Garajele, vecinii și primăria

Până de curând am fost chiriașul unui garaj construit în urmă cu 25 de ani în centrul Sibiului. Pentru această „oportunitate” pe care am obținut-o în secolul trecut, eu am plătit o taxă la Primăria Sibiu în valoare de aproximativ 280 de lei anual, timp de 25 de ani.

În tot acest timp, Primăria a știut că exista o construcție ilegală numită garaj, deoarece așa era trecută în decizia mea de impunere. Atât eu, cât și ceilalți proprietari de construcții ilegale am tot încercat de-a lungul timpului să intrăm în legalitate într-un fel sau altul, dar am primit răspunsuri negative în această direcție.

A venit și momentul mult așteptat, acela de reabilitare a unui cartier aflat în centrul orașului, după 40 de ani. Și, normal, demolarea tuturor construcțiilor ilegale, implicit a garajelor. Până la urmă un lucru normal, în privința căruia eu sunt de acord atâta timp cât absolut toate construcțiile de acest fel din oraș vor fi demolate, pentru că doar așa ni s-a spus: „nu mai există oameni cu pile în acest oraș, nu mai merge cum a mers până acuma”. Mă bucur foarte mult când aud aceste cuvinte, doar să fie și reale.

În toamna anului trecut am fost în audiență la doamna viceprimar Bokor, în vederea, din nou, de a închiria legal de la primărie un loc de parcare în cartierul meu. Și mi s-a promis posibilitatea închirierii de către orice locatar a unui loc de parcare pentru mașină. De curând, un prieten a făcut o cerere în scris în această privință și a primit un răspuns negativ fără o motivație. Eu ce să mai cred? Un sistem de închiriere a spațiilor de parcare există în foarte multe orașe ale țării și funcționează. Cu toții avem vecini. Se spune că soacra și vecinul nu poți să ți-i alegi. Unii suntem mai norocoși alții mai puțin. Cu unii vecini ne petrecem dimineți la cafele, cu unii sărbătorile, cu alții nu discutăm absolut nimic, nici nu știm cum îi cheamă.

Cele mai mari certuri în țara asta cu vecinii nu ies de la faptul că i-ai inundat sau ai făcut grătarul pe balcon, scandalurile ies de la locurile de parcare. Unele se soluționează la tribunal sau cu vătămări corporale. Atâta timp cât nu există soluții legale găsite de către primării cu privire la cine, câte mașini are și unde poate să le parcheze pe „tarlaua publică”, vor exista non stop discuții. Pentru că este mult mai simplu să lași adunătura să-și scoată ochii în loc să vii tu, ca autoritate publică, cu o soluție.

Am observat isteria oamenilor și răutatea românească, în aceste zile, care ne caracterizează atât de bine, la fel și plictiseala de viață a pensionarilor care parcă înfloresc atunci când se întâmplă ceva nou în cartierul lor. Critica veșnic prezentă la român atunci când vine vorba de a face ceva. Mai bine stai la geam și dai din gură sau dai telefoane pe la ziare și primărie ca să critici absolut orice lucru mărunt. Incredibil. Cartierul meu a fost construit la sfârșitul anilor 70. Acum au venit din nou mașinile mari și zgomotoase pentru reabilitare. Și tot nu e bine.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Andrei Marcovici