De la Colegiul Brukenthal la Viena și apoi în Australia: cum arată un semestru Erasmus la University of Queensland prin ochii studentei Alexia Țabra

Alexia Țabra, originară din Sibiu, este psiholog în formare și studentă în cadrul unui program internațional de master în psihologie clinică. După terminarea liceului „Samuel von Brukenthal” și obținerea licenței în psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Alexia a continuat studiile la Universitatea din Viena și în prezent se află într-un semestru de schimb la University of Queensland din Brisbane, Australia, prin programul Erasmus.

Parcursul său academic evidențiază atât perseverența, cât și deschiderea către experiențe internaționale: după două încercări nereușite de a fi admisă la master în Viena, Alexia a reușit să își urmeze visul și să obțină admiterea.

Experiența sa din Australia oferă o perspectivă asupra mediului universitar internațional, evidențiind atât facilitățile academice și culturale, cât și avantajele dezvoltării personale și profesionale prin mobilități internaționale.

În interviul acordat redacției nostre, Alexia vorbește despre provocările și beneficiile studiilor în străinătate, despre programele Erasmus și despre modul în care experiențele internaționale pot contribui la formarea profesională și personală a tinerilor. Mai mult, îi îndeamnă pe tinerii interesați de educația internațională și de programele Erasmus să-i scrie pe pagina de Instagram și-i va ajuta sau îndruma cu tot ce poate. 

Reporter: Ce te-a motivat să aplici pentru programul Erasmus în Australia?

Alexia Țabra: Australia e un loc despre care mereu auzi, dar pe care rareori îți imaginezi că vei ajunge să îl trăiești cu adevărat. Mi s-a părut un vis aproape imposibil, un loc prea departe și greu accesibil. Tocmai pentru că părea atât de „de neatins”, am simțit că această oportunitate nu trebuie ratată, mai ales că nu o ai în fiecare zi. A fost ca și cum visul meu de a studia în străinătate primea o nouă dimensiune: nu doar o altă universitate, ci și o cultură nouă, un alt continent, o lume complet diferită de tot ce cunoșteam.

Cum ai aflat de această oportunitate și cât de dificil a fost procesul de înscriere?

Am descoperit întâmplător, pe site-ul Universității din Viena, o postare dedicată parteneriatelor cu universități de peste ocean. Am aflat atunci că pot alege între SUA, Canada sau Australia. Procesul de înscriere a fost unul lung: a început încă din noiembrie 2024 cu examenul de IELTS, la care trebuia să iau minim 7 la fiecare probă (listening, speaking, writing, reading; pe o scară de la 1 la 9) pentru a putea aplica, apoi multă birocrație, două interviuri, și abia în martie 2025 am primit acceptul din partea Universității din Australia. Sunt multe lucruri de care trebuie să îți dai seama și să le rezolvi de unul singur (cazare, transport, aplicare pentru viză). Am avut noroc că, deși am plătit asigurarea de sănătate (250 de euro pentru 6 luni), Universitatea din Australia s-a ocupat de întregul proces, ceea ce a simplificat foarte mult procedurile pentru mine.

Ai avut sprijin din partea universității în alegerea destinației?

Universitatea din Viena avea o listă cu toate universitățile partenere în afara Europei (SUA, Canada, Australia, America Latină, Africa, Asia), iar alegerea era complet liberă. Nu primești asistență individuală, fiecare aplică unde dorește și urmează pașii necesari pentru înscriere. Practic, totul depinde de tine, de inițiativa și organizarea ta.

Cum diferă stilul de predare și evaluare la University of Queensland față de cel de acasă?

Stilul de predare de aici are o abordare diferită față de cea cu care eram obișnuită în România sau la Viena. Cursurile îmbină mereu teoria cu practica: după fiecare parte teoretică urmează exerciții aplicate care te ajută să vezi cum, unde și la ce se poate folosi concret ceea ce ai învățat. Profesorii ne aduc și exemple din viața lor, câteodată ne arată poze din vacanțe sau din familia lor, și astfel parcă îi cunoști mai bine, nu doar ca profesori, ci și ca oameni.

Alexia la laborator de neuroanatomie

Evaluarea, de asemenea, diferă foarte mult. Nu există examene finale pentru majoritatea cursurilor. În schimb, materia este evaluată constant: la fiecare seminar sau laborator este o evaluare scurtă la final de oră, de aproximativ 20 de minute, care testează conținutul lecției tocmai predate. În plus, se adaugă la notă și quiz-uri care se fac în clasă, la parcurgerea a câte 4–5 capitole, undeva la 3 quiz-uri pe semestru.

În afară de asta, mai trebuie predat și un proiect de semestru sau susținută o prezentare, individual sau în grup, precum și o reflecție individuală despre ce ai învățat în timpul semestrului. Per total, este mai mult de muncă și mai intens decât dacă ai avea examene la final, dar este o modalitate de a ține pasul cu materia.

Ce cursuri urmezi acolo și cum îți completează acestea formarea?

Cursurile de aici se axează foarte mult pe studiul creierului din punct de vedere anatomic și funcțional. Am un curs de neuroștiințe avansate (cu focus pe neurodegenerare, neuropatologie, neurofarmacologie, neuroimagistică), iar pe lângă acesta m-am înscris și la un curs de neuroanatomie, la care, ca student la psihologie, nu ai acces în universitățile din Europa. Ceea ce îl face atât de special este că avem acces la un laborator mare de neuroanatomie, unde lucrăm direct cu specimene umane plastifiate și facem disecții, ceea ce ne ajută să recunoaștem structurile creierului pe cadavre. Este o experiență intensă, pentru care sunt profund recunoscătoare și din care învăț foarte multe.

Alexia la international Pub crawl unde fiecare trebuia să aibă steagul țării pe mânecă. Era singura din România

Pe lângă asta, am un curs de „Terapie cu copii și adolescenți”, unde avem lecții practice despre cum să lucrăm cu copii pe diverse tulburări, direcție pe care eu, personal, doresc să îmi fac specializarea. Iar ultimul curs se axează pe psihologia evoluției umane.

Toate cursurile îmi permit să înțeleg mecanismele creierului în boli și tulburări și cum trebuie abordate acestea din punct de vedere terapeutic. Fiecare curs are 2 unități, ceea ce corespunde cu 8 ECTS în Europa.

Ai acces la resurse sau proiecte speciale care nu existau în universitatea ta de origine?

La nivel social, aici sunt foarte multe asociații și cluburi studențești: există cluburi pentru aproape orice pasiune, de la sporturi de apă – cum sunt Surf Club, la care m-am înscris și eu, sau Canoe Club – la cluburi de drumeții, limbi străine, cluburi religioase, fotografie, voluntariat, gătit, dezbateri, asociația studenților internaționali sau asociații pentru orice specializare (psihologie, arhitectură, biologie marină etc.).

Ceea ce apreciez mult aici este că se pune foarte mult accent pe studenți și există foarte multe beneficii. De exemplu, avem în fiecare zi mic dejun și cină gratis în campus.

Totodată, se țin multe evenimente culturale, concerte, cursuri de dans sau festivaluri chiar în campus, toate gratuite. Avem acces și la cinci biblioteci, majoritatea deschise 24/7, și la foarte multe resurse online, de la articole științifice la manuale și cărți, pe care le putem accesa prin cardul de student.

Cum te-ai adaptat la cultura și clima din Brisbane?

Încă din primele zile m-am îndrăgostit de cultura din Australia. Oamenii sunt foarte prietenoși, tot timpul pregătiți să îți sară în ajutor, foarte calzi și deschiși. Ritmul vieții este diferit față de Europa: ziua începe devreme, chiar și pe la 5–6 dimineața, și se încheie în jurul orei 21. Totodată, australienii au un stil de viață foarte sănătos, atât alimentar, cât și fizic; foarte multă lume aleargă dimineața, iar mediul lor le permite să mențină un echilibru sănătos între muncă și timp liber.

