Școlit în Sibiu și stabilit în Ungaria, acum desenează clădirile din Piața Mică. „Aici, aproape fiecare piatră mi-e cunoscută”

În zilele noastre, tot mai mulți artiști renunță la talentul lor. Nici nu își pun bine pensula în mână că se văd obligați să facă altceva. Și totul pentru că nu poți trăi din asta. Valeriu Mețiu ne confirmă și el acest lucru. Meseria de arhitect i-a mai „retezat din penele aripilor de artist”, însă asta nu l-a făcut să nu iasă în stradă. Să-și ia scaunul, foile și culorile și să picteze. El este invitatul lunii iulie în cadrul proiectului Art Point – Orașul Artiștilor și este prezent la Sibiu încă din 17 iulie. Aici, în fiecare zi, pictează sub privirile atente ale trecătorilor din Piața Mică, în dreptul căsuțelor de lângă Turnul Sfatului. 

Valeriu Metiu are 66 de ani și s-a născut la Aciliu. A absolvit liceul la Sibiu și a urmat în paralel cursurile de desen la Școala de Arte Plastice. A „învățat” arhitectura la Cluj-Napoca și a continuat la București. A ajuns la Alba Iulia, însă în `90, după prima mineriadă, a decis să plece la Budapesta împreună cu familia lui. Acolo a fost inginer-arhitect, iar astăzi se bucură de anii pensionării pictând și desenând.

Reporter: Sunteți arhitect și pictor în același timp. Cum reușiți să le îmbinați?

Valeriu Mețiu: Nu consider că arhitectura s-ar împăca rău cu arta. Ba din contra. Unele şcoli de Arhitectură, aşa cum e şi Mincu din Bucureşti, sunt orientate puternic spre artă. De aceea, când am venit la Budapesta, la început, am fost contrariat că nu sunt „arhitect” ci „arhitect-inginer”. De altfel, în proiectarea de arhitectură există multe interacţiuni tehnice, de prezentare grafică ce se bazează pe artă.

Cum v-ați descoperit pasiunea pentru artă?

Ca în multe cazuri, nu eu am fost „descoperitorul” pasiunii. La început, în anii mici de şcoală eu doar desenam, alţii apreciau. Învăţătoarea a fost cea care m-a îndrumat şi încurajat, pe mine şi pe părinţi. Şi aşa am ajuns la Sibiu, la o şcoală de arte. Ei, acolo chiar că a devenit pasiune, m-am descoperit pe mine însumi, şi am început să mă visez artist.

Vă considerați artist?

Nu mă consider artist în adevăratul sens al cuvântului. Meseria de arhitect a mai retezat din penele aripilor de artist. Oricum ar fi, tot n-aş renunţa la acest vis formidabil. Şi nici n-aş putea. Eu sunt din fire un visător.

Se poate trăi doar din artă?

În general, sunt rare cazurile în care un artist vizual poate trăi, oriunde, din arta lui. Excepţie o fac cei câţiva care devin cunoscuţi, un nume în domeniu. Nu cred că România ar face excepţie din asta. Vorbim de artist nu de imitatori. Şi pe lângă talentul care te include în această breaslă, trebuie să ai şi veleităţi manageriale, sau, dacă ai noroc, să ai un Mecena. Altfel, eşti obligat să ai altă meserie care ţi-ar asigura un venit din care să trăieşti. Şi rămâi artist mai mult ca hobby.

Cum ați descrie ceea ce faceți dumnevoastră?

Fiind arhitect, meseria îşi pune amprenta şi pe modul în care abordez eu arta: n-am realizat niciodată artă nonfigurativă. Nu e modul meu de a gândi despre frumos: sunt atâtea manifestări naturale ale frumosului, uneori îmbogăţit de om, încât, consider că nu am destul timp pentru a mă inspira din ceea ce văd, darmite să mai fac şi „filosofie” prin artă. Aşa stând lucrurile, arta pe care eu încerc a o atinge este mai degrabă figurativă, uneori ilustrativă. De cele mai multe ori, lucrez „în situu”, am mult mai multe satisfacţii decât dacă aş lucra într-un atelier. De aceea utilizez acuarela şi grafica, două tehnici care-mi plac şi care se încadrează în stilul meu.

Să înțeleg că desenați doar ce vedeți?

Lucrez în stradă adică ceea ce văd, arhitectură, peisaj. Doar dacă timpul de afară nu mă ajută atunci cumpăr sau culeg un mănunchi de flori, le pun în vază şi ele sunt muza mea. Pictez oriunde unde am ocazia şi timpul necesar. Totuşi, iubesc anumite situri, afectivul punându-şi puternic amprenta pe ceea ce lucrez. Ori de câte ori, vin la Sibiu nu preget să realizez măcar o lucrare, acuarelă sau grafică. Aici aproape fiecare piatră mi-e cunoscută şi îmi trezeşte amintiri dragi. La fel se întâmplă cu satul meu natal, Aciliul. Doar că acolo lucrurile sunt mai complexe: bucurie şi tristeţe, dorinţa de regăsire a rădăcinilor, se amestecă atmosfera.

Ce sfat i-ați da unui tânăr care și-ar dori să devină pictor dar care, din cauza concepției potrivit căreia în România nu prea se câștigă bani din meseria asta, ajunge să ia în considerare și alte opțiuni legate de carieră?

Este dificil să îndrumi pe cineva referitor la ocupaţia de artist. Este o ocupaţie care implică câţiva factori de bază, dintre care unul foarte important este afectivul. Este ştiut că această ocupaţie nu aduce după sine satisfacţii materiale suficiente unui trai decent. De cele mai multe ori, este necesară o altă ocupaţie care ne asigură traiul de zi cu zi. În primul rând, artistul trebuie să fie în deplină cunoştinţă de sine, să-şi aprecieze singur capacităţile, talentul, cunoaşterea. În al doilea rând, să-i fie clar că în funcţie de circumstanţe şi de propriile exigenţe de la viaţă, poate sau nu să se „sacrifice” pe altarul Artei. Cunosc o sumă de artişti care trăiesc în turnul lor de fildeş al automulţumirii de sine, şi care sunt de fapt nişte cerşetori ai vieţii, ajungând la periferia societăţii. Şi în state mai culturalizate nu-s mulţi care trăiesc din artă, excepţia întăreşte regula. Şi nu-i cazul țării noastre. Orice s-ar întâmpla, este o crimă pentru un dotat cu talent să lase totul baltă şi să uite să viseze şi să creeze.

Dar totuși, mai este pictura apreciată?

Da, pictura va fi apreciată întotdeauna. Depinde de nivelul de cultură al societăţii, al amatorilor de artă. Sunt deja Galerii şi Programe care ajută artiştii să se manifeste, să „iasă în lume”, Lucru îmbucurător. Oricum, nu-i uşor să te faci cunoscut: răbdare şi perseverenţă.

Interviul a fost publicat în revista proiectului „Art-Point-Orașul Artiștilor”, care se distribuie gratuit. 

Foto: Ștefan Trihenea 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).