Plagiatul Emiliei Șercan și sursele

Ca jurnalist subiectele le capeți și de la sursele pe care, în timp, ți le clădești. Și care investesc în tine încredere. Căci, în mod evident, când primești un subiect care pune în lumină negativă pe cineva, cei care îți vând pontul și îți dau tot ceea ce pot și le ceri mai apoi, o fac pe încredere. Și au motive lor să se ascundă, altfel ar da ele lumii de știre despre ceea ce au de spus. Iar majoritatea articolelor de presă pornesc de la surse al căror nume pierdut rămâne pentru totdeauna publicului larg.

Cam așa a fost și cazul suspiciunilor de plagiat care o privesc pe jurnalista Emilia Șercan, nume recunoscut pentru semnătura atașată mai multor investigații care tocmai lumea tulbure a plagiatelor o vizează. Am respectat confidențialitatea discuțiilor avute cu domnia sa pe acest subiect, al suspiciunilor de plagiat care planează asupra lucrării de licență ce îi poartă aceeași semnătură ca și în investigații. Sunt chestiuni demne de discutat, dar – dacă nu dorește să vorbească public despre asta deocamdată – este opțiunea ei.

Subiectul suspiciunilor de plagiat pe numele Emiliei Șercan rămâne însă, asta e cert, și merită discutat în continuare. Plagiatul e plagiat, fie că e în licență, fie că e în doctorat sau cărți de antropologie ori arheologie. Chiar dacă, poate, repercusiunile unor astfel de fapte pot fi diferite de la caz la caz.

Ceea ce mi-a atras atenția mai apoi a fost modul în care a fost întors subiectul după ce a apărut pe Turnul Sfatului. Nu pe toate părțile, cum poate fi tratat orice subiect și cum oricine are libertatea să îl facă. Ci mai ales pe partea cu „auzi, da’ spune și mie cine ți-a zis?“. Este o întrebare firească, dar care acum dacă a primit răspunsul ”pe surse”, n-a fost suficient. Și a fost zgândărit inclusiv pe tema ultimelor 24 de ore în care mi-a mai fost confirmat pontul ori în care s-au adeverit anumite lucruri.

Suntem o țară de plagiatori? Suntem expresia impotenței creative a unui sistem de educațional învechit? Suntem tributari erei pre-1996, al cărei vid legislativ pe drepturile de autor se simte și în ziua de azi? Suntem o generație de licențiați care n-a făcut decât să se inspire că „așa ne-a spus profu’“, care ne-a dat o bibliografie, împărțită superior-plictisit tuturor celor care s-au înscris la ușa lui? Și cărei generații tot ceea ce i-a impus a fost modul în care, la final de lucrare, se ordonează bibliografia, cu nume înainte de prenume, virgulă între și musai ordine alfabetică? Să discutăm atunci, despre asta, să discutăm despre plagiate, indiferent de numele pe seama căruia e pus. Că e Șercan, că e Deleanu.

Sau dacă vrei să stingi subiectul acoperă-l cu ce interese pot fi în spatele lui, cu semne de întrebare asupra minutelor în care ai stat să scrii despre un astfel de subiect. Aici avem de-a face cu niște fapte certe și informații furnizate în mod clar, pe care doar cine vrea să se uite în altă parte nu le vede.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro