VIDEO Înapoi la rădăcini. Săsoaica întoarsă acasă ca să vândă flori, exact ca mama sa

De multe ori nu ne place România. E drept, face greșeli în fiecare zi. Peste unele nu putem să trecem. Mulți am plecat, unii am rămas. Câțiva, însă, se mai și întorc. Pentru că patria se iubește ca pe un copil – chiar dacă e răsfățat, needucat, nu îți îndeplinește așteptările și nu se îndreaptă niciodată, oricum e al tău.

Ecuația devine și mai complicată când vine vorba de sași. Vânduți de o țară, cumpărați de alta, suspendați de istorie între locuri despre care nu mai știu care este al lor și care nu.

Grădina mamei e acasă

Și, până la urmă, ce e acasă? Țara, orașul, locuința? Pentru Sara Eiwendt, acasă este grădina mamei sale, din Turnișor. „Ia uite ce frumoase suntem noi!” se miră în fiecare dimineață, când merge să îngrijească florile și să le aleagă pe cele care vor bucura ochii clienților din piață. E mirosul, lumina, bucuria a ceea ce a făcut și bunicul său, și mama sa: au crescut flori colorate, pe care apoi le duceau “la târg”.

Mama Sarei

Sara are acum 66 de ani. Povestea ei este, până la un punct, identică cu cele ale (aproape) tuturor sașilor din România: a plecat în Germania, în anul 1981. S-a stabilit în Munchen și s-a făcut contabil, dar inima i-a rămas mereu la grădina copilăriei sale din Sibiu. Aici, bunicul său fusese florar, iar mama sa a urmat tradiția familiei. Când a ieșit în pensie, Sara s-a angajat cu jumătate de normă la o florărie din Munchen, ca să dea curs pasiunii care îi curgea prin vene. Dar la un momentdat, locul i-a fost luat de o angajată mai tânără. Atunci a știut ce are de făcut. “Mă simt, pe undeva... Păi câte patrii are un om? Una. Unde te-ai născut? Aici. Unde-ți bate inima? Pulsul ăsta? Aici. Acolo iarăși e frumos, dar altfel...”, spune Sara, care acum își petrece verile îngrijind și vânzând aceleași specii de flori pe care le cultiva și mama sa.

O apariție spectaculoasă

În fiecare zi de week-end, Sara își încarcă bătrânul cărucior cu flori viu colorate. Este o apariție spectaculoasă în oraș, pentru că așa merge din Turnișor, până în Piața Cibin. „Este deosebită. O femeie extraordinară și ne face plăcere să o vedem. De câte ori o vedem, e o încântare pentru ochi și pentru suflet”, spune Costel Teleșpan, unul dintre vecinii săi.

Oamenii o opresc pe stradă să își facă fotografii. Iar Sara primește bucuroasă, încântată să spună povestea ei. “Mama mea nu venea cu zarzavaturi la piață, ca alte săsoaice, mama mea venea numai cu flori. Cu acest cărucior. Eu l-am împodobit încă un pic, așa, după cum mi-a plăcut mie”, râde contagios Sara.

Atunci și acum. Sara și mama sa

Clienților le râd ochii

Încă de pe drumul până în piață, Sara este urmărită de priviri admirative. Domnii o urmăresc mai sfios, dar doamnele par să o mănânce din priviri. Chiar și șoferițele întorc privirea și se uită lung după minunăția de cărucior. “Aș fi oprit pe drum, am văzut-o pe doamna. Aș fi oprit acolo, pentru că era o frumusețe, cum venea... Dar nu s-a putut. Am așteptat să ajungă în piață și am căutat-o. Mi-a făcut ziua mai bună”, spune una dintre cliente.

De 4 ani, femeia vine în fiecare sfârșit de martie la casa părintească și se apucă de grădinărit. Pregătește buchetele încă din zorii zilei și le pune în apă proaspătă.

Apoi merge pe jos cam 3 km, de acasă, până la piață. Spune că nu îi este greu, pentru că a participat la maratonul Munchenului 25 de ani la rând. Împinge același cărucior cu care și mama sa, acum 30 de ani, mergea la piață. Este cu siguranță cea mai iubită apariție din piața de flori.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi