Două fire, două paie, pune Cârciuma-n tigaie

Când îți cere cineva o recomandare pentru un restaurant tradițional românesc cam două nume îți vin în minte așa, la prima vedere. Îi trimiți fie la Crama Sibiul Vechi, în continuare cel mai bun restaurant din Sibiu, fie în Muzeu. Că-i Hanul din Tulgheș, că e Cârciuma din Bătrâni, dacă nici în muzeul Astra nu mai poți mânca tradițional românește apăi niciunde n-o să poți. Cum pe la Tulgheș am trecut acum vreo doua-trei luni, de data asta a venit rândul Cârciumii.

Ca poziționare, restaurantul s-a „așezat” perfect. La o aruncătură de băț de morile de vânt, înconjurat de copaci și verdeață, e o plăcere să te așezi la una din mese și doar să privești în jur. Nu cred că vreun restaurant din județ mai are o asemenea priveliște. Pe perioada de toamnă-iarnă, terasa a fost blindată cu perdele de plastic și cu arzătoare, ca să nu îți înghețe degetele pe lingură. Probabil când e plin e foarte plăcut. Ieri după-masă erau doar două mese ocupate și era cam friguț afară, așa că am decis să stăm cu toții înăuntru. Salonul, cum îi spun chelnerii, e mic și foarte plăcut. Muzica populară se aude ușor, în surdină, nu urlă ca în alte locuri, e călduț iar decorul nu e deloc încărcat, ca să deranjeze. Ca ambianță, Cârciuma primește aproape notă maximă, e perfectă pentru o după-masă în familie sau pentru o ieșire cu prietenii.

Meniul nu e prea bogat. Aperitivele abundă în porc, ciorbele la fel, iar la felul principal puteți comanda, desigur, niște carne de porc. Sigur, o pastramă de oaie, un șnițel de pui evident că se poate, dar porcul e de departe șef peste meniul ce iese din bucătărie. Cum eram mai mulți, am luat din fiecare câte un pic, ca să nu facem risipă să ne certe ecologiștii că aruncăm mâncare. Am comandat un platou „semnătură”, să îi zicem așa, o ciorbiță de fasole cu salată de ceapă, o salată de murături asortate pentru platoul care ne așteptam să fie prea gras, un șnițel parizian cu cartofi țărănești și o porție de papanași. Platoul și ciorba au apărut în mai puțin de 10 minute. Nici nu apucasem să turnăm sucurile în pahar că ne-am și trezit cu mâncarea în față. Platoul e numai bun pentru o persoană. 8 feliuțe de cârnaț, două de caltaboș, o jumătate de felie de tobă, o bucată generoasă de telemea, o bucățică mai mică de brânză cu burduf, două sferturi de roșie, un sfert de castravete, 8 măsline, 4 jumeri și niște slăninuță. Suficient cât să te saturi, un pic cam puțintel pentru 30 de lei. Platoul e cel mai scump fel de mâncare din meniu, te-ai aștepta să fie și cel mai generos. De bun, nimic de zis. Brânza de burduf și cârnații primesc un 10 cu felicitări, n-am mâncat mai bune în oraș. Un 8 spre 9 pentru caltaboș și tobă și un 8 pentru slănină și jumeri.

Până am topit platoul ciorba s-a răcit suficient cât să nu ne oprim din mâncat după aperitiv. Porția, la fel, cam mică și cam sărăcuță în ingrediente. La gust, în schimb, foarte bună. Șnițelul și cartofii au venit cam reci pentru că la jumătatea farfuriei cartofii țărănești erau deja un pic sleiți. Și dintre toate cele comandate, șnițelul ocupă cu grație ultimul loc. Deh, într-un restaurant tradițional românesc nu ceri fițe dă Paris. Ca servire, până aici totul a mers ca pe roate. De papanași probabil că au uitat, că a durat mai bine de o jumătate de oră între felul doi și desert. Prinși în povești ne-am dat seama cât a durat când ne-am uitat la ceas și deja trecuseră cele două ore preconizate pentru prânzul din muzeu.

Una peste alta, deși n-o fi cel mai cel restaurant din oraș, merită recomandat oricui dorește să petreacă o după-amiază plăcută, de unde să plece mulțumit. Prețurile nu sunt exagerate, locul e minunat, și după câte ați aflat, cantitățile nu te trimit direct la somnul de după-masă.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi