Butoiul de aur. Aproape cea mai frumoasă terasă din oraș

Legenda spune că acolo ar fi mâncat și Mihai Viteazul, fapt neconfirmat de istorici. Documentele indică, însă, că e cel mai vechi restaurat din țară. Noi i-am călcat pragul pentru prima dată acum vreo șase ani, când ne îngrozeam de kitsch-urile de pe pereți. După care am revenit prin 2014, când descopeream cum în meniurile de sub zidul cetății înfloreau preparatele specifice italienilor.

Am ales și săptămâna trecută Butoiul de aur, dintr-un motiv pe care tot mai mulți proprietari de terase din Sibiu îl uită: terasele. În vreme ce pe Nicolae Bălcescu, Piața Mare și Piața Mică încep iar să se înghesuie tot felul de ”grajduri” învelite în plastic, sub care mușterii să poată adăsta și pe vreme rea, cei de la Butoiul de aur au preferat să amenajeze una dintre cele mai discrete terase din oraș. Câteva mese mici, amplasate direct pe piatra cubică de la capătul Pasajului Scărilor. Fără umbreluțe, fără umbrare, fără plastic, fără nimic altceva decât atmosfera liniștită a acelui colț pietonal de oraș. Din păcate, tot cei de la Butoiul de aur au ales să scoată muzica în stradă, dintr-o boxă cățărată undeva pe zidul cetății. Nu e vorba doar de faptul că asemenea lucruri contravin legislației locale, ci mai ales de faptul că – deși e doar muzică ambientală – strică farmecul autentic al locului. Oricum, terasa promite, mai ales că în mijlocul ei crește un tei care peste câțiva ani va fi cu siguranță una din piesele de rezistență ale locului.

”Lumea meselor îmbelșugate de altădată” este o formulă de la începutul meniului care, spre diferență de ultima noastră vizită, a redus serios cantitatea de produse italiene. Bucătăria e îndreptată mai degrabă spre cea românească, deși mai găsești prin meniu și medalion de pui cu mere și ananas, șnițel parizian ori somon la grătar cu sos olandez. Una peste alta, prețurile par a se încadra în zona celor ”de centru”, adică peste medie: un mușchi de vită ciobănesc costă 53 de lei, iar o ceafă de porc la grătar, afumată în prealabil, - 35 de lei.

Eu am ales o supă de cocoș cu ou de prepeliță pentru început. Supa a venit în 20 de minute, ușor cam fiartă, dar cu un gust tare potrivit mie: acrișoară, încărcată de legume și cu oul acela de prepeliță plutind printre ingrediente. Mai mult pentru aspect, deoarece la gust nu ai cum să-l percepi.

Fără să am vreun fix cu bietele păsărele, pentru felul principal am cerut ospătarului – să nu uit să vă zic de el – o specialitate a casei – prepeliță umplută la cuptor. N-am simțit un timp prea îndelungat în așteptarea acestui preparat, care a venit însoțit de cartofi la cuptor cu – mai rar în Sibiu – mărar proaspăt. Acum, ce să spun... prepelița a fost decentă, doar că umplutura de ficăței de pui cu ceapă mi s-a părut ușor cam prea uscată.

Că tot aminteam de ospătar: fie l-am prins într-o zi bună, fie așa e el, dar e unul dintre cei mai amabili ospătari întâlniți prin oraș. Și nu vorbesc doar de comportamentul de la masa noastră, căci l-am surprins grăbindu-se spre intrarea în restaurant în timp de două cliente mai în vârstă tocmai ieșeau. Iar el s-a grăbit să le ofere sprijin la coborârea treptelor.

În final, experiența de pe terasa Butoiului de aur a costat 96 de lei: 17 lei supa de cocoș, 53 de lei prepelița și alți zece lei cartofii, opt lei am plătit pentru o cafea, tot atât cât pentru o sticlă de trei sferturi cu apă.

Preda, Radu și cu Stroe

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de T.S.