentariile pe care le lasă utilizatorii. Pentru că, până la urmă, problema reală nu este faptul că cineva exprimă o asemenea opinie imberbă ci faptul că acel om chiar gândește asemenea cretinități. Anonimatul internetului i-a dat, pur și simplu, oportunitatea și locul în care să își poată împroșca propriile frustrări și ciudățenii. Iar apoi, răcorit, să ia loc la masa societății din care face parte, mântuit și curățat de păcatul gândului ce i-a trecut prin minte când neuronii luau pauza de masă. În același timp, alți oameni suferă. Părinții ai căror copii au fost făcuți ciudați și frustrați se umplu de nervi pentru că doar ei știu cât timp, efort, determinare și, de ce nu, bani au investit în copilul lor pentru a ajunge campion național. Unul dintre cele câteva sute care ajung într-un an campioni naționali la o disciplină. Din 18 milioane.

La căderea serii, când pune capul pe pernă, anonimul nostru adoarme rânjind. A pus la punct pe cineva, din nou. Părintele adoarme chinuit, plin de nervi și ciudă.

Morala e că nu e nicio morală. Dar poate cei doi din exemplele de mai sus vor citi aceste rânduri și la noapte, măcar la noapte, vor adormi și ei o dată chinuiți și plini de nervi că le-a ars unul pă internet una peste bot. Mica diferență e că eu nu mă ascund în spatele unui pseudonim.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Bogdan Brylynski

Editor
Telefon:
0722 227 297