Vladimir Grigorov: ”În apartamente proiectate de mine locuiesc 3% din locuitorii Sibiului...”

Sunteți considerat cel mai bun arhitect din Sibiu, un adevărat star-arhitect al orașului, credeți că meritați acest renume?

Cred că întrebarea e pusă la mișto, aș vrea ca acest interviu să fie unul serios, despre probleme reale ale orașului și ale meseriei mele...

Mă scuzați, dar eram cât se poate de serios... În fine. Cum vedeți dezvoltarea imobiliară în Sibiu, despre care se vorbește că ar fi deseori haotică...? Calitatea proiectelor, calitatea clădirilor, a materialelor folosite...

Cred că orice dezvoltare imobiliară se face în acord cu cererea și oferta din piața respectivă: dacă oamenii vor să cumpere apartamente de mici dimensiuni, se vor găsi arhitecți care să le proiecteze și constructori care să le construiască... Dacă există posibilitatea unora de a-și construi locuințe de mari dimensiuni, aceștia -la rândul lor- își vor avea casa visurilor, cu piscine, coloane și grădini suspendate... Depinde, pînă la urmă, de banii fiecăruia, iar în Sibiu avem și de unele, și de altele.

Cum vedeți Dvs. casa ideală?

S-au făcut diferite scenarii sociale referitoare la modul cel mai ergonomic de locuire. Unul dintre aceste studii arată că -pentru o familie normală, doi părinți cu doi copii-, suprafața suficientă este de 65 mp. Dacă, însă, ne uităm la suprafețele caselor din Statele Unite, acestea sunt mult mai mari. În Olanda, pe de altă parte, sunt mult mai mici - olandezii trăiesc în marea majoritate în case înșiruite (lipite unele de altele și la dreapta și la stânga), cu frontul la stradă de 5-6 metri, dormitoarele nu depășesc 8 mp etc. E vorba, pînă la urmă, de cultura locuirii caracteristică fiecărui popor.

Și noi, românii...?

România este, ca de obicei, țara exceselor și a contrastelor. Eu am proiectat câteva vile de peste o mie de metri pătrați, una chiar de 2700 mp, iar una dintre aceste case mari -de vreo 600 mp-, este de vînzare zilele astea pe OLX la un preț pe care puțini oameni și-l permit... E vorba de bani, repet, românii nu-și dimensionează casa în funcție de necesități ci în funcție de buget. Eu, unul, n-aș locui într-o căsoaie din asta uriașă... Dacă le proiectez nu înseamnă automat că-mi și plac.

Ce puteți spune despre locuirea ”la bloc”...?

În calitate de arhitect am proiectat câteva ansambluri rezidențiale de mari dimensiuni - primul, în urmă cu vreo zece ani, a fost cel dezvoltat de niște clujeni, pe Calea Dumbrăvii, lîngă cimitir; cel mai mare este Magnolia, pe Calea Șurii Mici; cel mai recent este City Residence, pe locul unor foste hale industriale... Toate sunt construcții decente, suprafețele apartamentelor sunt medii, adaptate nevoilor și cerințelor existente în piață.

Câte apartamente sunt în aceste ansambluri rezidențiale, proiectate de Dvs...?

Aproape două mii de apartamente, dacă facem socoteala unei medii de 2,5 locuitori per apartament, înseamnă că 5000 de oameni care stau -sau vor sta în viitorul apropiat- în aceste case, ceea ce înseamnă cam 3% din populația orașului Sibiu...

Simțiți că aveți o responsabilitate față de oamenii ăștia...?

Cu siguranță. Casele mele -oricare ar fi ele- sînt ca niște copii care au crescut: le vezi locuite, luate în posesie de alții, dar știi că -înaintea lor- au fost ale tale... În imaginație, măcar.

Ce sfaturi ați avea pentru acești oameni...?

I-aș felicita că au ales să locuiască în locuințe decente, de dimensiuni corecte și a căror întreținere e sustenabilă. I-aș sfătui să nu-și aglomereze apartamentele cu mobilier inutil, să cumpere doar ceea ce au nevoie, în variantă compactă - de la mașini de spălat la frigidere, de la canapele la paturi, totul poate fi găsit în dimensiuni ”queen size” sau ”king size”, eu cred că doar orgoliul sau prostia ne face să cumpărăm lucruri supra-dimensionate și să ne aglomerăm casele...

De ce credeți că există oameni nemulțumiți de arhitectura acestor blocuri...? Nu credeți că locuințele noi ar trebui să fie mai mari, să aibă design modern, să fie mai mai aerisite, mai ecologice...? Ne întoarcem la cutiile de chibrituri din vremea comunismului...?

Pentru o țară în care 40% din locuințe au toaleta în fundul curții, mi se pare că suntem cam pretențioși la capitolul design... Vorba aia: ”și râioasă, și cu coada băț”. Eu prefer locuințe mici, tehnologizate și prietenoase, în locul unor palate uriașe cu buda-n curte. În România anului 2017 suprafața medie a apartamentelor noi a fost de 65 mp, exact ca în studiul citat de mine mai devreme. Suntem o țară în care toată lumea-și ia Dacii dar oftează privind după vreun Mercedes...

În alte orașe au apărut clădiri mai deosebite - cu acoperișuri de tip terasă înierbată, sau cu pereți verticali cu vegetație... Chiar zilele astea se discută despre un imobil cu vegetație suspendată și piscină pe acoperiș... Ce părere aveți, în calitate de arhitect...?

Am citit și eu articolul din Turnul Sfatului, care laudă foarte tare proiectul dar omite numele proiectantului... Nu știm cine e arhitectul care a creat această ”minune” dar am mari dubii că acea clădire o să fie în realitate ca în poze. În primul rând, imaginile prezintă clădirea pe-un câmp verde - or, realitatea de la fața locului e cam departe de așa ceva, clădirea e înghesuită deja în coasta unei construcții existente... În al doilea rînd, distanța față de o construcție existentă este reglementată, ea trebuie să fie egală cu înălțimea construcției celei mai înalte -  ori aici -prin construirea la o distanță mult prea mică de vecin- s-a încălcat în mod clar atît legea urbanismului cît și legea bunului-simț... În al treilea rând, ideea unei piscine la ultimul nivel este complet contra-productivă, greutatea enormă a acelui volum de apă și mai ales calculul dinamic al structurii de rezistență, care trebuie să suporte această greutate în caz de cutremur, fac ca acele costuri să fie mult peste ceea ce ar fi normal... Noi ne definim ca buni proiectanți dacă facem structuri suple, care să fie sigure dar economice, ori ideea unei piscine la ultimul nivel este cea mai ne-economică posibil.

Dacă discutăm de proiecte care nu sunt în Sibiu, ce părere aveți despre locuințele construite pe teritoriul Șelimbărului sau pe Calea Cisnădiei...?

Pentru un dezvoltator imobiliar, este clară alegerea: acele terenuri sunt considerabil mai ieftine iar Regulamentele de Urbanism considerabil mai prietenoase...  În Sibiu avem niște condiționări de tipul următor: 1,5 locuri de parcare la un apartament, subsol obligatoriu alocat locurilor de parcare, distanțe minime între clădiri egale cu înălțimea clădirilor... Ori, în zonele enumerate de Dvs. nu există așa ceva. Nu sunt coordonate Planurile Urbanistice ale localităților limitrofe cu PUG-ul orașului astfel încât să existe condiționări identice, de aceea mulți au ales să construiască în zonele astea, reglementate mai puțin... Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, nu înțeleg cum oamenii fac credit la bancă pe 30 de ani ca să-și ia un apartament în Cartierul Arhitecților, și pe urmă fac miting în fața Primăriei din Cisnădie că ajung în Sibiu în 40 de minute, că e ambuteiaj dimineață de dimineață, că șoseaua are două benzi, oamenii-s nervoși și sunt 2-3 accidente pe săptămână... Personal, n-am proiectat nimic în zona aia, și nu pentru că n-aș fi avut cereri ci pentru că am avut alte opțiuni.

Cum vedeți meseria Dvs. peste zece ani? Credeți că o să mai fiți prezent pe piață...?

Profesia asta este dificilă, stresantă și consumatoare de resurse, uneori îmi vine să mă las de meseria asta și să fac altceva... De exemplu să mă apuc de scris - poezii, romane sau autointerviuri...!

Întrebări și răspunsuri: arhitect Vladimir Grigorov

Sursa foto: shrnkhatfootprint.com

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Arh. Vladimir Grigorov