În campus la un eveniment cu animale din Australia 

Fiind în emisfera sudică, anotimpurile sunt invers față de Europa: vara începe în decembrie, iar iarna în iunie, ceea ce a fost o ajustare interesantă la început, dar care acum face parte din farmecul vieții aici. În acest moment, temperaturile sunt plăcute, în jur de 20–23°C ziua, și ating minima de 10 grade seara, începând însă să crească către 30 de grade peste zi din octombrie.

Ce ți s-a părut cel mai surprinzător în primele săptămâni?

La început a durat puțin până să mă obișnuiesc cu limbajul australian, cât și cu accentul, pe alocuri, cu toate că nu este unul foarte greu de înțeles. Australienii au tendința să prescurteze cuvintele, de exemplu: „arvo” în loc de afternoon, „brekky” în loc de breakfast, „barbie” pentru barbeque, „cuppa” pentru cafea, „Macca’s” pentru McDonald’s sau „thongs” pentru șlapii de baie. După ce m-am obișnuit, cred că expresiile mele preferate au devenit „G’day” și „Cheers, mate”.

La fel, am fost surprinsă și de cât de repede am reușit să mă adaptez la fusul orar și să stabilesc o rutină pentru a vorbi cu familia și prietenii mei, fiind o diferență de 7 ore.

În prima fază, a fost o adaptare și la tot sistemul de plată. Plățile în Australia se fac săptămânal, nu lunar, cum suntem obișnuiți în Europa (ex. chiria/abonamentele la fitness). Ceea ce m-a surprins mai neplăcut puțin este că există un „surcharge” la plăți, adică o taxă între 1–3% din valoarea totală, astfel că la final ajungi să mai dai câțiva cenți sau dolari în plus în funcție de tranzacție. Se aplică peste tot: la cafenele, restaurante, magazine, pe website-uri etc.

Totodată, deși mă așteptam, m-a surprins fauna din Australia. Vezi animale peste tot: în orașe, pe stradă, în campus. Ajungi să vezi canguri pe plaje, pelicani, papagali pe marginea drumului, lilieci care zboară prin campus și foarte, foarte multe păsări și reptile. Prezența lor face experiența de zi cu zi mai vie și mai conectată cu natura unică a Australiei.

Știu că în lume circulă multe frici legate de păianjeni sau șerpi, însă personal nu am întâlnit niciunul până acum. În plus, dacă nu te aventurezi în zonele rurale sau sălbatice, riscul de a da peste astfel de animale este foarte scăzut.

Cum e comunitatea studenților internaționali?

Comunitatea studenților internaționali este una foarte diversă: sunt peste 21.000 de studenți internaționali din peste 141 de țări. Cred că în top, cei mai mulți studenți sunt din Asia (China, Japonia, Singapore și India). Personal, nu am mai întâlnit pe nimeni din România care să studieze aici, dar țările predominante din Europa sunt Germania, Norvegia și, desigur, Marea Britanie. Totodată, m-am mai împrietenit și cu oameni din Italia, Spania sau Polonia. Avem și o comunitate pentru studenții internaționali, QUEST (Queensland University Exchange Student Society), care organizează multe excursii și evenimente (pub night, quiz night, morning run etc.), unde avem oportunitatea să ne cunoaștem între noi.

Ce abilități crezi că îți dezvoltă această experiență pe termen lung?

Cu siguranță autonomia, independența și organizarea, prin faptul că trebuie să mă descurc singură pe un alt continent. Totodată, adaptabilitatea și flexibilitatea, deoarece ești pus într-un cu totul alt context în care trebuie să te integrezi și să îl integrezi în viața ta.

Kangoroo Point, Brisbane

Fiind înconjurată de oameni din atâtea culturi diferite, încerc să îmi îmbunătățesc și abilitățile interculturale; îmi dau seama cum gândesc alți oameni, care sunt principiile lor, modul în care comunică, iar în același context reușesc să îmi dezvolt foarte bine capacitatea de a lucra în echipe multiculturale, un task deloc ușor, deoarece fiecare are un stil foarte diferit de lucru. Desigur că mă ajută foarte mult și la gândirea critică, rezolvarea de probleme și, mai ales, atenția la detalii.

Te-a schimbat această mobilitate în felul în care vezi cariera ta?

Cred că m-a făcut să îmi vizualizez cariera într-un context mult mai internațional, lucrând sau colaborând cu alți colegi din toate părțile lumii. Mi-a arătat noi abordări pe care mi-aș dori și eu să le integrez în practica mea viitoare (mai ales în terapia cu copii) și m-a învățat cât de mult contează să nu te limitezi doar la specializarea ta, ci să ai o abordare interdisciplinară.

Ce sfat ai da unui student care ezită să plece într-un Erasmus în străinătate?

Știu că tot procesul de dinaintea plecării poate părea copleșitor și, odată ce ajungi acolo, este greu la început să te regăsești într-un context cu totul diferit de ceea ce cunoști, dar toate lucrurile trebuie luate pas cu pas. Un semestru în străinătate este o experiență deosebită, transformatoare, pe care cu siguranță nu o să o regreți. Alege să mergi cât de departe poți; mereu o să fie un zbor înapoi spre casă. Este nevoie doar de curaj pentru a face primul pas, deoarece odată ce ieși din zona de confort, lucrurile încep să se așeze. Un semestru în străinătate nu este doar despre cursuri și examene; este o experiență care te ajută să vezi lumea, cariera ta și chiar pe tine însuți dintr-o perspectivă complet nouă. Iar în tot acest proces ajungi să realizezi că ești mult mai pregătit decât crezi.

Cum ți-ai organizat finanțele și cazarea?

Pentru partea financiară, am avut economii strânse anterior, iar în timpul masterului la Viena am lucrat ca asistent de integrare pentru copii cu autism. Salariul l-am pus deoparte special pentru experiența din Australia. În plus, am primit o bursă de 3.100 de euro din partea Universității din Viena, sumă care, deși nu pare foarte mare raportat la costurile de aici, mi-a acoperit integral chiria pentru cele cinci luni de Erasmus. Nu în ultimul rând, am avut și sprijin din partea părinților, cărora le mulțumesc infinit și le sunt profund recunoscătoare.

North Stradbroke Island

În privința cazării, există mai multe opțiuni: căminele studențești (începând de la aproximativ 350 de dolari australieni pe săptămână) sau college houses, care sunt chiar mai scumpe (500–700 de dolari/săptămână, cu mesele incluse). Eu însă am optat să caut o cameră prin site-ul „Flatmates”, unde studenți sau localnici își postează ofertele de închiriere. Procesul nu a fost rapid, a durat aproape două luni de apeluri și vizionări online — dar, în final, am reușit încă din Viena să închiriez o cameră într-o casă la un preț rezonabil, care s-a dovedit a fi locul perfect pentru mine.

Ce moment memorabil ai trăit până acum?

Cred că au fost două care mi-au rămas întipărite: primul a fost chiar când am aterizat în Brisbane. Era deja noapte și atunci a fost momentul când am realizat că sunt complet singură, la capătul lumii, într-o țară unde nu cunosc absolut pe nimeni. A fost un carusel de emoții: de la entuziasm, bucurie și sentimentul de realizare, la confuzie și puțină nesiguranță, dar și un sentiment profund de libertate. Simțeam cum totul se poate schimba într-o clipă, cum lumea mea se deschide către posibilități noi și neașteptate și cum, dintr-o dată, totul a devenit atât de real.

Un alt moment a fost când am văzut pentru prima oară canguri: țin minte că eram cu prietenii pe o insulă și am rămas atât de blocată, încât nu m-am desprins vreo 15 minute de lângă ei.

Care este lecția cea mai importantă pe care ai învățat-o din această experiență?

Mereu să tinzi să îți îndeplinești potențialul la maximum, să îți propui să îți depășești limitele, să îndrăznești să visezi departe, să îți setezi obiective care necesită efort și perseverență, să nu te limitezi doar la oportunitățile din proximitatea ta și, cel mai important, să crezi în tine.

Campus

Burleigh Beach

Campus

North Stradbroke Island

Campus

Campus

Gold Coast (oraș la aproximastiv două ore de Brisbane)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi